1,126 matches
-
VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii, cum plânge râul ce-și poartă florile durerii, cum plânge salcia albastră la mal, cum plânge, în liniștea rotundă a nopții, cântecul roșu al păsării captivă între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deșertului. E imposibil
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
ei pe undele vântului. Citește mai mult CÂNTUL VIORIIPrin cântul vioriise-aude lacrima viselor.Cântă vioară, cântă-țitânguirea inimii! Prin glasul eisuspină adânc sufletelecare nu au atins stelele cerului lor.Plânge vioara, plânge ușor,cum plânge ceruldin ochiul paradisului,cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii,cum plânge râulce-și poartă florile durerii,cum plânge salcia albastră la mal,cum plânge, în liniștea rotundă a nopții,cântecul roșu al păsării captivă între ramuri,cum plânge vântul galbenpeste nisipul deșertului.E imposibil să tacăsunetul corzilor
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
și brodate pe purpuriul jertfei. Limba cuvântului, ca un clopot al gândului trebuie să cheme la viață, la trăire, la înnoire, la înfrumusețare, la mărturisire, la o continuă sărbătoare. Inima este altarul Dragostei și amvonul luminii Cuvântului în care înmuguresc mărgăritarele sublime ale graiului străbun. Literele, fie copaci, fie flori, fie stele, fie iarbă, fie apă, fie cântări, fie rugă, fie făgăduințe, fie crezuri, fie jurăminte, trebuie să devină cuvinte-doruri după chipul și asemănarea frumuseții omului iubitor. Literele artist-meșteșugite par niște
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
deci și acelor aici de față din Senatul României”. (Mihai Buracu, Eu sunt Scribul... Amintiri și poezii din închisoare, Ed. Filos, București, p. 247-279) În închisorile comuniste, în vâltoarea suferinței sale au odrăslit ca un zâmbet de soare într-un mărgăritar de rouă-înroșit de lacrimi și sânge: psalmii de dor și psalmii de luptă. Așa s-a ivit în cugetul său cinstirea limbii române, în Camera 4 Spital în penitenciarul Iadului-Pitești: „Inscripție pe o carte de limba română” - Tu n-ai
MARI ROMÂNI – MĂRTURISITORI AI DRAGOSTEI DE DUMNEZEU ŞI DE NEAM SUB FLAMURA SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380966_a_382295]
-
de mătase ieșind de după gulerul rotunjit și brodat cu raze aurii, iar brâul din catifea verde se zărea și el dincolo de pulpanele hainei sale. Degetele mâinilor sale erau împodobite cu inele scumpe și masive în mijlocul cărora sclipeau pietre prețioase. Safire, mărgăritare ori rubine, iar acestea nu erau dintre cele mici, care le puteai găsi la orice bijutier, ci aveau mărimi considerabile întărind faptul că cei prezenți aveau în fața lor un om cu un rang foarte înalt în Persia. Pe spatele mantiei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
oltence sunt fântânițele lor. Maria Ciobanu e cumpăna popasului de înnoire a puterii în care susură nu doar un glas ci și o taină din glas, o frumusețe din glas, o iubire din glas! Puține cântărețe au preschimbat cântecele în mărgăritare ce-au fost copiate de ciocârlii și duse la candelabrul cerului. Cine, oare, o mai cânta de-acum ca Maria Ciobanu?! În vremea de după veacul ei, cine-i va mai semăna la glas și la suflet, dacă neamul omenesc începe
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
de iarbă crudă, Susur de izvoare Și flori de lămâiță Alintate de fluturi, Înmiresmează sufletul însingurat... Picuri de mir, Lacrimi de cer, Binecuvântări de Dumnezeu, Îmbrățișări de copil drag, Mângâieri de mamă, Toate - dorurile strânse-n cununi Și spălate-n mărgăritarele ochilor tăi... ... și continuă să recite pe un ton mai glumeț, un text improvizat adaptându-l la momentul declarativ al nopții cu: ... dă-mi Doamne fericirea, Să am bucuria deplină, Să-mi regăsesc iubirea, Când afară-i lună plină, Iar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
cunoști tu vremea cea mai mare, Vremea cercetării tale. Ești îndărătnică, neprimitoare, Și din deșertăciunea zidurilor tale, Nu va rămânea nimic, nicio paloare”. Din ochii cei mai limpezi de sub soare, Cu unda dimineților pe gene Și bunătatea lor înnoitoare Cădeau mărgăritare-n diademe. „Ierusalime, Ierusalime,- Șoptea mereu cu buze tremurânde. Cum nu Îmi înțelegi a Mea venire! „Ierusalime, Ierusalime, Aș vrea să fii Mireasa Mea, De nu mă vei pricepe și nu mă vei urma, Când voi veni pe nor la
PLANSUL DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374502_a_375831]
-
ta ca să se stingă! Toate-n lume fi-vor bune, dar nu-s toate de folos. Caută, copile dragă, Calea care duce la Hristos! Dacă toate acestea fi-vor semănate, Sufletul în tine va rodi iubire! Cartea vieții plină de mărgăritare, Prin Cuvânt adună întreaga omenire. DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE Și dacă dorul îmi picură pe buze, O muribundă agonie se strecoară mută, Tăcute-s zile pe trupu-mi răvășit în nemiloasa luptă. Pustiul pustiește-n suflet al meu dor, Deși
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
a lăsa pe nevinovați pradă ticăloșilor. (22) Dragostea implică iertarea, blândețea, dar nu orbirea și nu prostia. Identificându-se de cele mai multe ori cu marea răutate, slăbiciunea față de prostie este tot una cu a da mână liberă canaliilor. (23) Nu aruncați mărgăritarele noastre înaintea porcilor. Dar Iisus Hristos nu a grăit numai atât ci a completat: Ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie și pe voi. Așa întocmai fac și ne-oamenii. Căci lumea se
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
ne-oameni. Bunătatea și mărinimia nu se confundă cu orbirea, prostia și naivitatea. Niciodată bunătatea și mărinimia nu trebuie să se prefacă în acea jalnică și absurdă slăbiciune care să îngăduie ne-oamenilor să calce în picioare cele sfinte și mărgăritarele. (24) Îl slăvim pe Domnul poftind la cină pe cei desconsiderați, nu numai pe cei sărmani ci în general pe cei care nu se bucură de atenția semenilor, cei uitați sau părăsiți. Acestora să le dovedim gentilețe, cuviință, solicitudine. (25
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
-l așteptau voioase să-și reverse picăturile sale argintii asupra lor. Se jucau fericite, legănându-se în toate direcțiile, în lumina razelor strălucitoare ale soarelui , pe care le absorbeau cu nesaț și se scăldau în șuvoaiele delicate de picături de mărgăritare. Și-atunci firele de grâu creșteau, creșteau și doreau să se facă tot mai mari și mai frumoase. Picăturile se revărsau nestingherite peste câmpurile învelite în mătăsuri verzi, amestecate haotic și decupate, în forme interesante, de la nuanțele cele mai deschise
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
din minunatul brâu al curcubeului, dansau zglobii în jurul lor și le aduceau vești din locurile îndepărtate, în care călătoriseră în cursul verii. Dar toamna trecu repede și totul se răci. Pernițele albe pufoase ale norulețului se transformaseră în cristale de mărgăritare. Erau micuții fulgi de nea, adunați unul lângă celălalt, speriați să nu se piardă de frățiori. Formau astfel grupulețe dantelate, ca niște corali, ce se oglindeau din adâncurile mării pe imensitatea cerului. Norulețul le spuse dragilor săi copilași, fulguleții de
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
html - 19 mai 2015). Cuvânt - Panegiric la Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena În miezul primăverii, în fiecare an la data de 21 mai, Dumnezeu a rânduit ca Biserica să prăznuiască pe cele două mlădițe pline de seva Duhului, pe mărgăritarele Bisericii, pe luminătorii și risipitorii păgânătății, pe cei întocmai cu Apostolii cinstiți și lăudați, pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena. Altfel spus, prin acești sfinți, care în acest an - 2015, sunt pomeniți odată cu Praznicul Înălțării Domnului și cu
DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII NOASTRE DREPTSLĂVITOARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/373454_a_374783]
-
atunci ca într-un vis, Marama fericirii Și regăsindu-mă am plâns De focul pustiirii . ÎMI AMINTESC CĂ: Veneai cântând în pas ușor Frumoasă ca pădurea, Păreai un vis amețitor Ce tulbură gândirea . Iar vântu-n plete-ți unduia În șir mărgăritare Și-un lan de spice șerpuia Din creștet la picioare . Un văl de-argint îți adia De-a umerilor creastă Și-o lacrimă udând cădea Pe-a sânilor fereastră . Iar ochii tăi...ah, se-mpletea Și gândul în visare... Păreai
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
romanța, poem fermecător, trebuie glăsuită cu gură fermecată, romanța, vis frumos, trebuie vibrată de un om frumos...! Numai îngerul e atât de aproape de romanță, cum e dragostea, farmecul și omul frumos! Iată-le pe toate adunate pe același șirag de mărgăritare: Vasilica Tătaru, artista care cunoaște cel mai scurt drum către liniște și înălțare în contemplarea cosmosului sufletesc....! Plumbul în aur de s-ar putea preface, n-ar fi aceasta o făurire de preț precum este transformarea romanței în mângâiere, de către
VASILICA TĂTARU, LAUREATĂ A FESTIVALULUI ROMANŢEI DE LA TÂRGOVIŞTE, CRIZANTEMA DE AUR (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371420_a_372749]
-
fi înlocuite cu liniștea conferită de certitudinea că nu va fi dezamăgit din nou. Adriana se simțea liniștită și mulțumită. Își aminti că citise undeva niște versuri ale căror melodie n-o știa: “Sunt doar un fir de lăcrămioară, Cântând, mărgăritare îmi pică Ți le dăruiesc, dulce comoară, Eu sunt a primăverii fiică!..” Poate că era pentru prima dată când simțea că se afla nu la poalele munților Cozia, ci la poalele dragostei și cu pași încrezători începea să urce spre
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
acul, binișor, Sub lampa din odaia mică, În mii de puncte-a așezat, Țăranca, florile din luncă. În nopțile cu lună plină, Din bolta cerului înstelat, A adunat steluțe-n poală, Și peste flori le-a presărat. A luat apoi, mărgăritare, Să-mprăștie miros frumos, Și le-a cusut, cu mâna ei, Pe poale, sub fotă mai jos. A mers desculță-n lan, pe câmp, Și-a împletit într-un brâu lat, Spice de grâu și albăstrele. Peste mijloc l-a
CUM S-A NĂSCUT COSTUMUL POPULAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374060_a_375389]
-
Acasă > Versuri > Visare > SĂ ZBOR Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să zbor Cu șoaptele visării să trăiesc așa O clipă fericită nemuritoare , Lângă o amintire prefacuta-n stea Sclipind printre mărgăritare ... Să zbor prin gândurile împrăștiate Uitând de tine-n amintirea tăinuita, Să-mi descânt toate șoaptele spulberate, Ce-au învăluit iubirea mea adormita... În lumina clipei doar mângâierea Să-mi sece privirea înlăcrimata , Cu aripile-ntinse să sting durerea Ce-
SA ZBOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375562_a_376891]
-
fericire cu fericire, lacrima cu lacrima și le-a prins în sufletul său dogoritor, însetat și luminat că izvoarele unui fluviu și că strălucirea unui răsărit, într-un ocean de ceruri, într-un imposibil finit al infinitului și, toate, nu mărgăritare, nu diamante, nu stele, ci pământești împliniri, de la începuturi și până departe, încoace, spre zilele și timpurile noastre de oameni modești în aparență, dar cu suflete și minți luminate, oameni care au reușit să strângă șirurile gândurilor scăpate, ca prin
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
adâncă, Nepătrunsă de vreo rază. O lumină orbitoare Peste ei din cer se-abate, Calul simte în spinare Două aripi minunate . Le deschide și-apoi zboară Printre norii ca o ceață, Prințul vede prima oară Tot pământu-n dimineață. Boabe de mărgăritare Strălucesc în ierburi crude Și, în răsărit de soare, Un ecou din văi aude. „Dragule, te du cu bine, Dumnezeu cu tine fie, De faci asta pentru mine, Inima ți-o dărui ție”. Calul zborul și-l oprește Lângă poarta
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
patru poduri de aur către patru turnuri cu stegulețe din mătase roșie, fluturând în vârf. Prințesa aceasta se numea Mărgărita și părinții ei nu puteau să-i afle un nume mai potrivit dacă ne luăm după cât de mult îndrăgea ea mărgăritarele. Rochiile îi erau încărcate cu bobițele albe, strălucitoare, pantofiorii la fel, iar de la gât, de pe brațe și din urechi, mărgăritarele nu lipseau niciodată. Plictisindu-se peste măsură de viața pe care o ducea în palatul ei, prințesa se hotărî să
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
și părinții ei nu puteau să-i afle un nume mai potrivit dacă ne luăm după cât de mult îndrăgea ea mărgăritarele. Rochiile îi erau încărcate cu bobițele albe, strălucitoare, pantofiorii la fel, iar de la gât, de pe brațe și din urechi, mărgăritarele nu lipseau niciodată. Plictisindu-se peste măsură de viața pe care o ducea în palatul ei, prințesa se hotărî să organizeze o petrecere la care să participe cei mai bogați și mai frumoși prinți, care să-i scrie câte o
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
făcea plăcere să îmi smulgă penele și să îmi rupă aripile. Înțelegându-se cu pasărea cum aveau să facă să le salveze pe prințese, flăcăul și fata porniră în urma ei spre Piscul Argintiu. O lună plină și albă, ca un mărgăritar, arunca raze strălucitoare în calea lor. Ajunseră în apropierea cuibului vulturilor abia când zorii mânjeau cerul în culori sângerii. Vulturul cu ochi de sticlă îi zări imediat și se ridică deasupra piscului pentru a-i anunța pe ceilalți despre sosirea
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
De-aș avea o sabie! Repeta Prințul Izvoarelor care și-ar fi dorit să poată să ajute cumva pasărea lor cenușie. - Mai am câteva ace de păr, zise prințesa Mărgărita scoțând din pletele bălaie ultimele cinci dintre podoabele ei cu mărgăritare. Dacă crezi că pot fi de folos, ți le dăruiesc! Prințul se lumină la față. Apucă un ac, ținti bine și îl aruncă direct în pieptul vulturului cu ochi de sticlă. Pe loc, acesta se prefăcu într-un unicorn alb
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]