KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...23 >

562 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

ăsta alte șaizeci și nouă de trupuri care să arate, ca să zic așa, cât de cât acceptabil...“ „Nu v-ați mulțumit să corupeți doar oamenii, ci v-ați dat și la animale! Ce se va Întâmpla acum cu Evlampia?“, exclamă Mașa cu-ngrijorare. „Care Evlampia?“ „Căprița mea.“ „A, făcu Extraterestrul. E spurcată. O vom sacrifica. Trebuie să ieșim oricum din ea. Bicisnicul trup al acestei Evlampii s-a Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
sacrifica. Trebuie să ieșim oricum din ea. Bicisnicul trup al acestei Evlampii s-a Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind Încetul cu Încetul din trupul caprei ca dintr-o vizuină. Cealaltă Mașă, Mașa dezmățată, Îi urmă exemplul, scurgându-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând cu găletușa de lapte În ea. Găletușa luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să aterizeze În capul Mașei-târfă, zbură În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Trebuie să ieșim oricum din ea. Bicisnicul trup al acestei Evlampii s-a Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind Încetul cu Încetul din trupul caprei ca dintr-o vizuină. Cealaltă Mașă, Mașa dezmățată, Îi urmă exemplul, scurgându-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând cu găletușa de lapte În ea. Găletușa luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să aterizeze În capul Mașei-târfă, zbură În zigzag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind Încetul cu Încetul din trupul caprei ca dintr-o vizuină. Cealaltă Mașă, Mașa dezmățată, Îi urmă exemplul, scurgându-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând cu găletușa de lapte În ea. Găletușa luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să aterizeze În capul Mașei-târfă, zbură În zigzag, lovindu-se În ecouri de crusta Mașei-ou, ce se sparse parcă de la sine și, odată cu ea, se topiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
crusta Mașei-ou, ce se sparse parcă de la sine și, odată cu ea, se topiră În aer și cele două arătări scurse pe dușumea din trupul Evlampiei, care stătea acum În fața ei rumegând alene un capăt de ziar... Culegând găletușa de pe jos, Mașa Își făcu În gând semnul crucii. Mai Înainte Îl văzuse și pe Ippolit Subotin cum stătea Îmbrăcat În halatul său alb, cu părul uns cu unt, frumos pieptănat pe spate, cu un bețigaș ridicat deasupra celor două capete ale Evlampiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Înveșmântați În haine de apostol. Sobolănașii se Înghesuiră pe genunchii Mașei, căutând care mai de care să ajungă cât mai aproape de sânii ei. Toată această viziune nu dură decât o clipită, topindu-se-n văzduh odată cu femeia-ou În care zăcuse Mașa. Gazda răsuflă ușurată, privind cu luare-aminte În jurul ei. Evlampia și toate celelalte lucruri reveniră la Înfățișarea lor obișnuită. Cele două rândunici intrau și ieșeau pe ușa grajdului, ciripind vesele În aerul Încărcat de tot felul de miresme. Duceau lut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aerul Încărcat de tot felul de miresme. Duceau lut și pene În ciocurile lor mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor Îi aduse gazdei În suflet bucurie și pofta de-a trăi. Pășind peste prag, Mașa Îl văzu pe Extraterestru stând În cerdac și privind absent la mulțimea de orătănii ce umblau prin curte. Părea să se fi trezit de mult. Fața sa era proaspăt spălată, iar părul frumos pieptănat pe spate. În locul gioarselor cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
părea să-l deranjeze În nici un fel. Fața lui albă exprima o detașare absolută de tot ce se petrecea În preajma sa. Oaspetele părea pregătit de un drum lung. La picioarele sale era așezată o valijoară neagră, care părea extrem de grea. Mașa se aștepta să-l vadă mahmur, după ce dăduse pe gât atâta horilcă. Ba chiar se gândise să-i scoată din beci un castron de moare de varză, amestecată cu cea de mere acre. Rețeta aceasta o știa de la babulea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de beție, Îi punea la căpătâi o Întreagă oală. Moarea Însă trebuia și ea stinsă cu ceva. Un păhărel de agheasmă Îl punea pe Onisei cu totul pe picioare. Vizitatorul din alte galaxii părea Însă complet refăcut. ‚,Pesemne, Își spuse Mașa, s-o fi dres cu sticla de horilcă pe care i-am pus-o la-ndemână...“ Cu greu femeia se obișnui cu noua Înfățișare a oaspetelui. „Parcă-i el și parcă nu-i el, Își spuse ea. Ieri era ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
În perete cu aerul sobru și tristețea ce se citea pe chipul transfigurat al oaspetelui său venit din alte galaxii. Extraterestrul aducea acum mai degrabă cu un proroc Îmbrăcat În gentleman, decât cu un vlăjgan sau găligan, cum Îl caracterizase Mașa. Vârsta musafirului era incertă. Fiindcă barba Îi era aproape la fel de transparentă ca și aerul; privit de la depărtare părea destul de tânăr, dar când te apropiai de el, vedeai că trăsăturile feței sunt ale unui om trecut de mult de prima tinerețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Fiindcă barba Îi era aproape la fel de transparentă ca și aerul; privit de la depărtare părea destul de tânăr, dar când te apropiai de el, vedeai că trăsăturile feței sunt ale unui om trecut de mult de prima tinerețe. - Bună dimineața, Îi ură Mașa, apropiindu-se de cerdac. Extraterestrul Însă privea undeva pe deasupra ei, fără să-i răspundă la urare. - V-ați sculat de mult? Îl Întrebă ea din nou, oprindu-se la trepte. Ochii oaspetelui scrutau depărtările. Înfățișarea sa Îi aducea aminte Mașei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Întregi orizontul, pregătindu-se să-și ia zborul spre alte țărmuri, ceva mai primitoare... O Înstrăinare rece Îl Înconjura ca o aură. - De mult, făcu el absent, adăugând: Da, m-am sculat de câtva timp... - Nu cumva vreți să plecați? Mașa Îi pusese cu oarecare strângere de inimă această Întrebare. - Te-ai temut cumva că voi rămâne aici pentru totdeauna? o Întrebă el, fără să-și desprindă ochii de pe dealurile ce se profilau În zare... Mașei i se făcu rușine. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aici, ajunge acolo... Chiar și laptele muls de Ippolit. Așa că nu trebuie să regreți. Nimic nu se pierde, totul se transformă, spuse el zâmbind pentru prima oară În dimineața aceea... - Nu regret, s-a Întâmplat ce s-a Întâmplat, dădu Mașa a lehamite din mâini... Mă duc să Încropesc ceva. - Nu e nevoie. Dimineața stomacul meu nu-i obișnuit cu mâncarea, ci cu drumul... - Ați pomenit de Ippolit. Din pricina lui, am avut un fel de vedenie. Și Mașa se pregătea tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
a Întâmplat, dădu Mașa a lehamite din mâini... Mă duc să Încropesc ceva. - Nu e nevoie. Dimineața stomacul meu nu-i obișnuit cu mâncarea, ci cu drumul... - Ați pomenit de Ippolit. Din pricina lui, am avut un fel de vedenie. Și Mașa se pregătea tocmai să povestească tot ce i se Întâmplase În grajd, În timp ce o mulgea pe Evlampia. - Știți, continuă ea, dacă tot plecați, poate Îl luați cu dumneavoastră. Ați face un mare bine dacă ne-ați scăpa de prezența lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Ați face un mare bine dacă ne-ați scăpa de prezența lui... Inițial oaspetele se făcu că n-o aude. Apoi fața lui se posomorî, iar ochii căpătară o lucire stranie. - Dar Tatiana nu te deranjează? o Întrebă el pe Mașa. Mai bine o iau pe ea... - Pe babulea v-aș ruga s-o mai lăsați. M-am obișnuit cu ea. Mi-ar părea rău să știu că a plecat și nu se mai Întoarce, se rugă Mașa de oaspete. Extraterestrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Întrebă el pe Mașa. Mai bine o iau pe ea... - Pe babulea v-aș ruga s-o mai lăsați. M-am obișnuit cu ea. Mi-ar părea rău să știu că a plecat și nu se mai Întoarce, se rugă Mașa de oaspete. Extraterestrul clătină Înțelegător din cap. - Bine, bine, spus el, am să ți-o las aici. Dar cu o condiție, dacă te-ai obișnuit cu ea, trebuie să te obișnuiești și cu Ippolit. Și apropo de Subotin, nu Înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aici. Dar cu o condiție, dacă te-ai obișnuit cu ea, trebuie să te obișnuiești și cu Ippolit. Și apropo de Subotin, nu Înțeleg de ce nu Încăpeți de el? Ce, alții sunt mai breji!? - Lumea vorbește fel de fel, răspunse Mașa, lăsându-și rușinată privirea În jos. - Lasă-o să vorbească, zise musafirul, cu aceeași răceală În glas. Ce știu ei despre Ippolit? Câți l-au cunoscut Îndeaproape? Vorbesc ca să se afle În treabă. De altfel, nici eu nu-l cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
despre Ippolit? Câți l-au cunoscut Îndeaproape? Vorbesc ca să se afle În treabă. De altfel, nici eu nu-l cunosc prea bine. Am Întâlnit Însă În lumea mea un Ippolit Subotin a cărui poveste nu e tocmai simplă... - Cum, făcu Mașa, În lumea din care veniți există un Subotin? - Tot ce există aici există și acolo, evident că sub o altă formă. Într-o proporție mai mare sau mai mică, preciză el. Prin urmare, a existat și un Ippolit Subotin... Mașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Mașa, În lumea din care veniți există un Subotin? - Tot ce există aici există și acolo, evident că sub o altă formă. Într-o proporție mai mare sau mai mică, preciză el. Prin urmare, a existat și un Ippolit Subotin... Mașa stătea În fața treptelor, strângând În palme găletuța goală, fără să Îndrăznească să-și ridice privirea din pământ. - L-ați cunoscut? Îl Întrebă ea cu o jumătate de glas. - L-am cunoscut. Povestea lui este extrem de interesantă, iar imaginea s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
imaginea s-a intersectat cu cea de-aici... Dacă timpul n-ar fi Întârziat ți-aș povesti-o... - Dar abia s-a luminat de ziuă. - S-a luminat de mult, spuse oaspetele. Trebuie să plec. - Credeam, spuse nu știu de ce Mașa, că dumneavoastră călătoriți pe Întuneric și că lumina zilei nu vă prea priește... Oaspetele surâse cu tristețe. - Lumina voastră pentru mine-i Întuneric. De aceea mă și grăbesc să plec. - Dar n-ați gustat nimic. Am la frigider niște caș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
vă prea priește... Oaspetele surâse cu tristețe. - Lumina voastră pentru mine-i Întuneric. De aceea mă și grăbesc să plec. - Dar n-ați gustat nimic. Am la frigider niște caș și o bucățică de salam. Mai sunt și măslinuțe, spuse Mașa, bucurându-se În sine ei că oaspetele pleacă În sfârșit În lumea din care a coborât. Femeia voia Însă ca la despărțire musafirul să rămână cu o impresie cât mai agreabilă. De aceea insistă: - Sau poate preferați un păhărel și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
măslinuțele, nici cașul, nici scrumbioara. - Mă duc să pun la fiert și ceaiul, spuse gazda, punând platoul pe o măsuță joasă ce se afla-n cerdac. - Mulțumesc. - Poftiți, vă rog, am pus și eu ce am găsit mai bun, adăugă Mașa, văzând că musafirul Începe să cedeze În fața rugăminților ei... Am uitat de ceai, dădu ea să plece. Desprinzându-și cu greu privirea ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse, zâmbind ca pentru sine: - Nu te mai deranja cu samovarul. Nu am timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse, zâmbind ca pentru sine: - Nu te mai deranja cu samovarul. Nu am timp să mai aștept. Prefer să ciocnim la despărțire câte-un păhăruț, și pentru vii, și pentru morți... Văzându-l că se Îmbunează, Mașa umplu În grabă două păhărelele de horilcă și-l Îndemnă să bea. - Dacă v-am greșit cu ceva, vă rog să iertați. Poftiți, vă rog... - Cu ce să-mi greșești!? zâmbi oaspetele. - Poate am spus o vorbă nelalocul ei sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
crezut că veți dormi mai mult. Și apoi, m-am luat cu gândurile și nici n-am simțit cum trece vremea. Apoi, a mai apărut și Ippolit... Am avut un fel de halucinație... Dar așezați-vă, un pic, Îl Îmbie Mașa, Împingând un scăunel spre musafir. Nu vă grăbește nimeni. - Timpul meu e extrem de prețios, spuse oaspetele, așezându-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade să plec oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade să plec oricum. Bunele maniere se cad a fi respectate oriunde te-ai afla... - Atunci, multă sănătate și noroc, făcu Mașa, luând de pe masă un păhărel și ciocnindu-l de celălalt aflat deja În mâna oaspetelui... - Noroc, făcu și Extraterestrul, ridicându-l spre gura sa devenită aproape la fel de transparentă ca și barba și dându-l pe gât dintr-o răsuflare. Abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]