690 matches
-
mai puternică decât cea pe care o creează sentimentul iubirii. Asocierea eros thanatos este des întâlnită în literatura română, având rădăcini adânci eminesciene pe care au crescut ,,-ismele" interbelice. Iubirea, la George Bacovia, de exemplu, este trăită ca un sentiment maladiv, lipsit de afect și condamnat eșecului. Amorul este ,,întors" de la această realitate, având aripile ,,de plumb'', în poezia Plumb, ori este ,,carbonizat", abia mai ,,fumegă", în Negru sau cântă ,,la clavir" marșuri funebre, în Cuptor. Imaginea personajului feminin blecherian amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu parfumul ei proaspăt de mandarină și lavandă, sau Isa, cu tenul ,,palid însă nicidecum anemic"290, asemănător cu ,,luciul mat al unei pietre gălbui îndelung șlefuită"291, trimit la imaginea aceasta a femeii-statuie. Asistăm la un transfer atributiv dinspre maladiv spre eros. Astfel, putem spune că la Blecher, erosul împrumută semnele bolii. Personajele feminine ajung invariabil să fie la fel de incomode ca boala pe care Emanuel trebuie să o îndure: ,,îl jena din ce în ce mai mult ghipsul și parcă și Solange"292. Erosul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ghipsul și parcă și Solange"292. Erosul la Blecher se înscrie între două limite, evoluând de la senzații plăcute la resentimente. Atitudinea pe care o are personajul în fața iubirii este de fapt reacție la boala care-l macină. În mod cert maladivul acaparează involuntar toate sentimentele personajului care nu poate gândi sau simți decât în limitele pe care i le permite boala: După-masă, la ora când știa că trebuie să vie Solange și că va fi nevoit să săvârșească zilnicele rituri de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și izolat cu totul de circulație, unde se ducea adesea când era singur. Acolo nu o adusese niciodată pe Solange. Își păstra acest refugiu pentru orele de desăvârșită singurătate 296. Nevoia de a avea o altă identitate revine. Erosul și maladivul, Solange și spațiul sanatoriului îi amintesc lui Emanuel de faptul că nu poate fi decât ceea ce este. Emanuel, ca și personajul Întâmplărilor, realizează kierkegaardian că ,,eului nu-i este dat să fie decât eu". Soluția pe care Emanuel o găsește
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Sanatoriul acționează asupra personajelor ca un drog care se insinuează lent și definitiv. Odată intrat în acest spațiu există ceva care te împiedică să-l părăsești. Comportamentul devine automatizat, reacțiile previzibile, coordonatele în care se scurge viața sunt eros thanatos. Maladivul este punctul comun al tuturor. Fiecare personaj trăiește o poveste de dragoste, fiecăruia îi este destinat să moară într-un anumit fel. Romanul vorbește despre istoriile celor care încearcă să evadeze din acest spațiu fără a avea regrete, fapt aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pentru lumea circului. Măștile au un rol foarte important în tablourile pictorului expresionist. Culorile închise, fețele schimonosite au rolul de a accentua luminozitatea sufletului personajelor sale. Este și cazul lui Quitonce. În spațiul acesta al sanatoriului, definit prin thanatos și maladiv, povestea de iubire dintre Emanuel si Solange nu are niciun viitor. Prin iubire, personajele bonave, nu fac decât ,,să înșele" destinul care le-a fost dat, sperând că într-o zi vor putea fi altfel. Erosul oscilează între iluzie și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sesizarea sensului vieții. Și, într-adevăr, ce țel definitiv i s-ar putea atribui psihologiei,deja sub formele acestei discipline care se ocupă numai de comportament, dacă nu distingerea diferitelor aspecte ale comportamentului, fie acesta normal sau anormal, sănătos sau maladiv, pentru a găsi în cele din urmă comportamentul cel mai sănătos, comportamentul rațional? Încercările de a da o explicație psihologică diferă de speculația filosofică prin faptul că ele sînt bazate sau ar trebuie să fie pe teoriile psihologice fondate pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și desființează promisiunile imaginativ exaltate pentru a le recupera energia sustrasă anterior controlului conștient. Desființînd estomparea afectelor, introspoecția spiritualizantă face ca dorința refulată să devină nu numai accesibilă, ci și acceptabilă pentru conștient. Datorită acceptării greșelii comise, refularea, cauza funcționării maladive și patogenice, este decisiv eliminată (cel puțin în privința părții energetice sustrase de dorințele refulate)25. Exprimarea simbolică dispare nu numai sub aspectul ei formal, ci și sub cel energetic, care constituie simptomul psihopatie. (Simptomul dispare chiar și atunci cînd forma
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștiente motivele formării. Dacă nu ne temem de o terminologie morală, putem spune că primele sînt opuse celorlalte așa cum răul este opusul binelui. De altfel, această terminologie morală nu își dobîndește sensul justificabil decît în virtutea motivației antitetice care determină deformarea maladivă și sănătatea psihică. Ceea ce morala numește "Bine" nu este altceva decît contrariul vanității culpabile: mîndria modestă, adică încrederea calmă în propria valoare, nu pur și simplu imaginată, ci realizată, atestată de acțiunile ce decurg din motivele supraconștiente: moralitatea trăită. B
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
subconștiente sînt legate în mod legal prin vanitatea lor culpabilă comună, la rîndul lui, subconștientul rămîne în totalitatea sa legal și dinamic legat de ansamblul motivațiilor supraconștiente, cele două instanțe extraconștiente constituind, una principiul formării sănătoase, iar cealaltă principiul deformării maladive. Pentru a o distinge net de legăturile ambivalențe ale subconștientului, putem considera ca fiind "antitetică" această legătură dinamică și legală dintre supraconștientul etic și subconștient. Antiteza supraconștientă se referă la diferența dintre spaima subconștientă față de adevăr și față de bucuria supraconștientă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
moarte ale speciilor). Fenomen biogenetic imanent și profund din punct de vedere instinctiv, emotivitatea constituie la om ELANUL ANIMANT care "moare" pe măsură ce se revarsă ca urmare a exaltării dorințelor, într-o multitudine de afectivități banale sau care se crispează, exaltîndu-se maladiv spre spirit. Spaima în fața misterului vieții și morții este emoția sacră, veritabila religiozitate. Fiorul emotiv în fața profunzimii misterioase a existenței este un fenomen intrapsihic. Simbolul misterului, creat de om și numit "Dumnezeu", este deci în mod necesar și fenomen intrapsihic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sînt promisuni autentice de satisfacere, ci tentații mincinoase falsificate de falsele promisiuni de satisfacție ale vanității. Este suficient ca vanitatea să se grefeze pe un motiv valid, pe o valoare pozitivă, pentru ca să se producă potrivit legii ambivalente a subconștientului descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a dinamismului sublimant
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
au trăit-o nu este exactă. Eroul din Ultima noapte... redevine tipul lucid și echilibrat cu care ne obișnuisem din primele pagini ale cărții, după ce traversează experiența definitivă a frontului. Războiul este o dramă al cărui caracter cognitiv risipește suferințele maladive provocate de iubire, gelozie și incertitudine. E greu să nu convii, alături de Al. Paleologu, că spiritului cavaleresc îi repugnă războiul, fără a refuza lupta. Cavalerul concepe erosul în sensul filozofiei eline, ca dragoste pentru un anume tip de creație sau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
derivă simetria Don Quijote-Ladima? Explicația, primă și evidentă, ar fi că ambii eroi sunt incapabili să interpreteze corect realitatea, fiindcă sunt măcinați de pusee halucinatorii. Într-un binecunoscut studiu consacrat scriitorului iberic, G. Călinescu observă la Cavalerul Tristei Figuri incapacitatea maladivă de a percepe și interpreta realul. Aceste adevărate crize ale noțiunii de real sunt substituite de un ideal. Quijote este mefient față de perspectiva prezentului ce i se oferă în față și își construiește în imaginație o viziune utopică despre lume
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ascundă, să interiorizeze neputințe, lașități și echivocuri. Eliberarea de năravul prefăcătoriei este o etapă decisivă în metamorfoza lui Bernard, drept care iată-l oferind jurnalul scris în Hawaii Iolandei Winter. Spre a ocoli confruntarea directă, descătușat doar în parte din timiditatea maladivă, Bernard apelează la scris ca intermediar al comunicării. Are șansa ca Iolanda să fie un cititor extrem de receptiv la acel discours amoureux. Proaspăt descătușat din felurite complexe și hățișuri sufletești, Bernard abandonează visul teologic al unei vieți de apoi în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin ochii lui Mary, ocazie pentru MacEwan de a-și proba darul de anatomist îndrăgostit și totodată, plastician al detaliilor zeului, în flagrant contrast cu acea casa-muzeu de obiecte de cult al "bărbatului", un spațiu mohorât de claustrare și obsesii maladive. Relaționarea psihologică între locatari și inventarul interioarelor riguros descrise își sporește semnificația atunci când nevasta lui Robert, Caroline, le spune că i-a privit în timp ce dormeau, remarcând mai cu seamă frumusețea lui Colin. Și că li se ascunseseră cu premeditare hainele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
interumane, mai cu seamă în rândurile demnitarilor, apropiaților și rudelor acestora (vezi prăpastia între fiică și tatăl ei, suspiciunea și ura reciprocă între mamă și fiică, inhibiția logodnicului față de odrasla Succesorului, și în general, înstrăinarea genitorilor de progenituri, de dragul devotamentului maladiv pentru partid). Dezînsuflețirea și renunțarea la orice urmă de intimitate în numele partidului, iată ceea ce voia Conducătorul de la supuși, terorizați prin silențioasele sale măști șamanice, parte a strategiei ambiguității, devenită în ultimii ani tulbureală și somnambulism. Astfel este decisă soarta Suzanei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ce-i prisosea în cazul unui puseu hipertensiv. Realizează astfel un transfer telepatic la nivel de temperament, o transmigrare controlată ce ar fi răspândit "în trupul motanului voluptatea tristeții de a fi, secretând germeni de melancolie, contaminându-l cu setea maladivă de nefericire ...". Doctorul este un suflet psihanalizabil, bântuit de vise erotice obsesive cu mireasa moartă, soră a lui, deși el era singur pe lume, ceea ce îi sporește până la paroxism sentimentul de jucărie a mașinațiunilor biologice, dar și misoginia. Moartea motanului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin urmare, va detalia lucid felul în care se lasă antrenat în "jocul" fără nicio altă miză decât percepția agonicului. De aici, impresia de freudiană "stranietate", de învestire a realității perfect recognoscibile (din moment ce poetul "lucrează" cu datele unui decor geosocial maladiv, dar identificabil) cu un coeficient de mister greu, sinistru, deci de mysterium tremens. Există, chiar, în câteva secvențe din vastul poem thanatic care este Jucăria mortului și sugestia adevăratei cauze care macină interioritatea și așa vulnerată a poetului: în trecerea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o serie de scheme și mecanisme amintind de scenografiile marilor tragedieni, revalorizați prin intermediul unei intertextualități vii. Produsele tipice ale tragicului grecesc, hybris și nemesis, spre exemplu, potențează, în cazul utilizării lor din Melancolia pietrei, prăbușirea aproape ireversibilă într-un sine maladiv a lumii actuale, guvernată, mai mult ca oricând, de niște dei otiosi aflați departe de orice avatar al complicaților locuitori olimpieni. În fond, chiar pornirile egolatre ale eroului liric din Împăratul nu materializează altceva decât supraaprecierea forțelor individualului, noua religie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doua jumătate a veacului al XIX-lea s-a vorbit despre leopardismul de factură civică și patriotică, predominant înainte de unificarea Italiei; mai tarziu, în jurul anului 1900, si ca urmare a preluărilor realizate de poeții crepusculari, a apărut o modă leopardiană maladiva. În secolul XX s-au succedat ceea ce am numi leopardismele individualizate: printre cele mai evidente, cel ungarettian, cel sabian și cel cardarellian. Nu au lipsit nici adeziunile colective, precum cea a poeților și criticilor ermetici. Fiecare tip a fost discutat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ceea ce, în faza inițială a percepției, era frumos și acceptabil, probabil chiar sublim. Angoasele general umane, incomprehensiunile, rutinele, automatismele și derutele noastre sînt cuprinse în prozele lui Poe într-o manieră sintetică (sublimată), și, categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în maladiva și mortuara Morella, omul care își ucide conștiința, codificat de bizarul William Wilson, ultra-senzitivul Roderick Usher (depersonalizat ultimativ, aidoma naratorului povestirii Prăbușirea Casei Usher, de consumul secret de opium), Dupin care descifrează crime absurde și haotice, mergînd pe regula unității
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ținutului și locuitorilor săi este ilustrată de prezența copleșitoare a culorii negru în orice formă de viață. Primim informația înfricoșătoare că băștinașii nu au nici măcar "albul" ochilor, iar dinții le sînt, de asemenea, negri. Din apele insulei răzbate o întunecime maladivă și cîteva incidente la care Pym asistă confirmă presupunerea că albul reprezintă aici un pericol vital. Blana animalului polar vînat de către echipaj cu ceva timp în urmă, adusă la bordul corabiei, stîrnește un val de îngrijorare printre autohtoni. Ei vor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prozatorului este aceea de reluare a personajelor în mai multe romane (care devin, prin urmare, piese dintr-un puzzle uriaș, cu sens lizibil numai pentru inițiații în lectură). De asemenea, unii exegeți au remarcat faptul că imaginarul (cel mai frecvent, maladiv) joacă un rol crucial în narațiunile lui Ellis și, ca atare, orice eveniment (prezen tat ca "real" în roman) trebuie privit cu circumspecție. Ideea a dus la aprecierea controversatului American Psycho (interzis, în unele țări și chiar în unele state
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de sînge dintre soți (ascunsă cu cerbicie în Statele Unite) nu îi împiedică pe protagoniști, într-o fază inițială, să dea naștere unor copii sănătoși, Milton și Zoë (a doua generație de greci americani). Milton se căsătorește, în linia automatismului ancestral maladiv, cu vara sa primară, Theodora, (Tessie), concepînd cea de-a treia serie de Stephanides în America, formată dintr-un băiat și o fată (devenită, mai apoi, băiat). Ace(a)sta din urmă, Calliope (mai tîrziu, Cal), naratoarea/naratorul textului, este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]