4,696 matches
-
rămas fără piese. Toate zidurile, acoperișurile și balustradele. Și dinaintea mea, pe podea, e încleiată doar o mizerie sinistră. Nu e ceva perfect sau isprăvit, însă asta este ceea ce am făcut eu din viața mea. Nu ascultă de nici un plan măreț, fie el bun sau rău. Tot ce poți să faci e să speri să iasă la iveală un tipar, și uneori speri în zadar. Și cu un plan, tot nu obții ceva mai bun decât ceea ce-ți poți imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trebuia lui să-i arate femeii că știe să fie un interlocutor de valoare, "cel mai mare trombonist", cum îl tachina Liuță -, dacă nu era gaița aceea de Mioara, care se ținea scai de el, cu tot felul de propuneri mărețe de subiecte pentru instruirea de a doua zi. O femeie tînără căreia nu-i tăcea gura decît în clipele în care o săruta, mai s-o sufoce, numai să nu-i scape vreun țipăt de plăcere și să-i descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîrpă de șters pe jos. Nici nu vreau să te mai văd... Ești mult mai dură decît mi-aș fi închipuit... Păcat! o amenință el cu degetul. Privită din afara confortului tău interior, în care te-ai claustrat, viața are coordonate mărețe. Păcat că ești așa de frumoasă! Frumoasă ca un păcat. Superbă ca o clipă de nebunie. Dar... păcat că, pentru tine, gesturile mele sînt numai ridicole și caraghioase... Păcat! Înainte de-a se retrage, Mihai atinge, ca din întîmplare, brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe piept și lunecă pe gît pînă la ureche, s-o poată acoperi cu buzele, șoptindu-și cuvintele, avînd grijă s-o atingă ușor cu vîrful limbii: Astăzi, Dumnezeu nu te aude; doar te privește și se minunează ce creație măreață a făcut. Mie-mi șoptește acum că am fost nedrept; prea m-am ocupat doar de unul spune Mihai și-și coboară gura pe celălalt sîn, învăluindu-l în sărut. Femeia are totuși o reacție, brațele ei, care au stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lumii. În fiecare an, peste un milion de turiști vizitează Muzeul Armatei de Teracotă. Picturile murale din grotele Mogao, din Dunhuang, sunt de asemenea apreciate ca un important tezaur al artei universale. Marele Zid Chinezesc este cel mai mare și măreț obiectiv turistic al lumii. Nu e om pe pământ care să nu-și dorească să calce, într-o zi, pe pietrele care au scris istorie. Cultura, tradițiile și obiceiurile variate ale celor 56 de etnii din China sunt, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și natură, dintre cerul rotund și terenurile pătrate, se contopesc în estetica arhitecturală. De aceea, arhitectura Chinei și-a conturat concepția artistică prin relația dintre complexitatea clădirii, mediul natural și orizont, prin aranjarea amalgamului, amplasarea și ritmul construcțiilor. Clădirile sunt mărețe, solemne, misterioase și maiestuoase. În ce privește tehnicile arhitecturale, acestea conțin multe concepte din pictura chineză, lucru care le dă un farmec aparte. Unele temple și clădiri religioase, cum ar fi pagodele și altarele, ating perfecțiunea în exprimarea doctrinelor religioase și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cărămidă, așa cum sunt Pagoda Marelui Cocor, Pagoda Micului Cocor, Pagoda Dali și altele. În dinastia Song, economia, comerțul și meșteșugurile au cunoscut o dezvoltare intensă, știința și tehnologia au făcut mari progrese, la fel și arhitectura. Construcțiile au abandonat stilul măreț și au acordat mai multă atenție eleganței liniilor și decorațiunilor. Orașele din dinastia Song aveau străzi bine trasate, cu multe puncte comerciale, stații de pompieri și de transport, poduri și cartiere de locuințe. Capitala dinastiei Song de Nord Bianliang (orașul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mormânt, intrarea în acesta, sala cu piatra funerară, sala de omagiere, terminând cu cripta. Construcția are un stil mixt chino-european. Relieful Muntelui Zhongshan se îmbină armonios cu construcțiile din incinta cu spații verzi și trepte largi, imprimând complexului o înfățișare măreață. Mausoleul lui Sun Yat-sen este apreciat drept "primul mausoleu din istoria arhitecturii moderne chineze". Hotelul Păcii din Shanghai a fost construit în 1929. La început a purtat numele Huamao. Este o clădire cu o înălțime de 77 m și 12
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Povestea regelui Ghesar Povestea regelui Ghesar este socotită singura epopee vie din lume. În Tibet, Mongolia Interioară și regiunea Qinghai mai sunt și în zilele noastre peste o sută de rapsozi populari care slăvesc, prin povestirile și cântecele lor, contribuțiile mărețe ale bravului rege Ghesar. Povestea regelui Ghesar a luat naștere, aproximativ, în perioada cuprinsă între secolele II-III î.e.n.-VI e.n. Transmisă timp de peste o mie de ani de către povestitorii și muzicanții populari, aceasta a fost îmbogățită tot mai mult în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să croșeteze într-un loc sacru (o băncuță la umbră), atât de ferit încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la nisiparele vecine, aruncau vorbe de ocară, insultau muncitorimea, pe toți acei bravi săpători de galerii și tunele, care trudeau prin forța brațelor și sudoarea frunții pentru propășirea, bunăstarea și mândria colectivului. Orice gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
patrie în sine și, printr-un miracol al dedublării, al suprapunerii sau mai știu eu prin ce proces științific, a devenit un fel de extensie a lui nenea ăla. Prelungirea lui până în cuier. O fi reprezentat ea chestii teribil de mărețe, nimic de zis, numai că pentru mine toate astea semănau din ce în ce mai bine cu simptomele inconfundabile ale unei dureri în cot. E adevărat, mai existau și momente în care mă bucuram de existența ei: atunci când chipiul dispărea din cuier și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi putut jigni pe tovarășul său de drum: se simțea fericit că ia parte la o acțiune periculoasă. Da, expediția din seara asta semăna mult mai mult cu viața pe care-o visase cîndva. Își aducea contribuția la o bătălie măreață, astfel Încît Îi va putea spune Annei Hilfe, cînd o va revedea, că a avut și el un rol În lupta cu dușmanii ei! Nu-l Îngrijora prea mult soarta lui Stone; nici una dintre cărțile de aventuri pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
excelase doctorul Forester; nu e vorba de teorii seducătoare și Înșelătoare, de virtuți transcedente și alte asemenea lucruri nobile, ci de o cunoaștere omenească simplă, dar pasionată. Deschise Încă o dată cartea lui Tolstoi și citi: „Ceea ce mi se păruse cîndva măreț și nobil - bunăoară dragostea de patrie, de propriu-ți popor - mi-a devenit odios și vrednic de plîns; iar ceea ce mi se păruse josnic și rușinos - bunăoară cosmopolitismul, lepădarea de propria-ți patrie - Îmi pare acum ceva nobil și măreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
măreț și nobil - bunăoară dragostea de patrie, de propriu-ți popor - mi-a devenit odios și vrednic de plîns; iar ceea ce mi se păruse josnic și rușinos - bunăoară cosmopolitismul, lepădarea de propria-ți patrie - Îmi pare acum ceva nobil și măreț“. Prins În flagrant delict de trădare și crimă, reprezentantul acestui soi de idealism sfîrșise cu un glonte În burtă. Rowe era de altfel convins că pentru doctorul Forester nici nu fusese nevoie de șantaj. Dușmanii apelaseră doar la virtuțile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îmbunătăți procesul electoral în turul doi? M-aș mira! Jurnaliștii de serviciu ai puterii - unul dintre ei , nominalizat în stenogramele PSD pentru că a intervenit în sprijinul fostului său patron pentru a primi o funcție în partidau mai lansat o teză măreață: o fraudă majoră nu este posibilă deoarece ar presupune o conspirație a puterii, variantă pe care ei au exclus-o vehement. Chiar așa ? Chiar nu sunt posibile conspirațiile în România? Dar BANCOREX, FNI și RAFO (chiar și PETROM) ce au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fost și mai înspăimântător. Nu părea să fie foarte lat, numai trei sau patru sute de metri. Dar avea să fie, fără doar și poate, ucigător pentru cei ce se vor afla în calea lui. Aurel chibzui o vreme, fascinat de măreața priveliște. Să plece? Să fugă? Să rămână? Creierul lui se debranșă de restul corpului și începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
veste: arde România! Incendiul a fost constatat în jurul orei 5 AM de către un grup de vameși unguri. Aceștia au alertat pompierii din România, care, nedispunând de mijloacele necesare, n-au avut ce face și au privit cu mâinile în șolduri mărețul și îngrozitorul spectacol. Primele cercetări ale poliției Române au dus la concluzia că incendiul a fost provocat de însăși România. Specialiștii contactați de ziarul nostru sunt de părere că este vorba sau de un caz de fraudă în asigurări sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la oraș, dar țineau legătura cu pământurile și cu grajdurile lor. Acolo e căminul lor, indiferent de cât de mult timp petrec departe. La sfârșitul zilei de lucru, acesta e locul unde și-ar dori să moară, sub cerul acesta măreț, larg, ca un ocean nesfârșit. Într-o sâmbătă, dis-de-dimineață, așa cum îi plăcea să înceapă orice călătorie, plecă la drum cu dubița albă. Când ieși din oraș, oamenii se porniseră deja șuvoi ieșind la cumpărăturile de sâmbătă. Era sfârșitul lunii, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prima oară cineva era mai neînsemnat decît el, iar asta era o senzație nouă și minunată, pentru că nu avusese niciodată ocazia să poruncească nimănui să facă nimic, iar acum o făcea, și ceilalți nu crîcneau. Și era ceva cu adevărat măreț să se furișeze prin coclaurile de pe insula pe care o cunoștea atît de bine și să pîndească ascuns mișcările „sclavilor” lui, să perceapă dimensiunea colosală a fricii lor și s-o Întețească prin mici detalii care le răpeau liniștea, menținîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și Ferreira, părură să se resemneze din prima clipă cu destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
condamnați la o profundă nefericire. Pare, cum să spun, pare un moft, prea multe cuvinte mari la un loc, dar așa este! Dintre toți cei care trăiesc la Vladia acum numai dumneata și cu mine putem înfăptui ceva cu adevărat măreț. Noi sîntem singuri în singurătate și de aceea numai noi ne putem permite să scăpăm de această capcană a obligațiilor față de idealuri. Noi sîntem capabili să propunem idealuri. Ah, desigur și prințul este dintre aceștia, și el este în situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zumzetul aceia nu va fi auzit, fie că-și închipuia că domnul inginer Corvino n-o să aibă curajul să traducă asemenea cuvinte. "Are un destin tragic, dragă Leonard, dar asta nu înseamnă ce-ți închipui tu. Tragic nu înseamnă întotdeauna măreț, înălțător. Cel mai adesea tragic înseamnă de neînțeles, fără logică, o contradicție dureroasă între necesitate și întîmplare. Uite, în cazul său, ah, bietul Balbo, în cazul său sfîrșitul va fi așa, un fel de eroare. Un om ca el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i bucure, să-i amețească, dar care să nu însemne în fapt mare lucru. S-a întors brusc, iluminat parcă. Atunci cînd voia putea fi impresionant. "Domnilor, vă luați o povară grea, foarte grea pe umeri! E un plan măreț și aproape imposibil de realizat. Cine ar putea să-și asume asemenea responsabilități?!" Rotofeiul Artur Stavri deschise gura, avea totul în gît, îi plăcuse gîndul că i se recunoaște puterea de jertfă, de sacrificiu pentru un țel măreț, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un plan măreț și aproape imposibil de realizat. Cine ar putea să-și asume asemenea responsabilități?!" Rotofeiul Artur Stavri deschise gura, avea totul în gît, îi plăcuse gîndul că i se recunoaște puterea de jertfă, de sacrificiu pentru un țel măreț, dar nu reuși să scoată nici un sunet. August Stoicescu arătă cu degetul hîrtia de pe masă, avea ochii lucioși, de antracit, puteai să vezi stelele nopții prin ei, ca prin gura unei fîntîni adînci, ziua, în amiaza mare, arătă către hîrtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În istoria ființelor umane, to ceea ce pare aidoma la prima vedere abia dacă se asemuiește; fiecare făptură Își are steaua sa, totul se petrece mereu și nicicând, totul se repetă la nesfârșit și este irepetabil. De aceea realizatorii Enciclopediei morților, măreț monument al diversității, insistă asupra detaliilor, căci fiecare creatură umană are ceva sfânt.) Oare, de fapt, n‑o fi vorba de acea idee obsesivă a realizatorilor despre irepetabilitatea oricărei creaturi umane, despre unicitatea oricărei Întâmplări, altfel ce rost ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]