797 matches
-
urmează însă niciun alt țârâit... Poate a fost un ștrengar atras de misterul soneriei electrice și care, după ce a intrat fără inconveniente pe poarta lăsată ca totdeauna deschisă, a apăsat o dată pe buton și a luat-o la goană spre maidanul din vecini, ca să se fudulească printre tovarășii de pozne cu vitejia lui și să-și vadă mai departe de țurcă și de arșice. Mai ascult câteva clipe tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spus -, mult n-a lipsit, să știi, ca să o omori cu zile... Așa că de data aceasta e mai greu, m-am gândit, poate că este băiat, și deodată m-a trăsnit o duhoare de mortăciune, venind probabil de peste gard, de la maidan. Și atunci mi-am dat seama că, dacă mai întârzii o clipă doar, e prăpăd ; cel puțin, bine că n-aveam grija servitorimii care să-mi încurce lucrurile și să-i deschidă ușa. Sigur că madam Ana tot îi făcea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
face ! Argumentarea mea nu a schimbat însă lucrurile, că mă lăsase singură, neștiind decât cum să se salveze mai repede. Am pornit-o și eu încet, spre cișmeaua din fundul grădinii, și, în timp ce mergeam, m-a izbit iar duhoarea de la maidanul învecinat ; prin zăbrelele gardului am văzut ciulinii plini de praf, o tufă imensă de mătrăgună crescută pe un dâmb de gunoi, un câine flocăit care tocmai ridica piciorul, câțiva pari mucezi și fără rost, care se înfigeau în cerul decolorat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un zid dărâmat oferea, cu indecență, intimitatea sfâșiată a caselor. Am ieșit spre Covaci și deodată m-am oprit : între două case rămase întregi, un loc gol, curățit de moloz - ca o gură știrbă, după o extracție. Și pe acel maidan nou apărut ardeau lumânări înfipte în pământul proaspăt afânat, puse în formă de cruce. Ici și colo, ulcele de lut, cu dalii și cârciumărese. Trecătorii căpătau deodată o expresie obtuză și îngrozită, probabil la fel cu a mea, ce rămăsesem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știam io, copil de unșpe ani ! Că să fi știut câte zile mai avea de trăit biata mămica, nu m-aș fi dezlipit de lângă ea, să se sature de stat cu mine, da așa, numa noaptea ne mai adunam de pe maidan. Și-odată tocma la Gara de Est, am ajuns, cu nebunu de Niculaie, și d-asta țiu minte că era iarnă. Că bătea vântu, și era un frig și-o zloată ! Și până să plecăm din Gară, zloata a trecut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
versurilor?). Pentru o clipă am senzația că sînt undeva la mare pe o plajă și simt o zdrelitură În talpă. Îmi scot șlapii să văd ce am În talpă, am călcat Într-un ciob, sărind gardul din spatele liceului spre un maidan unde ne adunam să fumăm uneori. Îmi privesc talpa, dar nu am o talpă, e un fel de capăt al unei țevi, țeava de la centrala termică În spatele căreia ne jucam cu puțele cînd eram copii, vine prin ea un vuiet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și bonete de cameriste, cu fețe de masă lungi, din damasc imprimat cu floricele argintii, abia vizibile. Era copilă când tatăl ei, Geoffrey Stillowen, „a descoperit-o“ (așa suna povestea) pe Ruby, în șatra de țigani care locuia la marginea maidanelor și față de care manifesta interese filantropice, și a angajat-o ca servitoare a fiicei lui. Ruby era cu doi ani mai mare decât Alex. Arăta și pe atunci ca și acum: brună, dură și vânjoasă, solidă ca un copac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos, năbădăios cât cuprinde, a cărui manie de a-și ridica brusc botul pe sub fustele cucoanelor firește că-mi provoca delicii picante, dar și Țuțu, o corcitură pufoasă, pripășită de pe maidanul de la „Autobuzul“, care făcea pereche - culmea - cu motanul Mișu. Mișu, cel pe care ni l-au umflat hingherii de pe acope rișul magaziei, de-am umblat zile-ntregi cu bani și sticle de țuică pe la ecarisaj, ca să-l salvăm. Când l-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mereu la poartă, dar degeaba. Parcă un bărbat ca el avea să-și bată capul mult cu una ca ea! ... Se cunoștea de atunci! îl îndopa ea cu bunătăți în pachete! ..." Dar cucoana Vera văzuse cum o dată aruncase porția pe maidan, îi trebuia lui cadouri de la ea! ... Nu găsea oriunde! . . . Era drept că de ia Dănuleț din Piața Mare până la moșica Mari, de la căpitanul de intendență cu nevasta ușurică, până la casa de marmoră a făinarului Razu, Lică nu ducea lipsă de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oameni. Da’să știi matale că viața de câine nu-i de aruncat. De dat cu piciorul, ori cu bâta,în ea.Că sunt fel și fel de câini. De odae, de vânătoare, de oierit, de curte, da, și de maidan; de ăștia, ultimii, e mai greu. Că sunt cam ai nimănui. Viața lor e mai tristă. Că nu are cine-i iubi. Și câinii, cât sunt ei de câini, dar, sunt foarte iubitori. Iubesc pe cine-i iubește pe ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fiind mult prea lungi; că era cocoșat, urduros și slab ca un ogar, că era foarte palid și se scărpina mereu În cap de parcă avea păduchi; unul spuse că venea pe jos la școală și că-l văzuse luînd-o spre maidanele din Callao, pe scurt descoperiră dintr-odată că era altfel decît ei... Într-o zi a cerut cu Împrumut cincizeci de bani și cu toții au schimbat priviri cu subînțeles, fiindcă Întinsese mîna ca și cum ar fi cerșit, avea o privire tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi putut trece neobservat, la urma urmei nu era atît de sărac, nu era sărac, era sărac numai aici, dar făcea o mulțime de imprudențe, bunăoară traversa strada printre camionete, cînd le dădeau drumul acasă și o lua pe un maidan, singur și adus de spate... Pe aici Își croia drum pe jos pînă acasă. Julius cu preludiul lui și Susan cu antichitățile ei. De cîtăva vreme se dădea În vînt după lucrurile vechi și valoroase; era un moment potrivit, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
departe și Mercedesul străbate o zonă Întinsă care se năruie Încetul cu Încetul de mai bine de o sută de ani și coboară Într-un loc straniu, de parcă ar fi ajuns pe lună: aceste clădiri enorme, ivite dintr-odată printre maidane și maghernițe, sînt ca niște munți palizi și există o lumină stranie, de parcă ai Înainta acum pe fundul unui lac secat, În care drumul se preface În drumeagul-pe-care-timpul-l-a-șters și Mercedesul suferă ducînd dorul marilor autostrăzi. Arminda parcă atunci se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întoarcă de la școală și acum, dacă stătea mai mult, ea se speria și el ar fi putut s-o găsească moartă de frică. N-avea altă soluție decît să se Întoarcă În fiecare zi trecînd peste terenuri virane și maidane. Era singurul mod de a evita moartea bunicuței și fără ea ar fi rămas singur pe lume. În schimb, dacă ești un copil bun și ajungi mereu la timp acasă, bunica o să poată trăi liniștită pînă ce-o să te faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toți (copiii) în casă. Și, cumva, cred că tot de aici mi se trage și faptul că am debutat destul de târziu. Sunt cazuri de artiști, obișnuiți de mici cu urbanitatea - chiar dacă poate fi vorba de un cartier de periferie cu maidan, care oferă iluzia unei mai mari libertăți -, care se consumă în adolescență sau în postadolescență, care își pun acolo toată ura, dezgustul și amărăciunea, după care își revin cu greu din depresie și nu mai scriu (sau nu mai pictează
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
-mi un copil de patru luni care poate prinde șoareci!) Dar nu, în casa asta nu sunt șoareci, nici șobolani sau șerpi, sunt numai motocei. Nu știu cine i-a spus lui PAM că noi, pisicile de pădure, de stradă sau de maidan vânăm motocei. M-am jucat azi cu un cordon și cu o curelușă atârnate de o clanță, până i-am obosit rău-rău pe amândoi, dar de motocei nu mă mai ating. Ba nu. Dacă nu apar șoareci adevărați, mă voi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Un pic de dreptate avea, să recunoaștem: de când i se adăugaseră anapoda două turle, devenise un pericol public. Lasă că Generalul își amintea că șobolanii și pisicile moarte erau singura podoabă a curții bisericii, care arăta mai rău ca un maidan. Dar în biserică se căsătoriseră o bună parte din oamenii de seamă ai Bucureștilor, iar o altă parte, mai puțin norocoasă, fusese condusă de acolo pe ultimul drum. Așa că dărâmarea rănea multe amintiri. Nicu Flipescu era dintre junii care cred
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cunoscut, un tată de care vorbea lumea, ce mai, aproape o celebritate, și al cărui nume, prin forța lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest nume, "nu să-l terfelești prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învățat să... ai înțeles, băiete?" Nu, n-am înțeles", i-am replicat obraznic. "Cum n-ai înțeles?" s-a enervat tata. Și a început să-mi explice din nou: "Numele pe care-l porți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar fi trebuit să găsesc o soluție. Cum nu știam să fac altceva decât să cioplesc piatra, m-am dus și i-am oferit unui cioplitor de cruci să devin ajutorul lui. Locuia pe aceeași stradă cu mine, lângă un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cunoscut, un tată de care vorbea lumea, ce mai, aproape o celebritate, și al cărui nume, prin forța lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest nume, „nu să-l terfelești prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învățat să... ai înțeles, băiete?” „Nu, n-am înțeles”, i-am replicat obraznic. „Cum n-ai înțeles?” s-a enervat tata. Și a început să-mi explice din nou: „Numele pe care-l porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar fi trebuit să găsesc o soluție. Cum nu știam să fac altceva decât să cioplesc piatra, m-am dus și i-am oferit unui cioplitor de cruci să devin ajutorul lui. Locuia pe aceeași stradă cu mine, lângă un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În gînd multe, multe filme Înainte, cu finaluri din ce În ce mai fericite. Cu Margot odată plecată și cu ciocănitul infernal care nu dă nici un semn că s-ar ostoi, Wakefield Începe să fantazeze despre cum ar fi să trăiască undeva, pe un maidan pustiu, sau, și mai bine, În mlaștină sau Într-un parc național. Citește cărți despre casele portabile și mobila nomazilor. Orice nu poți Împături și lua cu tine este o daună adusă mediului și o insultă la adresa libertății, susține un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
găurindu-i pielea. Bietul Ilie lăsase pătura pe jos și de-abia scăpase, urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i se păruse că blocul 4, unde se aprindeau primele lumini, îi luase urma, așa că gonea din răsputeri. Peste maidan, ținea bine minte, tocmai se arăta cerul acela de asfințit de vară. Țiuiau greieri și din dosul unei cisterne crăpate licărise prima stea. Acasă ajunsese ca vai de el, iar acolo, of! Alte vânătăi. ─ Darul tău a fost primit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și coada împăturită dedesubt. E dulău de treabă, cu o fire blândă. Chiar întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va mușca totuși niciodată, nu el, pe oaspetele întârziat ce cutează să o pornească prin noaptea de iarnă, singur, mult după trecerea ultimului autobuz. E de mirare cum izbutește să doarmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să învățăm noile exerciții... - În două săptămăni am învățat și grația potârnichii. Nu a fost greu. Am crezut că mă voi reîntoarce înainte de sfârșitul lunii. Dar, v-am spus, Kuang a crescut, lucruri noi s-au petrecut în oraș. Pe maidanul Fu au făcut o grădină zoologică. Cinci luni am stat acolo, minunându-mă de grația girafei. Nu mai văzusem până atunci o girafă. Pe urmă peștii. Atât de multe forme... Știați că pisica de mare are suplețea unui covor scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]