3,506,575 matches
-
implicită asimilare a entității în cauză cu o țintă a afectelor și nu cu un produs de consum: în română e mult mai firesc să se spună ,Iubesc marea" decît ,Iubesc prăjitura cu mere". Pentru verbul a urî, distincția nu mai este atît de netă: pot fi urîte deopotrivă persoane, obiecte personificate, sau obiecte prezentate ca atare, în materialitatea lor. Și mai nefirească în româna actuală este construcția lui a iubi cu un al doilea verb, la conjunctiv sau la infinitiv
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
mult mai firesc să se spună ,Iubesc marea" decît ,Iubesc prăjitura cu mere". Pentru verbul a urî, distincția nu mai este atît de netă: pot fi urîte deopotrivă persoane, obiecte personificate, sau obiecte prezentate ca atare, în materialitatea lor. Și mai nefirească în româna actuală este construcția lui a iubi cu un al doilea verb, la conjunctiv sau la infinitiv: iubește să doarmă, iubește a dormi. În Dicționarul academic (Dicționarul limbii române, coordonat de Sextil Pușcariu), construcția este totuși înregistrată: ,Complementul
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
cu un al doilea verb, la conjunctiv sau la infinitiv: iubește să doarmă, iubește a dormi. În Dicționarul academic (Dicționarul limbii române, coordonat de Sextil Pușcariu), construcția este totuși înregistrată: ,Complementul nu e o persoană; construit adesea cu să + conjunctiv, mai rar cu a + infinitiv, în parte după fr. aimer ŕ)". Exemplele cele mai vechi nu conțin însă nici verbe la conjunctiv, nici verbe la infinitiv, ci substantive abstracte - ,Dereptatea iubeaște", ,iubiiu legea ta" etc. Doar la sfîrșitul secolului al XIX
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
iubește a dormi. În Dicționarul academic (Dicționarul limbii române, coordonat de Sextil Pușcariu), construcția este totuși înregistrată: ,Complementul nu e o persoană; construit adesea cu să + conjunctiv, mai rar cu a + infinitiv, în parte după fr. aimer ŕ)". Exemplele cele mai vechi nu conțin însă nici verbe la conjunctiv, nici verbe la infinitiv, ci substantive abstracte - ,Dereptatea iubeaște", ,iubiiu legea ta" etc. Doar la sfîrșitul secolului al XIX-lea par să circule construcțiile în cauză: atestate la Alexandrescu - ,În copilărie iubeam
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
ro); ,chiar iubesc să-mi întâlnesc fanii" (geocities.com). Între exemple, destul de multe de pe site-uri din Republica Moldova: ,studenții moldoveni iubesc să copie" (ase.md); , Domnul Arkadie nu iubește să fie în postura de profesor" (cnti.moldnet.md) etc. Cel mai probabil e ca aceste construcții să provină din calchiere, în traduceri stîngace din limbile romanice (verbele care continuă latinescul amare, de exemplu fr. aimer, au și sensul ,a plăcea", construindu-se cu un alt verb la infinitiv) și în ultima
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
verbele care continuă latinescul amare, de exemplu fr. aimer, au și sensul ,a plăcea", construindu-se cu un alt verb la infinitiv) și în ultima vreme, desigur, din engleză (copiindu-se construcțiile verbului love). Antonimul a urî se construiește mult mai ușor cu un complement direct non-animat și concret și cu un al doilea verb. Exemplele culese din Internet par mult mai firești decît cele precedente: ,Urăsc să mă scol dimineața. Urăsc matematica." (neamtzzu.as.ro); ,urăsc să trișez la jocuri
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
infinitiv) și în ultima vreme, desigur, din engleză (copiindu-se construcțiile verbului love). Antonimul a urî se construiește mult mai ușor cu un complement direct non-animat și concret și cu un al doilea verb. Exemplele culese din Internet par mult mai firești decît cele precedente: ,Urăsc să mă scol dimineața. Urăsc matematica." (neamtzzu.as.ro); ,urăsc să trișez la jocuri" (gamecraft.ro); ,urăsc să îmi pierd timpul (...) și la fel de mult urăsc să mi se spună ce să fac" (scenario.ro) etc.
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
urăsc să mi se spună ce să fac" (scenario.ro) etc. În mod surprinzător, construcția cu verb la conjunctiv nu este ilustrată în Dicționarul limbii române (Litera U), în care există doar un subsens în care complementul desemnează obiecte inanimate, mai ales abstracte: a urî trufia, lumea, fabulele, mîndria, scrisorile etc. Desigur, analogia contribuie la întărirea poziției în limbă a unei forme sau construcții: normalitatea îmbinării ,urăște să cumpere" poate să influențeze în timp și atitudinea noastră față de ,iubește să cumpere
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
a ascuns calul furat în biserică (dar - culmea! - arhiereul va deveni episcop). Nu e totuna să cauți purici în barba lui Iorga sau să spurci nu știu ce lepră politicianistă. Negația uniformă egalizează valorile și nonvalorile. Când obiectul pamfletului, de dragul artei, nu mai contează, înseamnă că moralistul a murit. Plăcerea estetică a demolării de dragul demolării compromite campania pamfletarului fără discernământ. Căci pamfletarul care mai păstrează o doză de rațiune trebuie să aibă întotdeauna o justificare morală. Nicolae Balotă constata, pe bună dreptate, în
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
Iorga sau să spurci nu știu ce lepră politicianistă. Negația uniformă egalizează valorile și nonvalorile. Când obiectul pamfletului, de dragul artei, nu mai contează, înseamnă că moralistul a murit. Plăcerea estetică a demolării de dragul demolării compromite campania pamfletarului fără discernământ. Căci pamfletarul care mai păstrează o doză de rațiune trebuie să aibă întotdeauna o justificare morală. Nicolae Balotă constata, pe bună dreptate, în monografia sa din 1979 consacrată lui Arghezi că ,excesul coroziunii" face ca moralistul să fie înlocuit brutal de pamfletarul orbit de
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
Arghezi că ,excesul coroziunii" face ca moralistul să fie înlocuit brutal de pamfletarul orbit de patimă. Din nefericire, Arghezi nu este ghidat în permanență, în textele sale vituperante, de o ,pravilă de morală practică", așa cum și-ar fi dorit. Unde mai e morala în declarația programatică intitulată Permis și nepermis, când Arghezi pretinde karamazovian: Totul este permis, căci nimic nu poate, într-o minte liberă, să fie interzis" ? Arghezi trece prin momente când nu are nimic sfânt, prin crizele lui Ivan
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
slobozi condeiul în răspăr", cum afirmă însuși Arghezi, sau, altfel spus, o agresivitate de dragul agresivității. O forță distructivă se admiră narcisiac. Oricum - crede pamfletarul total - omul nu merită altceva decât focul Apocalipsei, lumea a decăzut în întregimea ei, nimic nu mai poate fi salvat, iar pamfletul e unul din instrumentele (trâmbița!) declanșării Apocalipsei. Pamfletarul nu se mulțumește să constate pașnic apropierea Apocalipsei, ci, războinic, o și provoacă, o imită anticipativ, în mic. Ultima parte a cărții se ocupă tocmai de ,apocalipsa
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
mizantropie argheziană, relevată de Tudor Vianu, deși e greu de văzut altceva dincolo de ,rara sa facultate de a disprețui", evidențiată de același exeget. Fără îndoială că în opera argheziană pamfletul are o ,istorie" particulară, o evoluție cu metamorfoze, deviații, ambiții mai mici sau mai mari, până la cele demiurgice și apocaliptice. Ștefan Melancu întreprinde o schiță de istorie a pamfletului românesc (căruia Cornel Munteanu i-a consacrat în 1999 un studiu special, Pamfletul ca discurs literar), în cadrul căreia îl plasează pe Arghezi
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
de Tudor Vianu, deși e greu de văzut altceva dincolo de ,rara sa facultate de a disprețui", evidențiată de același exeget. Fără îndoială că în opera argheziană pamfletul are o ,istorie" particulară, o evoluție cu metamorfoze, deviații, ambiții mai mici sau mai mari, până la cele demiurgice și apocaliptice. Ștefan Melancu întreprinde o schiță de istorie a pamfletului românesc (căruia Cornel Munteanu i-a consacrat în 1999 un studiu special, Pamfletul ca discurs literar), în cadrul căreia îl plasează pe Arghezi. Istoria de ansamblu
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
și stilistice. Elementele satirice și critice dau combinații foarte diferite în Icoane de lemn, Poarta neagră și în restul operei publicistice. O secvență a cărții lui Ștefan Melancu include un istoric al pamfletului arghezian, o diagramă internă, acoperind un interval mai mare de patru decenii, din 1904, de la primul text de acest fel, până în 1946 sau 1948. În mod explicabil, prin contextul politic al cenzurii comuniste și poate și prin vârstă, flacăra pamfletului se stinge în conștiința scriitorului după 1948. Capitolul
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
din 1904, de la primul text de acest fel, până în 1946 sau 1948. În mod explicabil, prin contextul politic al cenzurii comuniste și poate și prin vârstă, flacăra pamfletului se stinge în conștiința scriitorului după 1948. Capitolul median Universul pamfletar, cel mai amplu, analizează stăruitor și metodic zonele tematice ale pamfletului arghezian: anticlericalismul, critica socială, fenomenologia politicului, viața intelectuală. Implicațiile sunt nenumărate în configurația unei ,filosofii" a scriitorului, fie în sensul antiintelectualismului (real sau numai înșelător), fie în sensul rousseau-ismului, asupra cărora
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
publicistici argheziene, în sfera căreia pamfletul reprezintă, fără îndoială, nucleul de foc, va fi stimulată de acum încolo de faptul îmbucurător că avem o ediție cronologică integrală (pe cât a fost posibil) din publicistica lui Arghezi în volumele III-VI (și mai urmează) din seria de Opere, îngrijită de Mitzura Arghezi și Traian Radu, în colecția de ,Opere fundamentale", apărută la editurile Academiei Române și Univers enciclopedic. Înclin să cred că negativismul lui Arghezi, rezultat din pasionalitate și temperament, nu ajunge la nihilism
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
al unui regim, după 1955, spiritul pamfletar a murit sau a fost înăbușit (e totuna). El a fost, la origine, un spirit independent, un contestatar universal și de aceea pamfletele lui nu sunt străine de o oarecare derută ideologică sau, mai bine zis, nu au ideologie (cum au pamfletele lui Eminescu sau Iorga). Ironia sorții, favorizată și de longevitatea scriitorului, l-a făcut victima unor idei și instituții pe care le-a detestat. A denunțat în 1914 ,falimentul socialismului", cu satisfacția
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
au pamfletele lui Eminescu sau Iorga). Ironia sorții, favorizată și de longevitatea scriitorului, l-a făcut victima unor idei și instituții pe care le-a detestat. A denunțat în 1914 ,falimentul socialismului", cu satisfacția înlăturării unui pericol, și a devenit mai rău decât un socialist: un filocomunist. A ironizat dascălii, școala, învățământul, a denigrat Universitatea și a devenit obiect de cult în școli și universități. A detestat Academia și a devenit academician. A denunțat doctoratul ca un efect al artificializării învățământului
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
recunoaște și își înglobează predecesorii. Fără a fi relativist și a deconstrui marile narațiuni, trecând totul prin acizii ironiei, el se înscrie fără ezitări într-o tradiție, asumând-o și apărând-o în vremi de restriște poetică. Acum nu se mai vede/ ce se aude dar altădată se arăta instantaneu", notează cu o studiată obidă poetul, avertizându-ne totodată: ,noutatea nu mă poate atinge", ,mi-am propus anume să fiu vechi". Diferența față de volumele mai vechi vine din literaturizarea poemelor, cu
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
de restriște poetică. Acum nu se mai vede/ ce se aude dar altădată se arăta instantaneu", notează cu o studiată obidă poetul, avertizându-ne totodată: ,noutatea nu mă poate atinge", ,mi-am propus anume să fiu vechi". Diferența față de volumele mai vechi vine din literaturizarea poemelor, cu atât mai vizibilă în vers cu cât autorul o respinge în principiu. Dacă în Fundătura Homer (cea mai bună carte a lui Nicolae Coande) vizionarismul era dezlegat și puternic, omogenizator, ireductibil la o schemă
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
ce se aude dar altădată se arăta instantaneu", notează cu o studiată obidă poetul, avertizându-ne totodată: ,noutatea nu mă poate atinge", ,mi-am propus anume să fiu vechi". Diferența față de volumele mai vechi vine din literaturizarea poemelor, cu atât mai vizibilă în vers cu cât autorul o respinge în principiu. Dacă în Fundătura Homer (cea mai bună carte a lui Nicolae Coande) vizionarismul era dezlegat și puternic, omogenizator, ireductibil la o schemă rațională, acum el este îngustat și încadrat de
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
totodată: ,noutatea nu mă poate atinge", ,mi-am propus anume să fiu vechi". Diferența față de volumele mai vechi vine din literaturizarea poemelor, cu atât mai vizibilă în vers cu cât autorul o respinge în principiu. Dacă în Fundătura Homer (cea mai bună carte a lui Nicolae Coande) vizionarismul era dezlegat și puternic, omogenizator, ireductibil la o schemă rațională, acum el este îngustat și încadrat de o ars poetica, obligat să se conformeze și să se explice. Logica internă a poeziei nu
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
bună carte a lui Nicolae Coande) vizionarismul era dezlegat și puternic, omogenizator, ireductibil la o schemă rațională, acum el este îngustat și încadrat de o ars poetica, obligat să se conformeze și să se explice. Logica internă a poeziei nu mai e suficientă; aceasta își descoperă (în ambele sensuri ale cuvântului) principiul de organizare, expunându-se pe măsură ce se desfășoară în pagină: ,Nu-mi acoperiți fața cu vorbe, prieteni! când veți înțelege/ cât de mult am iubit lumea/ veți ști că distrugerea
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
mult am iubit lumea/ veți ști că distrugerea a fost viața mea/ chiar dacă nu asta a fost lumea și nu asta/ a fost viața./ S-ar zice că lucrez pentru stranietate și distrugere/ și atât de puțin pentru dragoste/ nu mai iubesc de mult o femeie pentru că sunt mort/ chiar în timp ce trăiesc și pretind că sunt/ incredibil singur în viață/ artist incredibil singur în viață/ chiar în timp ce aud Ťtu nu poți să mă iubești oricât ai vrea/ tu iubești cu toată
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]