567 matches
-
neplăcut. Otilia cosea un nasture la haina lui Felix, și acesta nu se putuse elibera de ispita de a o săruta, când Stănică intră dezinvolt pe ușă. - Faceți, faceți, zise el protector, ca și când între Felix și Otilia erau legături indiscutabile, mărturisite. Otilia îi aruncă o privire mânioasă și era gata aproape să-l dea afară pe ușă pentru indiscreție. Stănică pară lovitura mieros, făcîndu-se că nu-nțelege. - Așa e tinerețea, n-ai ce să-i faci. Eu, când eram îndrăgostitde Olimpia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu treci să-l rogi să se intereseze de viitorul tău. Am și eu relațiile mele, experiența mea. Ideea de a pune la cale viitorul fetei înduioșă atât de brusc pe Stănică, încît îl făcu să deteste numaidecât gândul ne-mărturisit dinainte. "Sunt un păcătos, își zise, auzi la ce mă gîndesc! N-am decât o scuză, că n-am avut parte de ceea ce meritam." 1Tînărul lefter (fr. - n. red.). Stănică lăsă mâna jos, cast, și zise cu taină lui Toader
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
accentuează Liliana, nu te scuzi. Îi rămîi fidelă. Te scuzi față de cei de circumstanță, adaugă ea pe un ton apăsat, acuzator aproape. Există și din aceștia? Nu dau răspunsuri cu caracter general. Dar în ceea ce te privește? Un lucru intim mărturisit nu mai e intim. Se uită unul la altul, bucuroși de înviorarea discuției și-și zîmbesc cu plăcere. Apoi, se întunecă amîndoi, refugiindu-și privirile spre ceștile de cafea una golită pe jumătate, lăsînd să se vadă hoaspa umflată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
percepem etc. Cum vom arăta după ce el nu va mai fi, când răsfățul puțin ridicol de acum va trebui să dispară? Ce e oare tot acest tremur încordat, cu cântăriri și evaluări de șanse și proiecte, cu ambiții și orgolii mărturisite sau nu? E cu adevărat o nevoie aici, e o formă de autenticitate? E doar saltul în altă vârstă și retrăirea culturală a unui instinct ludic originar? Sau e, grav vorbind, trăirea istorică a unei ipostaze ontologice a spiritului, nevoia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu ei, chit că vei ajunge mai apoi la o dispută: e un risc pe care trebuie să ți-l asumi. Aș fi putut deschide eu ostilitățile: „Psihanaliza mă face să scap de poveștile astea despre iertarea păcatelor, despre greșelile mărturisite, despre ispășire! Nu e puțin lucru“. Am Încercat să-l liniștesc și i-am descris psihanaliza ca pe o excitantă experiență intelectuală. M-am lansat Într-una din teoriile mele favorite, aceea a aventurierilor minții. Se Întîmplă că te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în sfera deprinderilor, abilităților și competențelor pluridimensionale. Modelul de dascăl ce emană din legea cea nouă țintește, cu legitimă și vizionară claritate, către omul care, peste ani, se va regăsi în chip fericit în „produsul” trudei sale, în bucuria învățăcelului mărturisită, deferent, peste vreme: Am prins gustul poveștilor de când educatoarea ne citea, cu atâta farmec, Albă ca Zăpada; Îmi place să desenez și să... visez !, pentru că așa m-a încurajat dăscălița mea; am făcut Rezistența materialelor cu faimosul Mangeron, de la Iași
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Și în numele nimicului poți azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănțuire necruțătoare și incendiară, un absolut în ton direct, o năvală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credință sau titanismul eului, pentru furia blestemării ca atare puțin importă. Nivelul sufletului, înălțimea de pasiune a unei ființe, iată totul. Căci în sine, blestemul nu-i decât un dogmatism liric
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istoria nu în dramă, așa cum se desfășoară sfârșitul în viziunile apocaliptice. De altfel, dialectica, absolutizând procesul și istorizînd cosmosul, refuză - teoretic vorbind - escatologia. Între stil și escatologie, sistemul lui Hegel păstrează un echilibru și se dovedește consecvent proporționalizării antinomiilor - intenția mărturisită a oricărei dialectici. Mult mai mult decât germanilor, rușilor le-a lipsit stilul în cultură. El este o expresie a tendinței vieții de a-și crea temporar o formă, de a se realiza într-o structură determinată și limitată, de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
început. O națiune, când începe să se înarmeze, nu se mai poate opri. Sărăcia și mizeria nu constituie limite ale înarmării. De sute de ani, omenirea privește cerul printr-o gaură de tun. Obstacolul esențial în calea păcii este lupta mărturisită sau secretă pentru hegemonie. Dorința primatului exclusiv este atât de puternică în națiuni, încît pentru ea sânt dispuse să calce orice fel de obligații etice sau internaționale. Se poate concepe că națiunile vor ajunge cândva la o astfel de neutralitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înțeleagă cum mi s-a zdruncinat echilibrul sufletesc... ― Nu uita că eu sunt numai judecătorul care dorește să afle adevărul și nicidecum duhovnic! răspunse pretorul cu un surâs rece și puțin batjocoritor. Deocamdată avem un punct cîștigat: încercarea de dezertare, mărturisită, nu-i așa? Bologa, mirat de surâsul lui, tăcu. ― Vasăzică, mărturisită și recunoscută, urmă pretorul. Motivele?... Hm... Sper că vom descoperi și motivele, încetul cu încetul... D-ta te rog să-mi dai lucruri concrete, nu... echilibre sufletești! În orice
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
eu sunt numai judecătorul care dorește să afle adevărul și nicidecum duhovnic! răspunse pretorul cu un surâs rece și puțin batjocoritor. Deocamdată avem un punct cîștigat: încercarea de dezertare, mărturisită, nu-i așa? Bologa, mirat de surâsul lui, tăcu. ― Vasăzică, mărturisită și recunoscută, urmă pretorul. Motivele?... Hm... Sper că vom descoperi și motivele, încetul cu încetul... D-ta te rog să-mi dai lucruri concrete, nu... echilibre sufletești! În orice caz, numirea în juriul unei Curți Marțiale, recunoaște și d-ta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a Maicii Domnului și Bunul Dumnezeu le-a răspuns la rugăciuni. Îmi fac doar datoria de reporter, dar și de beneficiar direct al ajutorului dat de Maica Domnului cu cinci ochi și două guri de la Mănăstirea Giurgeni. Ajutorul primit trebuie mărturisit, pentru a beneficia și alții de el. Să vă spun că îmi doream de la începutul anului să ajung la Giurgeni, pentru că mulți oameni mi-au povestit ce se întâmplă acolo? V-am spus. Recunosc, m-am rugat pentru asta de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
la fel de străine de adevărata ei natură, plăsmuiri ale psihicului masculin), ea a știut să-și folosească astfel poziția pentru a-și întări dominația asupra lui. În ciuda aparențelor, niciunde femeile nu dețin atâta putere cât în Japonia, o putere ascunsă, niciodată mărturisită. Bărbatul este redus la rolul de susținător financiar al familiei. Soția controlează toate resursele bănești, ia toate deciziile privitoare la cămin, are tot timpul liber la dispoziție pentru a-l petrece după bunul plac, aceasta în timp ce bărbatul trudește de dimineața
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un felinar cu licăr verde. Seara vânătă ne întâmpină, întovorășindu-ne până la primul felinar aprins de lângă gară. Această carte cuprinde a doua parte a romanului B A G A J... Mențiuni critice despre B A G A J... Ignoranțele grave trebuiesc mărturisite: nu-l cunoșteam și nu citisem încă nimic de el. Am descoperit pe artist în cartea de față. Dintr-o mocirlă de culori crude frecată toată cu funingini de aur, bidineaua lui plină și grasă, ridicată pe schela cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției analizelor și razelor. înainte trăia un mister trist cu un tovarăș scump - cu el; acum doctorul, infirmiera, servitorii, Ada, toți erau dovezi ale mizeriei mărturisite. Nici el nu mai avea nici o întoarcere spre interior. Nimic acum din misterele subtile, din tragediile subterane nu-1 mai interesa. Cu toată atenția, cu toți ochii își examina ligheanul, batista, și sta în patul maculat cu un fel de voluptate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că e vorba de chiar nepotul monseniorului, ancheta ei a devenit și mai riguroasă. Cât despre Mika-Le, nepăsătoare de secretul confesional, povestise tot colegelor și mai ales distracția enormă pe care i-o procura spaima bietului bătrân la auzul celor mărturisite. îi plăceau de pe atunci jocurile periculoase. Noi o știm numai mută, dar probabil când vrea să vorbească, se pricepe. A fost scandal. Pe bietul popă l-au caterisit în Deltă. Sunt pe acolo sate întregi de nemți. E locul de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că am fost și eu la stâna tatălui tău. Parcă îl văd. Un om slăbănog, cu o mustață stufoasă, de parcă era un smoc de lână de oaie lipită sub nas. 76 - Tot ce ați spus este adevărat. Dar așa cum vam mărturisit doar din clasa a șasea am descoperit taina cititului și al scrisului. Și asta numai datorită dumneavoastră. Se uită adânc în ochii mei, mă îndeamnă să mai sorb din bere, iar el își mai face comandă încă o cafea. Povestea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub epitrahil, degetele arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine mărturisită, ochii două oceane pline de nerostire. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu mult milostive, îți mulțumesc că prin mărturisirea mea m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, să iau de la tine iertarea păcatelor mele și dă, Doamne, ca toată vremea vieții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întâlnesc, se gândea. Așa sunt câinii, când au chef, gândesc în locul stăpânilor. Tristele motive ale lui Cipriano Algor de a se plânge de nemiloasa politică comercială a Centrului, prezentate pe larg în aceată relatare dintr-un punct de vedere de mărturisită simpatie de clasă care, totuși, credem, nu s-a îndepărtat nici o clipă de judecata cea mai riguros obiectivă, nu ne vor face totuși să uităm, chiar riscând o întețire inoportună a amorțitului rug al conflictualelor relații istorice dintre capital și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întoarce, e într-adevăr păcat că poarta de la stradă nu se deschide larg pentru ca vecinii să poată să vadă și să ducă vorba că văduva lui Estudioso și bătrânul de la olărie se iubesc cu o iubire adevărată și în sfârșit mărturisită. Cu un glas care aproape își recăpătase tonul natural, Cipriano Algor repetă, Mă voi întoarce, mă voi întoarce, trebuie să existe o soluție pentru noi, Singura soluție este să rămâi, spuse Isaura, Știi bine că nu pot, Te vom aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ostenit să țină socoteală de ele. Ar fi un admirabil exercițiu de critică istorică pentru cineva care s-ar hotărî să noteze, nu influențele exercitate de Nae Ionescu în spiritualitatea și politica românească în ultimii cincisprezece ani, ci împrumuturile, niciodată mărturisite, de metodă, de idei și soluții izolate, sau chiar de terminologie.“ Deși observația lui Eliade era perfect justificată, istoricul care să o documenteze, riguros și metodic, nu a apărut până astăzi. Au apărut în schimb, din partea adversarilor lui Nae Ionescu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
până la sfârșitul zilelor mele. Înfășurată În vălul singurătății și atât de departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile vieții. Gândește-te la mine așa cum o voi face-o eu, zi de zi, cu mult drag. Numai o dragoste mărturisită și Împărtășită te poate face să simți prețul fiecărui minut, valoarea fiecărui cuvânt. Nu pot decât săți mulțumesc pentru acest sentiment născut, renăscut În sufletul meu. Te-ai strecurat În gândurile mele și Încerci să păstrezi o distanță aparentă, cred
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Occidentului pentru idealurile unui comunism ale cărui binefaceri reale nu-i interesau direct, nefiind dispuși să le încerce gustul la fața locului, această nouă piesă la dosarul dezastrului comunist le-a produs un ușor disconfort și câteva remușcări tardive, abia mărturisite. A fost însă nevoie să văd acest film, pentru a retrăi, după atâția ani, șocul și durerea pe care, studentă fiind, mi le crease decesul în urma unei tentative ilegale de avort a unei colege de grupă liniștită și discretă, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lui Mirel (1919) și Parada dascălilor (1932), dar în celelalte proze. Menționând, în diferite contexte, pe unul sau altul dintre autorii preferați, Anton Holban numește frecvent, în afară de Proust, de Benjamin Constant, Eugène Fromentin, La Bruyère, Huxley, Thomas Hardy. Vădit (și mărturisit) îndatorat este clasicilor francezi, în special lui Racine - și rușilor. Recurgerea însă la "documente" (fragmente de jurnal, scrisori), și mai ales nevoia irepresibilă de a se confesa (fie și sub un nume de împrumut, Sandu) îl situează tipologic și în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe care le suscită pas cu pas, proză după proză, prezentul volum. Nu este vorba aici propriu-zis de o literatură a spațiului concentraționar. Aceasta a fost în bună măsură în spațiul românesc, cum se știe, pentru început trăită și apoi mărturisită, sub forma memorialisticii cu reale valențe cathartice de spovedanie necesară. Paginile care ne sunt acum cu generozitate oferite se înscriu printre fericitele completări ficționale care au apărut, într-un număr demn de a fi luat în seamă, în istoria recentă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]