1,017 matches
-
două sate (Dărmănești și Mărginenii de Sus) ce aparțin comunei Dărmănești, făcându-se văzut trecătorului la 20 de kilometri de Ploiești și 30 de kilometri de Târgoviște. Atestat documentar la 27 mai 1510, cu 104 ani înainte de satul Dărmănești, sătul Mărginenii de Sus a fost strâns legat până la sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea de familia boiereasca Constantin Cantacuzino. Moșiile Mărgineni de pe teritoriul satului Mărgineni sunt cele mai vechi din punct de vedere istoric care aparțin astăzi administrativ comunei
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
30 de kilometri de Târgoviște. Atestat documentar la 27 mai 1510, cu 104 ani înainte de satul Dărmănești, sătul Mărginenii de Sus a fost strâns legat până la sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea de familia boiereasca Constantin Cantacuzino. Moșiile Mărgineni de pe teritoriul satului Mărgineni sunt cele mai vechi din punct de vedere istoric care aparțin astăzi administrativ comunei Dărmănești. Acestea aparțineau jupanului Drăghici - mare comis și jupanului Udriște - postelnic, cu fiii lor, prin “dania lui Vlad Voievod cel Tânăr, fiul
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
Târgoviște. Atestat documentar la 27 mai 1510, cu 104 ani înainte de satul Dărmănești, sătul Mărginenii de Sus a fost strâns legat până la sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea de familia boiereasca Constantin Cantacuzino. Moșiile Mărgineni de pe teritoriul satului Mărgineni sunt cele mai vechi din punct de vedere istoric care aparțin astăzi administrativ comunei Dărmănești. Acestea aparțineau jupanului Drăghici - mare comis și jupanului Udriște - postelnic, cu fiii lor, prin “dania lui Vlad Voievod cel Tânăr, fiul marelui Vlad Voievod” din
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
care aparțin astăzi administrativ comunei Dărmănești. Acestea aparțineau jupanului Drăghici - mare comis și jupanului Udriște - postelnic, cu fiii lor, prin “dania lui Vlad Voievod cel Tânăr, fiul marelui Vlad Voievod” din 27 mai 1510. În secolele XV -XVI boierii “at. Mărgineni” erau printre cei mai puternici din Țară Românească. Importanța acestui centru s-a reflectat și în construcțiile ce se înălțau falnice cândva pe aceste pământuri. Pe aceste moșii au existat două construcții bisericești: Mănăstirea de pe Cricov, având hramul “Sfinții Arhangheli
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
din Țară Românească. Importanța acestui centru s-a reflectat și în construcțiile ce se înălțau falnice cândva pe aceste pământuri. Pe aceste moșii au existat două construcții bisericești: Mănăstirea de pe Cricov, având hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” și Mănăstirea Mărgineni, la N și NE de Cricov, ctitorita la 1646 de postelnicul Constantin Cantacuzino. Tot de aceste timpuri trebuie legate și Palatul Cantacuzinilor de la Filipeștii de Târg, construit de postelnicul Constantin Cantacuzino între 1633-1653, Palatul de la Florești și Palatul lui Până
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
de Târg, construit de postelnicul Constantin Cantacuzino între 1633-1653, Palatul de la Florești și Palatul lui Până Filipescu de pe “drumul domnișorului” - pe care “fugeau domnișorii și boierii țării în timpul năvălirilor dușmane” -, parcul și heleșteul, despre care Grigore Zagoritz scria că “la Mărginenii Pîrliti au stat în picioare până acum câteva decenii cele mai luxoase palate vechi și cea mai de artă dintre bisericile întregii regiuni”. Satul Mărginenii de Sus rămâne pe partea dreaptă a râului Provița pe moșia mânăstireasca, până în 1861, cănd
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
boierii țării în timpul năvălirilor dușmane” -, parcul și heleșteul, despre care Grigore Zagoritz scria că “la Mărginenii Pîrliti au stat în picioare până acum câteva decenii cele mai luxoase palate vechi și cea mai de artă dintre bisericile întregii regiuni”. Satul Mărginenii de Sus rămâne pe partea dreaptă a râului Provița pe moșia mânăstireasca, până în 1861, cănd din cauza inundațiilor se mută într-o zonă mai ridicată, pe partea stângă a apei, unde în 1861 și-au construit biserică cu hramul “Sfinții Arhangheli
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
toți suntem neamuri, căci ne tragem de la două familii: Bouleștii și Caloteștii.”, mărturisește domnul Ion Gheorghe Boulescu. Deși are în spate o istorie cu care multe localități s-ar mândri, apartenența administrativă fluctuanta a satului nu a favorizat-o. Astăzi, Mărginenii de Sus numără în jur de 1220 de săteni care rar se mai numesc Boulescu sau Calota, alte nume fiind mai frecvente: Giurea, Miron, Perșunaru, Stan, Ștefan, Zănescu, iar de monumentele arhitecturale ce cândva dominau regiunea, nu se mai știe
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
s-a terminat construcția grădiniței noi începută în 1985(6) și din 2009 s-a amenajat și dotat loc de joacă pentru copii. Se spune că de pe vremea Cantacuzinilor (secolului al XVII-lea) localnicii practicau olăritul la curțile acestora din Mărgineni sau Filipești de Târg, făcându-se o ceramică smăltuita fină pentru nevoile curților domnești. În jurul anului 1975, Ion C Iliant a înjghebat un fel de cerc al meșterilor. În satul Mărginenii de Sus există o necropola tumulara denumită „Movila”, ce
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
XVII-lea) localnicii practicau olăritul la curțile acestora din Mărgineni sau Filipești de Târg, făcându-se o ceramică smăltuita fină pentru nevoile curților domnești. În jurul anului 1975, Ion C Iliant a înjghebat un fel de cerc al meșterilor. În satul Mărginenii de Sus există o necropola tumulara denumită „Movila”, ce datează din epoca bronzului.
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
bulgară, dar cu minorități, în jur de 10%, române, găgăuze și grecești. În momentul anexării, potrivit statisticilor bulgare, dintr-o populație de 286.000 de locuitori, doar 6.348 ar fi fost români, ei înșiși, în majoritate, urmași ai mocanilor mărgineni staționați și sedentarizați aici ca urmare a transhumantei lor pastorale (locuind îndeosebi împrejurul Turtucaiei, Silistrei și în valea Batovei, zisă „Valea fără iarnă”, unde pe hărțile otomane apăreau satele „Vlahlar”. Restul populației era constituit mai ales din turci și bulgari
Cadrilater () [Corola-website/Science/296623_a_297952]
-
școala primară la Țuțuieni, lângă Tîrgu Neamț după care a studiat la Seminarul „Veniamin Costache”, de la Iași unde, în fiecare an, a fost premiant. După ce s-a căsătorit cu Eugenia, a fost hirotonit preot la 22 aprilie 1919 pe seama parohiei Mărgineni, jud. Neamț. A slujit și la parohia Ghindăuani din același județ, începând cu anul 1920 ca trei ani mai târziu, în 1923, să revină preot la parohia Răuceștii de Sus unde a slujit 15 ani. În anul 1922 a dobândit
Grigore Resmeriță () [Corola-website/Science/325618_a_326947]
-
Iași, România, astăzi în raionul Ungheni, Republica Moldova - d. 7 iulie 2008, Chișinău, Republica Moldova) a fost un eseist, jurnalist, nuvelist, pedagog, romancier, scenarist de film și scriitor român basarabean, cavaler al Ordinului Republicii (1992). A debutat în 1962 cu nuvela „Priveghiul mărgineanului”. Este autor al unor excepționale nuvele și romane, („Priveghiul mărgineanului”, „Povestea cu cucoșul roșu”, „Elegie pentru Ana-Maria”, „Surâsul lui Vishnu”), al unor cărți pentru copii („Mama mare, profesoară de istorie”), precum și a unor profunde eseuri. Născut la 4 iulie, satul
Vasile Vasilache (scriitor) () [Corola-website/Science/313733_a_315062]
-
2008, Chișinău, Republica Moldova) a fost un eseist, jurnalist, nuvelist, pedagog, romancier, scenarist de film și scriitor român basarabean, cavaler al Ordinului Republicii (1992). A debutat în 1962 cu nuvela „Priveghiul mărgineanului”. Este autor al unor excepționale nuvele și romane, („Priveghiul mărgineanului”, „Povestea cu cucoșul roșu”, „Elegie pentru Ana-Maria”, „Surâsul lui Vishnu”), al unor cărți pentru copii („Mama mare, profesoară de istorie”), precum și a unor profunde eseuri. Născut la 4 iulie, satul Unțești, Ungheni, ca fiu al lui Ion si al Elizabetei
Vasile Vasilache (scriitor) () [Corola-website/Science/313733_a_315062]
-
privat al statului, identificate conform anexelor nr. 1, 2 și 3 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, se vor preda pe bază de protocol de predare-primire comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din localitățile Făurei, Mărgineni, Secuieni și Dulcești, județul Neamț, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE Contrasemnează: --------------- Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, Petre Daea Ministru de stat, ministrul administrației și internelor, Marian
EUR-Lex () [Corola-website/Law/163077_a_164406]
-
la capitolul 59.01 "Cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret". Articolul 5 La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga Hotărârea Guvernului nr. 1.363/1990 . PRIM-MINISTRU NICOLAE VĂCĂROIU Contrasemnează: Ministrul culturii, Viorel Mărginean p. Ministrul apelor, pădurilor și protecției mediului, Florin Stadiu, secretar de stat Ministrul lucrărilor publice și amenajării teritoriului, Marin Cristea p. Ministru de stat, ministrul finanțelor, Nicolae Constantinescu, secretar de stat p. Secretarul general al Guvernului, Octav Cozmăncă, secretar de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/115800_a_117129]
-
Filipeștii de Târg este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Brătășanca, Ezeni, Filipeștii de Târg (reședința), Mărginenii de Jos și Ungureni. Comuna este așezată în partea de vest a județului, la limita cu județul Dâmbovița, între râurile Provița și Prahova, având o parte din teritoriu, nelocuit, în jurul lacului Răstoace de pe malul drept al Proviței. În partea sa
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
1924. În 1950, a devenit parte din raionul Ploiești al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești, pierzându-și statutul de oraș. În 1968, comuna a devenit parte a județului Prahova, reînființat, alipindu-i-se și câteva sate ale comunei Mărgineni, care s-a desființat, și anume Mărginenii de Jos, Brătășanca și Ungureni. În comuna Filipeștii de Târg se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: curtea boierească a lui Pană Filipescu (1650), ansamblu format din conacul propriu-zis și
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
raionul Ploiești al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești, pierzându-și statutul de oraș. În 1968, comuna a devenit parte a județului Prahova, reînființat, alipindu-i-se și câteva sate ale comunei Mărgineni, care s-a desființat, și anume Mărginenii de Jos, Brătășanca și Ungureni. În comuna Filipeștii de Târg se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: curtea boierească a lui Pană Filipescu (1650), ansamblu format din conacul propriu-zis și zidul de incintă; (1633-1641), ambele în satul
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: curtea boierească a lui Pană Filipescu (1650), ansamblu format din conacul propriu-zis și zidul de incintă; (1633-1641), ambele în satul Filipeștii de Târg; și (mijlocul secolului al XVII-lea) din Mărginenii de Jos. În rest, alte patru obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate aflate în satul Filipeștii de Târg. Unul dintre ele este monument de arhitectură ruinele unei mori
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
comisului Vintilă (secolul al XVI-lea) din incinta bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, pisania bisericii vechi (1642) aflată în zidul pridvorului aceleiași biserici; și o cruce de pomenire din piatră (1646) aflată la ieșirea din Filipeștii de Târg pe drumul spre Mărgineni.
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
Mihail Sadoveanu, ci au un puternic spirit comunitar. Îndepărtarea din societate în cazul invalidului Miron Parasca (Așa de singur), echivalează cu moartea. Spiritul de grup este suportul energiei lor. Societatea în care viețuiesc este una închisă, cu reguli fixe. Niculae Mărginean (Strigoiul) este, în fapt, un paznic al respectării tradiției, chiar dacă aceasta pare absurdă; el practică ritualuri rustice, sumbre adesea, pe care toți sunt chemați să le păzească pentru că altfel mor, așa cum s-a întâmplat cu ai lui Gheorghe Mărginean. „Strigoiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Niculae Mărginean (Strigoiul) este, în fapt, un paznic al respectării tradiției, chiar dacă aceasta pare absurdă; el practică ritualuri rustice, sumbre adesea, pe care toți sunt chemați să le păzească pentru că altfel mor, așa cum s-a întâmplat cu ai lui Gheorghe Mărginean. „Strigoiul” este forța coercitivă a societății închise, pentru care prezent și trecut se confundă. De sub tăria acestei legi, fiecare dorește uneori să evadeze, urmărind o himeră, precum Mârzuț (Vâlva băilor), sau se întoarce la locul de baștină, pentru a se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
modestă de slujbaș incert ori de tânăr abia intrat în viață. A. sondează sufletele în formare, nesigure, de adolescenți sau oameni timizi. Ion Florea (Legea trupului), Vasile Grecu (Biruința), Ana (Domnișoara Ana), Vasile Murășanu (Arhanghelii), Andrei Pascu (Legea minții), Gheorghe Mărginean (Strigoiul) dezvoltă pe larg o antiteză predilectă, aceea dintre „legea minții” și „legea trupului”, antiteză nu neapărat de aspect erotic, deși acesta precumpănește. Amplificând o preferință a povestirilor, romancierul are ambiția de a construi destine, vizibilă încă din Legea trupului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
1998, Postmodernitate, Editura Du Style, București. Lyotard, Jean-François, 2003, Condiția postmodernă. Raport asupra cunoașterii, Idea Design & Print, Cluj-Napoca. Maiorescu, Titu, 1998, Critice, Editura Albatros, București. Marinescu, Valentina, 2002, Muncile casnice în satul românesc actual. Studiu de caz, Editura Polirom, Iași. Mărginean, Ion, 2004, Politica socială. Studii 1990-2004, Editura Expert, București. Meyer, John W. et al., 1997, „World Society and the Nation-State”, American Journal of Sociology, 103, 1, pp.144-181. Meyer, John W.; Jepperson, Ronald L., 2000, „The „Actors” of Modern Society
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]