556 matches
-
ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcând mătănii, ținându‑se cu mâinile de cap, cuprinși de extaz. Până și câțiva din ucenicii lui Petru se Înclinau În fața minunii păgâne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și glăsui În ebraică (asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordându‑și mâinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsând urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cât măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mâna unui străjer clincăniră de două‑trei ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
eficace nunților, Drum și Carte: Pentru sumbrul rac al lui Marte. Pentru Jup - Acel Trup - Saturn centurat în aparte, Uran ca un tiv, Neptun aditiv; Cădelnițare în cor a nunților, Din zece Lune, în rampă, O foarte cerească și amplă Mătanie a Frunților! Salut de pe scară de noapte, La sceptrul seral De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte; Plecăciune joasă, La fața păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rampă, O foarte cerească și amplă Mătanie a Frunților! Salut de pe scară de noapte, La sceptrul seral De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte; Plecăciune joasă, La fața păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin, de bal; Săltate-n coc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de noapte,/ La sceptrul seral,/ De trei ori spiral: / Al lumii râu static de lapte; // Plecăciune joasă,/ La fața păroasă,/ Suptă, care ajună/ Apusă-n cărbunii din lună;// Mătanie adîncă,/ Îndoită încă/ Norului violaceu,// Fumat lung, de soare,/ La ziua-n revărsare,/ Când pipăi sufletul meu" (Paznicii). ă...î Poezia lui Ion Barbu este o închinare la misterul care Naște și dă drumul în univers la o Bucurie exprimată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a străinilor: „ În veșnicul pomelnic al călătorilor apuseni despre ignoranța și superstiția ortodocșilor trebuie să vedem neînțelegerea tradițională a occidentalilor față de formele specifice ale religiei orientale axate pe manifestările exterioare ale cucerniciei care condiționează stările sufletești: închinarea la Sfintele Icoane, mătăniile, mulțimea de lumânări, repetarea obsesivă a rugăciunilor, mirosul de tămâie.” Cu alte cuvinte, în primul rând, Wikinson era protestant, în al doilea rând, dacă vroia să vadă cotele paroxistice atinse de superstiție nu trebuia să călătorească până în Carpați, putea doar
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
conștientizat de societate și anume, acela de a disciplina individul, iar poate cel mai disciplinator obicei este chiar postul practicat în masă la vremea respectivă. Tot Wilkinson este cel care remarcă faptul ca toate aceste obiceiuri de la post până la numeroasele mătănii în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu erau valabile pentru toată lumea indiferent de rang, instruire sau ocupație. Sesizăm o uniformizare doar din acest punct de vedere a claselor sociale care astfel recunosc faptul că cel puțin în fața lui Dumnezeu erau toți egali
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
a fost catalogată de cronicari ca fiind „potolită”. Aceeași cronicari pun întrebarea unde se oprește credința și unde începe superstiția? Credința se oprește la acceptarea voinței divine, la umilința și smerenia cu care se sărută picioarele însângerate ale Mântuitorului, la mătănii, îngenuncherile la semnul Sfintei Cruci și la rugăciunile repetate obsesiv pentru a domoli zbuciumul sufletului și pentru a apela la mila lui Dumnezeu. Toate aceste gesturi nu au nimic mecanic sau ostentativ. Superstiția începe atunci când se recurg la practici ce
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața și în ochii săi Ci, deodată, s-a stropșit la Ali Străilaș, cel zis și Mehmet, care mult se mai tânguia, certându-l că: de ce a cotropit el, cu mătăniile sale turcești, gemblacul sondei, care este proprietate a tuturor?... Iar Străilaș s-a sfiit, dintr-odată și s-a adunat în el, ca scoica în găoacea ei și n-a mai cutezat a se ruga, iar tăcerea ședea, printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns la capătul liniei ferate. Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întîmpla foarte rar în timpul zilei. Arțarul, pe care păsările îl ocoleau, scotea obișnuitul lui sunet tânguitor și bătea mătănii între urzici. M-am gândit că niciodată nu văzusem ceva mai caraghios, dar în aceeași clipă mi s-a părut că aud un geamăt, apoi un icnet batjocoritor care mă însoțea în vreme ce intram în clădirea gării. Nu i-am spus
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vreți să-l judecați acum pe Robespierre? Cumva în numele acestor înțelepți? Ar fi grotesc, domnilor judecători, să se întîmple așa. N-ați face decât să dovediți încă o dată că înțelepții reușesc să învîrtă totul pe degete, și sfoara ghilotinei, și mătăniile pocăinței; că fac procese în care îi judecă pe alții ca să nu se gândească nimeni să-i judece pe ei, având mereu grijă să se afle între cei care judecă. De fapt, mă număr și eu printre cei care n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
optimiști, Sunt cele două fețe ale aceleiași monede, de o parte capul, de cealaltă pajura, Așa stând lucrurile, poate că moartea s-a retras din ordinul lui dumnezeu, La timpul cuvenit vom cunoaște motivele acestei Încercări, Între timp să punem mătăniile la treabă, Noi vom face același lucru, mă refer la rugăciuni, bineînțeles, nu la mătănii, zâmbi protestantul, Și de asemenea vom organiza pe străzi În toată țara procesiuni pentru a cere moartea, În același mod În care o făceam ad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Așa stând lucrurile, poate că moartea s-a retras din ordinul lui dumnezeu, La timpul cuvenit vom cunoaște motivele acestei Încercări, Între timp să punem mătăniile la treabă, Noi vom face același lucru, mă refer la rugăciuni, bineînțeles, nu la mătănii, zâmbi protestantul, Și de asemenea vom organiza pe străzi În toată țara procesiuni pentru a cere moartea, În același mod În care o făceam ad petendem pluviam, ca să cerem ploaie, traduse catolicul, Nu vom ajunge noi chiar până acolo, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
scapă cine poate, și nimeni nu va scăpa. În fața acestui tablou Înspăimântător metafizicienii nu au avut altă soluție decât să-și pună teoriile În cui, biserica nu a avut altceva de făcut decât să se Întoarcă la mărgelele obosite ale mătăniilor ei și să continue să aștepte sfârșitul veacurilor, care, conform viziunilor sale escatologice, le va rezolva pe toate pentru totdeauna. Revenind la spusele neliniștitoare ale economistului, efectiv calculele erau foarte ușor de făcut, dacă Încă nu e clar, să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tavă cu colivă pe creștet. SISOE: Păi da! De asta trebuie șmotriți cei abia ajunși aici, cum era zăbăucul acela care a început să zbiere când m-am uitat la el; ca să nu mai umble cu genunchii înțepeniți de atâtea mătănii și să nu se mai îndese unul în celălalt, călcând de sus, ca-n străchini. MAVRICHIE: Eu ți-oi mai spune una, Sisoe. Nu-i chip să-i dezveți pe toți de naravurile vechi. De asta unii chiar încearcă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim. (Se uită atent și ridică ceva de jos. Stă la îndoială) Pre câtu-s de mici, de lucioase și de negre, par a fi boabe de mătănii călugărești. Sfărâmă un bob, îl miroase) Adică nu. Trebuie să fi trecut pe-aici, nu de multă vreme, vreun cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
al lu’ Iancu, ăl de-i fotografie pe unii În costumul lui Adam și cu pancarte pe piept, Îl lăsară În libertate. Că nu era pericol, era Îngeraș. Când veni Gigi la juvăț, Îl popriră cu mascații. Că Dumnezeu, că mătănii, că spovedanie, că iertarea păcatelor făcute și nefăcute, că anafura mamii lor, nimic. Justiția intransigentă. Da’ azi văzui că iar se schimbă calimera. Nu, e clar, tot nu-nțeleg. Gicu, fiindcă răsfoiește ziarele și la birou și acasă, face pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Vei fi mai puțin bucuros după ce-l vei fi auzit: Cârmuitorul Dreptcredincioșilor vă roagă să-l iertați, nu poate să consimtă la cererea care a fost Înălțată până la el. Vizirul nu se arătă mișcat de veste; Își Înșira mai departe mătăniile de jad. Deci, spuse el, vei străbate coridorul acesta, vei trece de poarta cea Înaltă de colo și Îi vei vesti stăpânitorului Irakului, al Farsului, al Khorasanului și al Azerbaidjanului, cuceritorului Asiei, paloșului care apără Credința adevărată, protectorului tronului abbasid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să cădelnițeze, bălăngănindu-și mâinile. - Dom’le, te rog, aer... horcăia acela. Am aici, la piept, o cutiuță... O tabletă... Mor... Popa Băncilă îi prinse ultimile cuvinte. - Mori, satano, mori, că puterea crucii te-a biruit. Înfrigurat, începu să bată mătănii, psalmodiind tropare alandala, de slavă și bucurie a biruinței. Acela mai horcăi o vreme, apoi dădu ochii peste cap și se liniști. Chiar în clipa aceea controlorul deschise ușa compartimentului, cu un entuziasm pițigăiat: „Biletele la control!“ Popa Băncilă, urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
odihnă de la Obancea, unde-i pădurea mai pădure, să-mi zică popa ăsta că nu respect Dumninica Domnului?“ Irineu nici nu apucase să se așeze. Se trase mai spre fereastră, petrecându-și dintr-o mână în alta șirul lung de mătănii. Le trecea nervos, bob după bob, printre degetele-i lungi, albe, descărnate, posmăgite. „Nu știu. Nu mi-a spus părintele. Poate...“ Goncea nu-l lăsă să continue. Îi făcu semn să se așeze în fotoliul din dreptul televizorului. Irineu refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
hopa, ne vedem sus în deal la Patriarhie, de ce nu, că mai avem și noi legături la moaștele Sfântului Dumitru. Dumitru Barbasorov, îl știi, ăla de pe stânga, cum intri în Patriarhie.“ Vicarul Irineu ridică din umeri. Își strecură șiragul de mătănii undeva pe sub rasă. Oftă. „Dom’ general, înțelegeți și dumneavoastră. Sunt mulți preoți, oameni de treabă, dar încă după vechiul tipic, în vârstă, greu de lămurit. De schimbat... Noi, știți cum e, mai tineri, chiar de... Trebuie să-i păstorim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-meu, topos inițial), nici ale Evangheliilor, au fost patru, au fost 80?, aduce noutăți Evanghelium Judas?, eu nu vreau să mă îngrijesc de Împărăție, s-o facă alții, Neli, spre exemplu, că ea e cu cele sfinte, să bată ea mătăniile. Ne iluzionam că trăim într-o societate masculină, falică precum inflorescențele pătlaginei din curtea mea, de fapt, femeile au condus totdeauna, ele au rămas lângă Iisus până la sfârșit, ele au fost puternice, chiar dacă le este închisă poarta altarului, le e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
satul. Copacii și-au luat hainealbe, ca de sărbătoare. Casele au cușme albe, de nea. O plapumă sclipitoare a acoperit tot câmpul. Vrea parcă să țină cald grâului. Pe coasta dealului sunt copii cu săniile lor. Unii cad și fac mătănii, alții rostogolesc bulgări mari; construiesc oameni de zăpadă. Iarna copiii sunt fericiți. FLORI ȘI FLUTURI Primăvara a venit Cu alai de flori și fluturi. Crângul a înmugurit Mieii zburdă peste câmputi. Păsările ciripesc În copacii plini de floare. Primăvară, te
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]