533 matches
-
șanțuri și rigole mici cu plugurile de deschis canale acționate de tractoare pînă la 65 C.P. inclusiv. - Scarificat și afinat solul cu tractoare pînă la 100 C.P. inclusiv. - Săpat și transportat pămînt în orezarii, cu cupe screper. - Curățirea pășunilor de mărăcini, arborete și mușuroaie cu utilaje speciale, greblat paie și fin. - Distribuirea din mers la iesle a nutrețurilor, cu remorca. - Lucrări de treierat staționar al cerealelor păioase, bătut porumb, tocat staționar, măcinat cereale, sfărîmat îngrășăminte chimice și amendamente, tasat siloz. - Evacuarea
HOTĂRÎRE nr. 261 din 12 martie 1990 privind stabilirea reţelelor tarifare şi a nivelurilor de salarizare pentru muncitorii din agricultura de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107049_a_108378]
-
debussystă. Imaginea personajului feeric se risipește printr-o dispariție spectaculoasă (prezența apogiaturii de pe sunetul din registrul acut), iar revenirea ulterioară a discursului în registrul mediu semnifică deopotrivă sfârșitul poveștii și reîntoarcerea în spațiul material al lumii terestre. IV.5. Bruyères (Mărăcini) Atmosfera de seninătate se prelungește prin înfiriparea unei scene pastorale plină de calm și luminozitate, evocată de simplitatea unei melodii pentatonice, într-o evidentă corespondență sonoră cu acel chip al Inocenței din La fille aux cheveux de lin. De altfel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
monodiei pentatonice introductive, ci și prezența frecventelor cadențe plagale ce delimitează frazele, impregnând discursului un deliberat caracter arhaic. Memoriile pianistei Marguerite Long ne dezvăluie stimulul olfactiv ce provocase imaginația compozitorului, în viziunea căruia mirosul mării se asocia cu cel al mărăcinilor uscate de pe malurile acesteia. Alături de Feuilles mortes și La Puerta del Vino, preludiul Bruyères va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 12 martie 1913. Curbele sinuoase și line ale arabescurilor melodice imprimă imaginii sonore o naturalețe grațioasă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de limbaj operează întrun spațiu relativ limitat, imprimând dinamism și spectaculozitate acestui gen de reprezentație. Preludiul marchează finalul celui de-al doilea grup de „tablouri” muzicale ale caietului secund, încheiind atmosfera de reverie așternută o dată cu imaginile sonore ale Zânelor și Mărăcinilor. Tranziția dintre General Lavine -eccentric și preludiul anterior se realizează printr-o interesantă legătură auditivă ce se stabilește între formula ritmică . marcată prin sans lourdeur (fără greutate vezi exemplul 193) din finalul Mărăcinilor și ipostaza sa metamorfozată ce o recunoaștem
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
așternută o dată cu imaginile sonore ale Zânelor și Mărăcinilor. Tranziția dintre General Lavine -eccentric și preludiul anterior se realizează printr-o interesantă legătură auditivă ce se stabilește între formula ritmică . marcată prin sans lourdeur (fără greutate vezi exemplul 193) din finalul Mărăcinilor și ipostaza sa metamorfozată ce o recunoaștem ulterior în tripla apogiatură din debutul acestui preludiu (vezi exemplul 194). Din punct de vedere al formei, preludiul se desfășoară într-o structură ternară, ale cărei secțiuni extreme alternează în mod constant două
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Cred cu tărie că, dacă România va avea 10 ani de liniște, va fi departe. „Mulți unguri vin să ia apă de aici. Am donat o plăcuță în biserica lor lutherană. Când am venit aici, străzile nu erau pietruite, erau mărăcini pe câmp. Toți primesc o tonă și jumătate la hectar. Noi facem cea ce trebuie, spune gospodarul din apus. În Transilvania, doar românii, spune, domnule părinte, fiindcă românii nu aveau voie să învețe carte. Numai preotul știa să citească. Și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
franchiști în 1936, care predica tinerilor că, de vreme ce Dumnezeu "i-a făcut astfel pe basci [...] nu i-a făcut pentru a deveni spanioli sau francezi tot așa cum păsările n-au fost făcute pentru a de-veni broaște rîioase, nici trandafirii, mărăcini"380. Sau încă, un exemplu în plus, Eugracio de Aranzadi, ideolog al mișcării se-paratiste din anii 1930, care scria că "poporul basc este un popor bun nu datorită instituțiilor, ci integrității spiritului său rasial"381. În plus, represiunea franchistă va
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în "Columna", nr. 8, mai 1995, p. 37. Kivi, Aleksis, Duminică, Țara Finlandei, Al inimii mele cântec, Cântecul codreanului, traducere de Maria Magdalena Peltola, în "Columna", nr. 15, dec. 2001, pp. 14-18. Kivi, Aleksis, Leagănul și Tristețe (din Kanervala, Țara mărăcinilor) și Cîntecul inimii (din Cei șapte frați), traducere de Radu Lupan, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, pp. 103-105. Koskenniemi, V. A., Pe câmpia pustie și Când voi deveni pământ nu-mi pasă
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
fi murit". Sau: "Nunta ține și acum, dacă nu s-o fi sfârșit, ca povestea mea". Iar atunci oamenii se ridicau, în jurul vetrei, șezătoarea se terminase, iar țăranii se întorceau în colibele lor pe cărarea mărginită de garduri negre de mărăcini, sub noaptea senină de ianuarie. Unele expresii sunt spirituale sau originale: "când ajunse la capătul lumii, unde făcutul este totuna cu nefăcutul"; o văduvă este atât de săracă "de nici muștele nu stăteau la casa ei" și "bătrână ca vremea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dragă, Nu-ți pară lucru de șagă. Răvaș de la împăratul Că-ți vine-acasă bărbatul." "Arză-l focul de răvaș, Și-n cenușă vedea-l-aș!" "Gată-te, nevastă, bine Că bărbatul iată-l, vine." "Las' să vie, dracul știe! Calea mărăcini să-i fie. Eu cămașa i-am spălat, Cu urzici i-o am frecat Și pe spini i-o am uscat Ș-încă i-am gătit de cină Două labe de găină Cu smântâna din fântână." "Gată-te, nevastă, bine
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
înstăriți, dacă aveau beci(zemnic) în el erau butoaiele pentru vin, teascul cu șurub din lemn tare, iar afară haragii pentru vie și leasa pentru uscat prunele. Multă vreme s-a întrebuințat plugul de lemn, grapa formată din crăci de mărăcini, grebla, furci de adunat paiele, țăpoiul. în stupine se foloseau știubeiele sau buduroaiele. La stâni, țarcul era din răzlogi de lemn, putinele și cofele de muls, uneltele cu care se făcea brânza, urda sau jintița, erau din lemn. La pescuit
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
din pămînt numai de patru degete; în afară de aceasta, pentru a le asigura o fixare solidă se umplea fundul găurilor pînă la o înălțime de un picior (0,28m) cu pămînt care era bătătorit; restul găurii era acoperit cu crengi și mărăcini pentru a ascunde capcana. S-au făcut opt astfel de rînduri; la o distanță de trei picioare (0,9m) unul de altul. Erau numite "crini" din cauza asemănării lor cu această floare. În fața acetor găuri erau îngropați cu totul în pămînt
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se mai adaugă sărăcia țăranilor care, încovoindu-se sub greutatea datoriilor, n-au putut nici să-și dreneze, nici să-și defrișeze pămînturile. De aceea, tot ceea ce constituise altădată un sol convenabil a fost acoperit de mlaștini sau năpădit de mărăcini. Mai mult: chiar renumitul canton Arebrignus este invidiat și ridicat în slăvi degeaba, pentru că nu mai vezi aici cultivîndu-se vie decît într-un singur loc; în afară de acest loc tot restul nu este decît păduri și stînci inaccesibile, adăposturi sigure pentru
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai aduc aproape nici un profit din cultivarea lor [...]. [...] Ce să mai spun de celelalte regiuni ale acestei cetăți, care, după cum mărturisești, ți-au stors lacrimi? Ai avut sub ochii tăi un pămînt care a fost pretutindeni devastat, abandonat, acoperit de mărăcini, mut și tenebros, chiar și drumurile militare sînt atît de desfundate, ele trec peste șiruri de munți cu asemenea coaste și asemenea povîrnișuri încît cu greu lasă să treacă care pe jumătate pline, uneori chiar și care goale. Din această
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care putea fi cultivat departe de orașe, piețe sau castele nu putea fi sporit din cauza frecventelor incursiuni ale jefuitorilor [...] "Noi înșine am văzut cîmpiile vaste din Champagne, de la Beauce, de la Brie [...] absolut pustii, necultivate, abandonate, golite de locuitori, acoperite cu mărăcini și cu rug, sau de asemenea în cea mai mare parte a regiunilor care produc copacii cei mai deși, pe aceștia crescînd în păduri dese. Și, în multe locuri, ne-am putea teme ca urmele acestei devastări să nu dureze
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în lipsa plantelor binefăcătoare, o nouă vegetație pune stăpânire pe terenul lipsit de izvorul vieții. De departe privind, câmpul apare verde, frumos, plin de viață, dar apropiindu-te, te așteaptă o deziluzie! în locul pajiștei și al florilor, cresc urzici, scaieți, cucută, mărăcini, etc. Ce plastice analogii cu firea omenească ne dă natura. Acolo unde este credință în Dumnezeu, rugăciune, unde domină curățenia vieții sufletești, sănătatea și dragostea de muncă, care împreună constituie adevăratul izvor al vieții, omul este cu conștiința împăcată, liniștit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Constantinoiu și dl Marius Tucă, nu atât pentru libertatea totală pe care mi-o asigură Jurnalul Național de a bate câmpii după cum mă taie capul (spre durerea lor de cap), cât pentru răbdarea de a mă readuce în colivia de mărăcini incandescenți a editorialului de vineri, de fiecare dată după ce îi anunț: Gata. Am obosit. Mi-e lehamite”. Dorin Tudoran Washington, ianuarie 2006 I. ȘAH LA ORGOLIU „Mă consider deja mort, fiindcă nu mai sunt gata să mor pentru credințele și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
au atins din greșeală un trimotor de transport. 26 VII <1941> zi de încordare. Escadrila Albă are misiunea să evacueze răniții dela un post de prim-ajutor din satul Românești gara Basarabeasca. Aterizăm pe o bucățică de pământ acoperită cu mărăcini de înălțimea unui om aproape și marcată cu o groapă pe care trebuie să o sărim cu grije <sic>. Drumurile fiind impracticabile pt. ambulanțe, răniții ne sosesc dela distanță de câțiva km: un convoi de brancarde purtate de soldați prin
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
însăși iubirea Inimii lui Isus și convertește la misiune. Invoc în aceste rânduri și sentința rostită de Isus, în aprecierea asupra aproapelui: „orice pom se cunoaște după fructele sale, doar nu se culeg smochine din spini, și nici struguri din mărăcini (Lc. 6, 44). Misiunea de slujire a Preotului, prin Sfințire, Vestire, Învățare și Cârmuire a comunității, implică o responsabilitate enormă. Pentru Preot, drumul calvarului este mai lung, crucea mai grea; dar numai El este ALESUL pentru a fi punte vie
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
-i cerem lui Dumnezeu harul de a-i lăsa poporului creștin ca moștenire decât tezaurul nostru de exemple bune, bogăția virtuților noastre! Să nu uităm că fără caritate, opera noastră este sămânță căzută pe drum, împrăștiată pe piatră, aruncată în mijlocul mărăcinilor. Să nu uităm că, astăzi, singurul cuvânt înțeles de mulți, și mai ales de către mulțime, este cel de a le face binele. Ar fi într-adevăr necesar ca, mai ales în zilele prevestitoare de furtună, inima preotului să aibă amplitudinea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Sava venea de la Canal cu o floare în dinți. [...] Radu e încă în concediu, aici. Lungi plimbări pe coclauri. Și pe el mi-e ciudă că nu se apucă de-nvățat. Vrea să se însoare! Ca să nu mai țipe la mărăcini. Am lecturi minunate! Trăiască Luca Pițu! O să mai vorbim. Ai grijă de tine! Poezie! Poezie! Poezie! E destul! Te îmbrățișez, Aurel (Dumitrașcu) Borca, 19 octombrie 1985 Dragul meu, Vestea ieșirii tale cu carte în sfîrșit, Slavă Domnului, este una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
30 de kilometri, dintre care 8 pe poteci sau drum neasfaltat. Lângă o stână cu capre era o fântână cu cumpănă, la care ne-am spălat și ne-am răcorit cât de cât. Prin lanuri de porumb, încurcându-ne în mărăcini și împiedicându-ne în buruienile crescute în voie, până la urmă am ajuns la șosea, în dreptul casei de cultură de la Filipești, care poartă numele lui Radu Beligan. La primul local mai spălățel am poposit sub o umbrelă și am băut câte
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de țară cum sunt și astăzi majoritatea drumurilor în România: mai mult praf, mai puțin pietriș, mai multe denivelări și hârtoape, și prea puține postate cu drum lin și neted ca-n palmă. În stânga și-n dreapta drumului spini și mărăcini printre tufe de boz și boscheți de porumbele. Era liniște. Nu se auzea decât mersul motorului. Era cald și senin, într-o frumoasă zi de iunie. Cerul era de un albastru voronețian, iar soarele, privindu-ne perpendicular pe creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și mai regenerator ideea botezului fără baptisteriu, în aer liber, cât mai aproape de izvorul vieții (și încă ce viață, cea veșnică!), toate acestea stăruie sub pleoape. Ajungem, în sfârșit, într-o zonă militară recent dezafectată, un teren viran presărat cu mărăcini, cu câțiva eucalipți crescând ici și colo, împrejmuit de garduri înalte de sârmă ghimpată și străjuit de un turn de observație. Un loc de parcare aproape gol și câteva clădiri ultramoderne. Coborâm toți din mașină. Iată-ne așadar, dincolo, beyond
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei, informă, cu clădiri joase și lipsite de grație, nu departe de care ruinele însele sunt acum în ruine. Vestigiile de culoarea prafului ale celei mai vechi cetăți din lume, cărămizi așezate fără
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]