KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...23 >

561 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

c-am să Întârzii. - Mai luați un păhărel, așa, la despărțire... Și apoi, oftă ea, mi-e și frică să rămân singură. Uitați-vă ce lună uriașă a crescut la orizont. - De, spuse oaspetele, luând de pe masă păhărelul umplut de Mașa, hai să nu te refuz, chit că asta o să mă coste... Dar apropo de lună, de ce apendicele acesta al nopții vă induce o stare de neliniște În organism? - Dacă vreți dumneavoastră să inducă, atunci induce. Dar despre ce fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
neliniște În organism? - Dacă vreți dumneavoastră să inducă, atunci induce. Dar despre ce fel de apendice vorbiți? Întrebă gazda. - Thalassa, Thalassa, murmură cu un glas scăzut Extraterestrul. Ce reprezintă luna pentru dumneavoastră? - Ce să reprezinte, ridică din umeri cu nedumerire Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și scutură din cap, Mașa Își dădu seama că oaspetele va mai zăbovi un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pentru dumneavoastră? - Ce să reprezinte, ridică din umeri cu nedumerire Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și scutură din cap, Mașa Își dădu seama că oaspetele va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de lemn și lumânări aprinse arzând În hăul cosmic... Auzind cuvântul „hău“, femeia simți cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna o Înspăimântase pe Mașa Încă din fragedă copilărie. Când o privea, i se făcea pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn de rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui avură darul s-o liniștească pe moment. - Măgar, tichie de mărgăritar, gaură de șarpe, gaură de la covrig, sutană, insectar, aripă de fluture, ghioc, lampă, bec, turui musafirul și se opri. Hopa, spuse el, unde am rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
un anume Elizei, În care avea cât de cât Încredere, și lăsă afacerea pe mâna lui, după ce-i explică d’a-fir-a-păr ce trebuie să facă și cum trebuie să se poarte când va apare „gheișa“. Auzind pronunțându-se cuvântul Elizei, Mașa tresări. Rezonanța numelui lui Îi aminti de Onisei, care Într-o zi se evaporase fără urmă, băgând-o În bucluc... Făcând o pauză și privind-o cu atenție, Extraterestrul continuă: - Subordonatul lui Subotin Îl privi, desigur, cu neîncredere, zicând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
vina unui să se transfere asupra celuilalt. Prin urmare, Subotin cel de aici a avut și el de ispășit pedeapsa cuvenită... Furată cu totul de această poveste Întortocheată spusă cu lux de amănunte de oaspetele său venit din alte galaxii, Mașa nu-și dădu seama că soarele trecuse de amiază. Norul roșu persista pe cer, astfel că lumina zilei se apropia de crepuscul, Învăluind Într-o ceață purpurie acoperișurile caselor și siluetele copacilor ce se profilau În zare. Berzele Își Întinseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
tăcute ce brăzdau Înălțimile. Clămpănitul lor straniu spărgea din când În când liniștea ce se Întinsese ca o umbră peste ulițele satului. - A sosit ora, spuse oaspetele cu privirea sa Întunecată ațintită În depărtări... - Plecați? Îl Întrebă cu sufletul strâns Mașa. - Timpul meu a expirat de mult, spuse oaspetele. Dar m-am Întins cu vorba și am uitat... - Și cu misiunea cum rămâne? Îndrăzni să-l Întrebe Mașa. - Care misiune? făcu nedumerit oaspetele, trecându-și minuscula sa geantă de voiaj dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cu privirea sa Întunecată ațintită În depărtări... - Plecați? Îl Întrebă cu sufletul strâns Mașa. - Timpul meu a expirat de mult, spuse oaspetele. Dar m-am Întins cu vorba și am uitat... - Și cu misiunea cum rămâne? Îndrăzni să-l Întrebe Mașa. - Care misiune? făcu nedumerit oaspetele, trecându-și minuscula sa geantă de voiaj dintr-o mână În cealaltă. - Mi-ați spus aseară că ați venit aici având misiunea de-a extermina tot ce-i parte bărbătească... Sau nu vă mai aduceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
scot animalele ce trăiesc alături de voi, precum și alte nenumărate zgomote din care-i compusă existența voastră, ca să-ți dai seama cât avem de suportat... Ce rost are să complic lucrurile... Și apoi, mărturisi el, misiunea mea e alta. - Și atunci, replică Mașa, pentru ce ați mai venit? - Să-ți spun sau să nu-ți spun? o Întrebă Extraterestrul, tot mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mărturisi el, misiunea mea e alta. - Și atunci, replică Mașa, pentru ce ați mai venit? - Să-ți spun sau să nu-ți spun? o Întrebă Extraterestrul, tot mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit, Îmi face o declarație și-mi cere mâna...“ Extraterestrul clătină din cap În semn că se va destăinui și continuă: - Aș fi vrut, poate, să-mi găsesc și eu În acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
prea mult... Spunând acestea, Extraterestrul Își Încheie nasturii de la costum și coborî În ogradă. „Ce rost are să-mi bat capul cu prostii? Câtă rațiune poate avea o ființă alcătuită doar din carne?“ - Spuneți-mi totuși pentru ce ați venit... Pe Mașa aproape c-o Înecă plânsul. Despărțirea de oaspete i se păru extrem de dureroasă. Aproape că se obișnuise cu felul lui de-a fi. Singurătatea pe care o emana ființa lui Îi devenise nespus de apropiată. - Am venit așa, pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
profitat de-o delegație și m-am abătut din calea mea... Voiam neapărat să-ți spun povestea lui Ippolit. Acesta a fost, la drept vorbind, tot scopul... Oaspetele se Îndreptă spre poartă, dar pe drum se răzgândi și se Întoarse. Mașa se gândi că venea să-și ia rămas bun, mulțumindu-i pentru găzduire, s-o strângă la pieptul lui sărutând-o părintește pe frunte și, bineînțeles, să-i lase la plecare un suvenir. - Nu cumva ați uitat ceva? - Aș avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
s-o strângă la pieptul lui sărutând-o părintește pe frunte și, bineînțeles, să-i lase la plecare un suvenir. - Nu cumva ați uitat ceva? - Aș avea o mică rugăminte, spuse oaspetele, apropiindu-se de ea. - Cu mare plăcere, răspunse Mașa, cu ce pot să vă ajut? - Știi, există niște formalități pe care trebuie să le le Îndeplinesc... După cum ți-am spus, lumea noastră e sufocată de birocrație. Cum să-ți spun, Îmi trebuie o dovadă că am fost aici... - Puteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
există niște formalități pe care trebuie să le le Îndeplinesc... După cum ți-am spus, lumea noastră e sufocată de birocrație. Cum să-ți spun, Îmi trebuie o dovadă că am fost aici... - Puteți lua de aici orice doriți, Îi spuse Mașa. Spuneți-mi ce trebuie să fac și fac... - Îmi trebuie aici o simplă semnătură. Și scoase din buzunarul de al piept un fel de pergament pe care i-l Întinse, Împreună cu un toc și o călimară, Mașei. - E ordinul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
trebuie aici o simplă semnătură. Și scoase din buzunarul de al piept un fel de pergament pe care i-l Întinse, Împreună cu un toc și o călimară, Mașei. - E ordinul meu de deplasare. Semnați sub acest semn, o Îndemnă el. Mașa abia apucase să arunce ochii pe hrisov, musafirul părea grăbit. Văzu acolo un scris ciudat, o mulțime de cifre roșii și albastre, triunghiuri, hexagoane și linii Înscrise Într-un cerc, care păreau să se rotească, schimbându-și mereu forma și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și linii Înscrise Într-un cerc, care păreau să se rotească, schimbându-și mereu forma și locul Între ele. Musafirul Îi indică un punct, nu În josul, ci la Începutul paginii, Îndemnând-o cu un gest să-și pună odată semnătura. Mașa stătea În cumpănă. În inima ei, teama și Îndoiala Își Înfipseseră din nou colții. Cuvintele babulei Îi reveniră-n minte... Dar mâna sa dreaptă se mișca independentă parcă de voința ei. Cu uimire, femeia văzu cu semnătura ei, frumos adusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
peste scrisul ei cenușa pe care o purta cu el Într-o cutiuță legată la gât. În contact cu pulberea, cerneala se aprinse și semnătura Mașei fu cuprinsă de o flăcăruie albastră, care degaj un fum Înecăcios. - Știu eu? răspunse Mașa, privind cum literele ce-i alcătuiau numele se transformă În cifre fumegânde. - Prostii. Superstiții... - Ce-ați presărat acolo? Întrebă gazda, simțind cum aceeași gheară a Îndoielii i se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei, și? Dacă presăram altfel de cenușă, te-ai fi simțit mai liniștită? - Măcar spuneți-mi a cui e, murmură cu resemnare Mașa. - Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și Napoleon, dar mai sunt alții. Toți Împărații lumii sunt aici, În această amuletă, se Înfoie ca un curcan Extraterestrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și Napoleon, dar mai sunt alții. Toți Împărații lumii sunt aici, În această amuletă, se Înfoie ca un curcan Extraterestrul. Mașa puse lăudăroșenia lui puse pe seama păhărelelor servite În cursul dimineții. „Probabil, vrea, la plecare, să mă impreioneze“, gândi ea. - Nu vreau să impresionez pe nimeni, spuse oaspetele, cu o voce ceva mai omenească. La ce mi-ar folosi. Acesta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
păhărelelor servite În cursul dimineții. „Probabil, vrea, la plecare, să mă impreioneze“, gândi ea. - Nu vreau să impresionez pe nimeni, spuse oaspetele, cu o voce ceva mai omenească. La ce mi-ar folosi. Acesta-i adevărul pur... - Ce onoare, făcu Mașa, abordând un aer ironic. Acum, că am semnat, ce mai doriți să fac?! - Ar mai fi o problemă. Aș avea nevoie și de o parafă... - Parafă n-am. Duceți-vă la școală sau la primărie, Îl sfătui ea. - Și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ca la un nebun... Și asta n-ar fi nimic, dacă aș intra doar eu În Încurcătură. Sunt obișnuit. Dar parcă văd că mai dau și alții de bucluc... Numai cu miliția să nu ai de-a face, conchise el. Mașa se gândea și ea la complicații. Într-adevăr, dacă oaspetele s-ar fi dus la primărie, lucrurile ar fi luat cine știe ce Întorsătură. Primarul era un om pe cât de suspicios, pe atât de imprevizibil. Sigur ar fi sunat la miliție, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
la primărie, lucrurile ar fi luat cine știe ce Întorsătură. Primarul era un om pe cât de suspicios, pe atât de imprevizibil. Sigur ar fi sunat la miliție, și atunci ar fi ridicat tot satul În picioare. Cu miliția nu era de glumit. Mașa Își aduse aminte ce pățise după dispariția lui Onisei și era gata să facă orice numai ca nici ea, nici oaspetele să nu aibă Încurcături - nici aici, nici dincolo, În lumea lui. - Amprenta dumneavoastră ar putea Înlocui parafa, Îi sugeră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aștepte consimțământul gazdei, Îi unse degetul mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe coala Învechită de hârtie. Apoi presără din vârful degetelor iarăși câteva fire de cenușă, care luară foc imediat cum atinseră hrisovul. - Ce faceți? țipă Mașa, vârându-și degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și Nabucodonosor, trebuia să urmeze și Iosif Vissarionovici... Sau doriți cumva să-l scot la Înaintare și pe micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările mici și jucăușe ce căutau să se Întindă peste coloanele de cifre Înșirate În vechiul document și, făcându-l sul, Îl băgă În buzunar. Cuvintele vizitatorului Îi picurară otravă În suflet. Mașa se simțea neliniștită, nu cumva semnase pactul cu Anticristul? Norii se adunară pe cer. Vântul Îi adusese de pe câmp ca pe pe niște snopi de paie pregătiți de treierat. Un miros greu de pene arse se răspândi În curte. Găinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]