549 matches
-
Din capete n-or mișca, Caii noștri de vor bea Din capete să nu dea. Am mai sta De - am mai ura Frică ni-i c-om însera, Și avem de trecut stânci, Văi adânci, Munți Cu brazi mărunți Brazi mărunței și-ntunecoși Bine v'am găsit sănătoși! Socrule, ce s-au făcut Nu mai e de desfăcut. Dă opt boi și șapte vaci Și apoi rabdă și taci. 306 {EminescuOpVI 307} Ține, soacre, plosca bine Uscată la rădăcină, Ice lată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca și fosta lui prietenă Bela, aceluiași nu prea semnificativ număr de persoane care, cu cât sunt mai cunoscute, cu atât devin mai agreabile, mai simpatice. Acum, spre finalul călătoriei, apăreau în cu totul altă ipostază. Ce-i drept, cam mărunței amândoi, puțin peste un metru și jumătate însă îmbrăcați cu gust și, după felul cum se comportau, chiar și un evadat de la ospiciu ar privi la ei cu respect. Precis se întorceau de la mare deoarece, printre altele, au pronunțat de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la întrebare. Cu ce-a greșit contele? A scăpat cumva vreo vorbă necalculată la adresa Împărătesei de la Viena? Habar n-avea că toate convorbirile sunt bine filtrate prin pâlniile de Yena, nu? Și cum l-au iertat? Nu l-au iertat. Mărunțeii ăștia de jos nu știu nimica despre asta. Îl susțin fără să știe pe cine susțin. Nu înțeleg - mă încăpățânez. Mazilirea de cele mai multe ori începe mai nou, cu o promovare în funcție. După un anumit timp, când se va da
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi luptat să iasă la lumină și la aer liber. Zece metri mai departe, împinse ușa de la pavilionul căpitanului și, pentru prima dată, soarele intră din plin în încăperea prăfuită, oprindu-se deasupra patului mare din fund, unde un corp mărunțel și slab zăcea acoperit, de asemenea, cu un cearșaf foarte alb. închise ușa în urma lui, apoi cercetă pe îndelete fiecare colț al fortului, fără să descopere nici un alt cadavru în gherete și nici în fața porții, ca și cum targuí-ul ar fi preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ocupat. — Un loc, spuse omul. — Doriți la clasa a doua? Întrebă Myatt, dar omul clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se cufundă cu vizibilă voluptate În colțul lui și Îl privi cu dezamăgire și curiozitate pe bărbatul mărunțel și palid din fața lui. Omul era extraordinar de șters ca Înfățișare, iar sănătatea precară Îi ruinase tenul. Nervii, se gândi domnul Opie, privind cum degetele omului se mișcau neliniștite, dar acestea nu arătau alte semne de acută sensibilitate. Erau scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunteți atât de mare amator de crichet. Încerc - oh, din răsputeri! - să formez două echipe la ambasadă. Un bărbat cu o față tot atât de mohorâtă, de albă și de impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia unei voci și-i aminti iar lui Myatt de Stein vorbind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a trimis gândul cel bun - Îmi va da banii Înapoi. Se opri și-i zâmbi lui Lukici, parcă vrând să spună: Nu te teme, nu sunt supărat pe tine. — Nebunule, am crezut că n-o să mă auzi niciodată! spuse funcționarul mărunțel, Încruntat și prost dispus, gâfâind lângă el. Du-te imediat la maiorul Petkovici. E chemat la telefon. Cei de la postul de gardă nu răspund. — Telefonul s-a defectat noaptea trecută, explică Ninici, când a nins așa de mult. — Incompetență, pufni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
culese-n plumb, să ia contur un vis despre Coral În pijama turnând cafeaua, Coral În pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-o engleză tot atât de elegantă și bine croită ca și haina lui de dimineață: Nu. Mă tem că nu. Aveți să-i lăsați vreun mesaj? — Dar trenul a sosit, nu? — Nu. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din care mulți căzuseră pe covor. Cînd îl scoaseră, pe soț, din bae, careva dintre ei exclamă: aici erai, vierme?! El opuse o mică rezistență. Apoi cedă. Îl încătușară. Ieșiră cu el, însângerat la față, cum era. Cei doi copii, mărunței, se înghesuiseră între picioarele mamei, ca doi pisoi drăgălași. Trupa plecă. Încă nu se liniștise destul, biata Corina, când, la televizor, știrile de la acea oră începură cu exclamarea fetei, cu gură și cap frumos, de la microfon: vă prezentăm, dragi telespectatori
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și Într-adevăr agentul pe care Rowe apucase să-l vadă Înainte de plecare părea foarte experimentat. Domnul Rennit Îl prezentase la Început ca „A-2“, dar peste cîteva minute, distrat, Îi spusese pe nume: Jones. Acest Jones era un om mărunțel, foarte șters la prima vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Asta-i bună! exclamă el. În fața lui se afla Anna Hilfe! — Și dumneata Îl aștepți pe domnul Travers? o Întrebă el. Te interesează arhitectura de peisaj? — Am venit să te văd, răspunse ea. În sfîrșit, o putea privi În voie! Mărunțică și firavă, Anna Hilfe părea prea tînără pentru tot ceea ce pătimise; În afara cadrului auster al biroului unde-o zărise prima oară, nu mai avea acel aer competent pe care i-l dădeau rochia neagră, telefonul și celelalte accesorii proprii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu sînt un criminal! Își spuse el, În șoaptă. 6 La intrare Îl Întîmpină o infirmieră. — Domnule Digby, vă așteaptă cineva. — Unde? Întrebă el, cu inima bătîndu-i să se spargă. — În salon. Anna răsfoia un număr din Tatler. Făptura ei mărunțică, Încordată și parcă la pîndă, Îi părea demult cunoscută, deși venea dintr-o lume cu totul străină lui. — E frumos din partea dumitale, Începu el, dar se opri, neștiind ce să-i spună. Se temea ca vorbele astea banale să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se Întâmple, nu se putea altfel; nimeni nu putea fi socotit vinovat. Noaptea, Michel visa spații abstracte, acoperite de zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un cer jos, printre uzine siderurgice. Ziua, Întâlnea uneori un african, un malian mărunțel cu pielea cenușie; se salutau cu o Înclinare a capului. Cantina universitară nu era Încă deschisă; Michel cumpăra conserve de ton de la Continent, În Courcelles-sur-Yvette, apoi se Întorcea În campus. Se Însera. Michel pășea pe coridoarele goale. Pe la jumătatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
al creației, spre spațiul pur. „Cu păr la cur!”, se gândi furios Bruno, ridicându-se cu greu. Avu loc secvența de scriitură, urmată de o prezentare generală și de lectura textelor. În tot atelierul, o singură pipiță acceptabilă: o roșcovană mărunțică În ginși și tricou, răspunzând la prenumele de Emma și autoare a unui poem perfect idiot În care era vorba despre oi lunare. În general, toți se topeau de gratitudine și fericire pentru legătura regăsită - muma noastră Țărâna, tatăl nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urca spre atelierul de masaj: vreo zece persoane, foarte agitate, țopăiau sub conducerea tantristei, scoțând niște cloncăneli de curcan Îngrozit. În vârful colinei, mesele acoperite cu cearșafuri formau un cerc larg. Participanții erau goi. În centrul cercului, animatorul, un brunet mărunțel, puțin sașiu, Începând să vorbească despre sensitive gestaltmassage, făcu un scurt istoric: născut din lucrările lui Fritz Perls despre gestaltmassage sau „masajul californian”, integrând progresiv anumite practici ale senzitivului, sensitive gestaltmassage devenise - cel puțin asta era părerea lui - metoda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
talie foarte mică, dar cu toate acestea este devotată și ne protejează pe noi, stăpânii ei, cu mult curaj. Maya este de culoare neagră, cu pete maronii pe sprâncene și lăbuțe. Este jucăușă, alintată, sensibilă și foarte zglobie. Deși este mărunțică, aleargă pe scări cu viteză de săgeată, chiar dacă treptele sunt mai înalte decât ea. Știe să aducă jucăria, apoi mă provoacă să mă joc, mușcându-mă ușor de degete și lătrând. Micuță fiind, latră însă că o jucărie stricată. când
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
surîs. Ipocriți, amîndoi aflasem unul despre altul mult mai multe decît lăsam să se înțeleagă. Ne-am scuturat cu putere mîinile, depărtîndu-ne în grabă. Dînsul era chemat la primărie cu treburi importante. La școală, pe mine mă reclamau altele, mai mărunțele. Directoarea, care terminase cu vînzoleala încadrărilor de la raion, începu să treacă zilnic prin cancelarie. Lăsîndu-și baltă trebile gospodărești, se înfățișară în pripă și învățătoarele. Ca aborigene, pentru sat ele rămîneau tot „alu’ Zup” sau „Mîntuleasa”, complăcîndu-se, cu tot profundul lor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se pun pe un bulumac și că trec o apă care curge, apoi Întâlniră numai femei date cu alb, iar noul venit se Împreună cu una dintre ele. - Tată din Cer, izbucni Enkim, cu ochii holbați. De-a ce se joacă mărunțeii ăștia, măi Krog? N-am răspuns. Eram numai ochi și urechi. Între timp, unii Îl târâseră cu forța pe primul om plecat la drum și-l vârâseră Într-o groapă; acolo, Îl legară de mâini și de picioare, chircindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și urechi. Între timp, unii Îl târâseră cu forța pe primul om plecat la drum și-l vârâseră Într-o groapă; acolo, Îl legară de mâini și de picioare, chircindu-l În jurul unui trunchi de copac... M-am zgâit la mărunțeii aceia, din ce În ce mai uluit, dar pe ei Îi apucă un râs Într-atât de zgomotos, Încât se cutremurară frunzele din jur. Apoi, celălalt om veni la groapă Împreună cu femeia cu care se Împreunase și-l scoaseră dinăuntru pe cel ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog, măi, las’ că am eu grijă să ațintesc pietrele astea spre Apus. În clipa aceea Începu ploaia, ca din senin. Cădeau picături de apă grele care, curând, se preschimbară În grindină, străpungând frunzele cele mari, dând la pământ casele mărunțeilor și așternând un covor gros de gheață În pădurea lui N’jamo. 27. Urlând de spaimă, mărunțeii fugiseră din case și se ascunseseră pe unde găsiseră adăpost. După ce grindina a Încetat la fel de iute cum se pornise, se strânseră cu toții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ploaia, ca din senin. Cădeau picături de apă grele care, curând, se preschimbară În grindină, străpungând frunzele cele mari, dând la pământ casele mărunțeilor și așternând un covor gros de gheață În pădurea lui N’jamo. 27. Urlând de spaimă, mărunțeii fugiseră din case și se ascunseseră pe unde găsiseră adăpost. După ce grindina a Încetat la fel de iute cum se pornise, se strânseră cu toții În poiană și Începură să vorbească deodată, Îngroziți de pățanie, căci nici măcar nu auziseră de gheață vreodată. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cinci de două ori și Încă cinci femei și am luat-o spre Miazăzi, căci auzise și el de o punte de pământ care pornea, pasămite, de acolo către Apus. Am străbătut pădurea lui N’jamo mult mai iute, căci mărunțeii lui știau să găsească poteci acolo unde noi nu vedeam decât tufe. Erau tineri și vânjoși cu toții și se bucurau nevoie mare că ne Însoțeau. Când au zărit primul foc făcut de mâna lui Enkim, Începură să bată din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Însă, a fost vis - iar acesta era un cuvânt meșteșugit de Moru. Nu pricepea Unu ce Însemna vorba asta, dar i-am tot spus-o În minte, iar și iar, până ce a Început s-o rostească: - Vis, vis. De atunci, mărunțeii i-au spus Unu Vis Vis, iar ei au priceput iute ce vroia să spună acest cuvânt, căci despre vise puteau să ne Învețe foarte multe. După mai multe zile de mers, mărunțeii ne scoaseră din pădure. În fața noastră se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]