522 matches
-
se ivească în scena literară evreii, de altfel alături de cei mai autentici români în căutare de promovări pe căi ideologice. Bântuiți mereu de problema rasei lor și de chestiuni sociale puse totdeauna pe plan internațional, evreii nu puteau accepta indiferentismul maiorescian și estetica artei metafizice. Prin urmare, Nădejde, om foarte inteligent și cultivat, sprijinit pe un grup de simpatizanți evrei, făcu socialism cu cel mai mare efect. Elevii de liceu refuzară să se mai închine "la idoli", alții călcară icoane în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
personalitate, împrumutînd doar succesiv aspirațiile vremii. Cam în această categorie pare a pune Ibrăileanu pe Vlahuță și pe Gherea. Metoda corelativă acestei teorii e următoarea: criticul va studia opera în sine sub raportul conținutului și al însușirilor creatoare (stadiul estetic maiorescian). Apoi vor fi arătate cauzele într-un sens cu totul exterior, fiindcă scriitorul "se naște". Criticul va introduce opera în genus proximum, în școala și mediul respectiv, apoi va arăta notele ce deosebesc pe autor de alți scriitori ai vremii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tom în 8o plin de versuri sucite și de idei încă și mai sucite. Bucurați-vă, patrioților" etc..., după care urmează o bătaie de joc, căreia îi lipsește ironia și conciziunea, iar nu tendința și punctul de plecare, ca să fie maioresciană. În 1867, la apariția Convorbirilor, Alecsandri le felicitează, pentru că pe steagul lor e scrisă și lupta împotriva prostuluigust 1 . * Vasile Alecsandri are un loc special între criticii din Moldova. El stă în mijloc între A. Russo și M. Kogălni-ceanu, de pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
operate de către Eminescu însuși pe ediție princeps, în acei ani de la Iași pe care poetul îi evocă în această scrisoare (anii 1885-1886). Rezultă că poetul a proiectat cu V.G.Morțun și ediția „Proză și versuri”, ca o completare la cele maioresciene dar și o nouă ediție corectată după ediția princeps. La aceasta se referă poetul când vorbește de „ediția a treia” de vreme ce amintește prisosul eventual de la ediția a doua. El vorbește de V.G.Morțun „actual deputat în Adunare” știind că acesta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pune virgulă în loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și de computerul care și-a „implementat” ortografia actuală): Luminarea-i stinsă ’n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, în serie, apostroful larg maiorescian dar revin la punctele de suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumeră ce este „în casă”, adică luminarea/lumânarea, somnul cald, molatic și lin sunt înșiruite strict în aceeași serie gramaticală. Și ce înșiruire strâmbă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
scoată pe unul de la Șuțu, când dorește să ajungă și celălalt tot acolo?! De ce nu i-a dat procură lui Maiorescu?. Totuși, a făcut o declarație verbală: „ne-ați declarat, că lăsați asupra noastră toată îngrijirea...” Virgula aceasta din textul maiorescian trebuie păstrată (Călin L. Cernăianu o elimină, făcând complement direct: ne ați declarat că), ea înseamnă ne-ați făcut declarația, ați declarat ferm; nu este vorba de o simplă afirmație, trebuie făcută legătura cu informațiile bătrânului privind averea sa, etc.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la Universitatea București, Facultatea de Limbi romanice, clasice și orientale (secția: limbi clasice). în 1973 (iulie-septembrie) urmează Cursurile de vară ale Fundației Giorgio Cini, Veneția, Italia, iar în 1997 devine Doctor în filologie cu teza ,,Eminescu și editorii săi. Nucleul maiorescian până la Perpessicius“. Cunoaște limba franceză, latina și greaca veche. Lucrează în învățământ, în presă și ca bibliotecar (între 1976 - 1986 la Biblioteca Academiei Române) , dar preocuparea constantă rămâne studiul lui Eminescu. Considerat unul din cei mai buni cunoscători ai vieții și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Totuși, ideologia lui T. exprimată în „Luceafărul”, ca și gândirea sau acțiunea lui, nu se identifică cu orientarea sămănătoristă (cu care uneori au fost abuziv asimilate). Le desparte nu doar tradiția specifică a militantismului ardelenesc, ci și adoptarea unor idei maioresciene, precum lupta împotriva stricătorilor de limbă, denunțarea dilentatismului, promovarea criteriului estetic în publicarea și comentarea literaturii. De exemplu, „țărănismul” nu e acceptat de el ca „teorie estetică”. Dezvăluie „declamațiunile mincinoase despre unitatea culturală a neamului românesc” și vorbește despre „cultura
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
realitatea ei monadică, misterul vibrător cu care să consune”. Mai exact, să surprindă unicitatea operei, fiind invocate în acest sens formulări consacrate: Du Bos („sonoritatea fundamentală”), Bergson („durata vie”), Gabriel Marcel („atenția la unic”), Camil Petrescu („substanțialitatea”). Critic de formație maioresciană, el vede în militantismul estetic o formă a luptei pentru artă. De unde, și polemicile sale împotriva ingerințelor politice în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. Va susține scrisul artistic, pe care el însuși l-a cultivat. Mai târziu va medita asupra
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
inspirație. Într-o Schiță pentru o istorie a criticii românești, pornind de la Maiorescu, îl amintește pe Gherea, care a instituit la noi critica de analiză și al cărui determinism a fost continuat de N. Iorga și G. Ibrăileanu. Prim descendent maiorescian, Mihail Dragomirescu ar fi moștenit de la maestru „scrupulul critic de a desprinde opera scriitorului de orice servitute istorică și etică” și a elaborat prima doctrină estetică la noi (Știința literaturii). A doua vârstă maioresciană a stilului critic românesc o reprezintă
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Iorga și G. Ibrăileanu. Prim descendent maiorescian, Mihail Dragomirescu ar fi moștenit de la maestru „scrupulul critic de a desprinde opera scriitorului de orice servitute istorică și etică” și a elaborat prima doctrină estetică la noi (Știința literaturii). A doua vârstă maioresciană a stilului critic românesc o reprezintă E. Lovinescu. Pentru epoca 1920-1940 mentorul „Sburătorului” îi apare lui S. ca principalul factor de progres al literaturii române prin „orientarea către formele literare noi, critica de analiză de cel mai înalt nivel intelectual
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
mai bine ilustrat. Se remarcă numele lui Theodor D. Speranția, Cezar Petrescu (Cărți pentru Basarabia), D. Caracostea (Ce spune Hasdeu despre „Miorița”), Radu Rosetti, Ștefan Berechet, Laura Scriban ș.a. Cezar T. Stoika tălmăcește din Lucrețiu. Revista inserează și câteva aforisme maioresciene, o poezie hazlie a lui Ion Creangă (Oltenii în Iași), Chestiunea evreiască, o traducere din însemnările lui Dostoievski ș.a. Se convoacă texte vechi și noi, aici figurând I. Simionescu, I. M. Rașcu, Ștefan Bulat, Vintilă Petrescu-Vrancea ș.a. D.B.
GANDUL NEAMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287148_a_288477]
-
pentru știință și reformă socială”, „Cele trei Crișuri”, „Ramuri”, „Societate de mâine”, „Transilvania”, „Familia”, „România literară”, „Abecedar”, „Pagini literare”, la care a făcut parte din comitetul de redacție, „Însemnări ieșene” ș.a. Prin demersul său critic, D. se situează între ultimii maiorescieni. Informația la care recurge, de sorginte în primul rând germană, dar îmbogățită prin apelul la surse franceze, italiene etc., este utilizată cu discreție și adecvare. În același timp, se dovedește un observator atent al spațiului literaturii autohtone, ținându-se la
DEMETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]
-
Titu Maiorescu și cu societatea Junimea. La Beția de cuvinte (1873), articol în care Maiorescu ridiculiza stilul bombastic al colaboratorilor „Revistei contimporane”, va răspunde cu o lungă pledoarie, în care încearcă zadarnic să-i reabiliteze pe cei vizați în studiul maiorescian. Răspunsul cuprinde o violentă contestare a poeziei lui Eminescu, ca și a întregii mișcări junimiste, acuzată de cosmopolitism și „admirațiune mutuală”. În „Revista contimporană” a publicat și un studiu (O cronică inedită) despre cronica versificată a lui Zilot Românul. SCRIERI
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
înfățișează un tip opus destrămării”. Poeziei lui Beniuc, unul dintre cei mai fecunzi colaboratori ai „Revistei Fundațiilor Regale” sub directoratul său, C. îi atribuie virtuți superioare, percepând deviat sensul lor politic. Prin aspectul stilistic, scrierile criticului contrastează izbitor cu cele maioresciene, precum și cu ale confraților de aproximativ aceeași vârstă sau mai tineri. E un stil de prelegere, digresiv, emfatic, repetitiv, plin de oralități, cu introduceri prolixe, cu zăboviri patriarhale și formulări uneori contorsionate, alteori crispate și confuze, cu termeni neologistici excesivi
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
mișcat nu doar de gestul ca atare, ci și (mai ales) de convingerile „cerchiștilor” de la Sibiu, salută în gestul lor eliberarea conceptului estetic „de sub hipoteci inacceptabile”, analoagă propriilor eforturi făcute de-a lungul unor decenii și înscrisă în descendența critică maioresciană. „Să fiți oare Dvs. elementele tinere, din care se va selecta a patra generație postmaioresciană de apărători ai autonomiei esteticului?”, se întreabă el, încheindu-și scrisoarea de răspuns cu aceste cuvinte impresionante: „Cum vă răspund dintr-un sanatoriu, ochii mei
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
este argumentativ, constructiv și „alternativ”. Alternativa sa: „urbanitate și exclusivitate estetică”. Contestă spiritul pășunist, adică acea prelungire anacronică - pentru ei - a sămănătorismului începutului de veac, cu toate confuziile sale. Din nou se impune operată, îndeosebi în publicațiile ardelenești, o disociere (maioresciană) între etic, estetic și etnic. Mai ales ultimul element al triadei fusese creditat excesiv de „neosămănătorismul revistei «Gândirea»”, pentru care o literatură patriotică, națională, rurală și ortodoxistă este, prin aceste atribute, și una valoroasă. „Cerchiștii” se revendică în schimb de la Școala
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
un program, pe măsură ce în cenaclul omonim se definesc valorile unei noi generații, iar Lovinescu își publică lucrările de sinteză: Istoria civilizației române moderne (1924-1925) și Istoria literaturii române contemporane (1926-1929). Criticul combate ideologia socială a junimismului, dar preia principiile estetice maioresciene. Sub stindardul modernismului, gruparea din jurul „Sburătorului” ajunge, în perioada interbelică, continuatoarea, susținătoarea și reprezentanta, pe noi baze, a autonomiei esteticului. Iar teoria sincronismului și a diferențierii, subiectivizarea poeziei, evoluția prozei de la rural la urban și de la subiectiv la obiectiv apar
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
tălmăcirea, corectă, cu unele echivalențe norocoase, a fabulelor lui La Fontaine. A mai transpus în românește o carte de proză a lui Charles Wagner, Viața cumpătată. În comentariile literare, cu mici incursiuni în arie estetică, C. se declară, în spirit maiorescian, un adept al artei netendențioase (izvodită în „uitare de sine”) și un partizan al revizuirii continue a valorilor, „în perspectiva nesfârșirii”. Alte „observări” au în vedere poveștile lui I. Creangă, poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
să o descrie și să o explice. Autorul subliniază faptul că nu putem aprecia în mod adecvat poziția lui Maiorescu decât dacă înțelegem necesitățile istorice la care trebuia să răspundă atunci societatea românească. C. Schifirneț plasează concepția socială și politică maioresciană la intersecția curentelor de idei din secolul al XIX-lea, privind-o ca pe o sinteză a raționalismului și empirismului, a liberalismului și conservatorismului, pe fundalul noilor orientări evoluționiste și pozitiviste. Maiorescu este înfățișat ca un gânditor cu o concepție
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ideile despre modernizarea societății românești aparținând lui A.D. Xenopol, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Șt. Zeletin, M. Manoilescu și L. Pătrășcanu. Aici avem un lung șir de reinterpretări aplicate teoriei. Un subcapitol consistent este dedicat lui Lovinescu, cel care „răstoarnă perspectiva maioresciană asupra procesului de modernizare”, prin teza că formele anticipează fondul și îl creează treptat. 4. Contradicții ale modernizării românești. După acest excurs istoric, autorul înceară o necesară sistematizare a accepțiunilor conferite conceptelor de formă și fond, care sunt variabile de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Jean Boutière, Th. Capidan, N. Cartojan și Traian Chelariu. Și sumarul istorico-literar al anului 1990 este relativ bogat. Al. Zub scrie studiul Eminescu: o viziune organică, I. Galan aduce Mărturii documentare de la V. Alecsandri, D. Ivănescu se oprește asupra corespondenței maioresciene, Aurel Leon se ocupă de „clanul” Teodorenilor etc. Pot fi citite și fragmente din Jurnalul de adolescent al lui Cezar Petrescu, precum și Maxime ale lui Marin Preda. Dan Mănucă analizează corespondența lui Traian Bratu cu germanistul Th. Frings. La rubrica
ALMANAH „CONVORBIRI LITERARE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285264_a_286593]
-
lui Titu Maiorescu reîmprospătată ar putea crea ispita spiritului critic, cu toate gravele consecințe «deviaționiste»”. Antologia critică dedicată lui Titu Maiorescu, alcătuită și prefațată de Pamfil Șeicaru, cuprinde, alături de texte cunoscute (E. Lovinescu, C. Rădulescu-Motru), și noi contribuții la bibliografia maioresciană prin articolul lui C. Xeni, unul dintre ultimii auditori ai cursului de logică ținut de mentorul Junimii, sau „articolul sinteză” de Ion Petrovici (Titu Maiorescu) în care autorul lui, „izbutind să păstreze o perfectă obiectivitate”, „a realizat cea mai frumoasă
ALMANAHUL PRIBEGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285290_a_286619]
-
și occidental, a fost supus unei logici procustiene și reducționiste a lecturii. Critica Junimii a fost explicată prin acțiunea forțelor de producție, iar evidențierea naturii „reacționare“ a politicii junimiste a fost axioma ordonatoare a exegezelor. Recuperarea dimensiunii literare a direcției maioresciene nu a fost dublată de un gest similar aplicabil legatului ideologic al cercului junimist. Din acest punct de vedere, paginile de față au avut ca obiectiv reconsiderarea imaginarului politic junimist prin depășirea tradiționalei opoziții, de sorginte lovinesciană, dintre forțele „reacționare
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cerc intelectual, literar și ideologic maniera în care românii înțeleg săși imagineze modernitatea, în toate articulațiile ei. Campaniile junimiste, având în centru precizia chirurgical-polemică a lui Maiorescu, modelează, în decursul a câteva decenii, o limbă literară și un canon. „Direcția“ maioresciană este, în mare măsură, cea pe care o vor urma, până la cezura postbelică a comunismului, critica și istoria literară românească. Descurajarea frazeologiei găunoase, înclinarea către distincția exprimării, cultul criticii ca instrument de asanare a mediului public sunt tot atâtea elemente
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]