803 matches
-
vine Mărioara, că doar este cocoșul lor! -Ce?! a strigat tataie neîncrezător în ce îi auziseră urechile. Le-ai tăiat cocoșul de prăsilă! a țipat și mai disperat. -Ce cocoși, tataie? Numai unul singur, am intervenit să o apăr pe mamaie. Ăștia sunt niște tauri, că dacă nu trecea Fane, ne-ar fi mâncat și pe mine și pe mamaie. Uite ce am pe mâini. Și fericită că erau bune la ceva zgârieturile, i le-am arătat. Tataie a ascultat fără
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
tăiat cocoșul de prăsilă! a țipat și mai disperat. -Ce cocoși, tataie? Numai unul singur, am intervenit să o apăr pe mamaie. Ăștia sunt niște tauri, că dacă nu trecea Fane, ne-ar fi mâncat și pe mine și pe mamaie. Uite ce am pe mâini. Și fericită că erau bune la ceva zgârieturile, i le-am arătat. Tataie a ascultat fără prea multă convingere istoria noastră, mai puțin despre țuica băută pe nerăsuflate de Fane. Numai a doua zi, când
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
pe nerăsuflate de Fane. Numai a doua zi, când l-a întâlnit pe Fane la fântână a priceput și el în ce pericol fusesem și mirat că acesta, după atâta osteneală, a fost nemulțumit de țuica băută, i-a spus mamaiei: -De ce, fa, Susano nu i-ai dat lui Fane mai multă țuică? Te-a făcut de râs la fântână. Zicea că ești zgârcită. -Pentru un cocoș, două căni nu-i de ajuns? De data asta a fost rândul lui
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
lui tataie să se mire și să-l injure. -Cum, Susano, a tăiat un taur sau un pârlit de cocoș? Când am băut eu două căni? Necăjit s-a îndreptat spre grajd, plângându-se “măicuții lui“ de risipa făcută de mamaie pe nenorocita de burtă a lui Fane. -De mamaie, îmi spui mereu că am limba lungă și o să mi-o taie popa. Mi-ai zis să nu-i spun, dar te-a luat gura pe dinainte pe matale, i-am
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
-Cum, Susano, a tăiat un taur sau un pârlit de cocoș? Când am băut eu două căni? Necăjit s-a îndreptat spre grajd, plângându-se “măicuții lui“ de risipa făcută de mamaie pe nenorocita de burtă a lui Fane. -De mamaie, îmi spui mereu că am limba lungă și o să mi-o taie popa. Mi-ai zis să nu-i spun, dar te-a luat gura pe dinainte pe matale, i-am reproșat supărată că divulgase secretul. În mai puțin de
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și două puici. Să te văd, Gogule, dacă la vară mai ai de unde să simți miros de carne? O să mănânci numai lăptuci și fiertură de urzici, până o să devii verde ca iarba! -Mai taci mă, nu mai cobi! îi spunea mamaia enervată de aceleași cuvinte pe care le repeta de fiecare dată când ne așezam la masă. Rușinat, tataie stătea în fața strachinii și dacă mamaia nu îl întreba dacă mai vrea, după ce se foia puțin și aducea vorba despre altceva, îi
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de urzici, până o să devii verde ca iarba! -Mai taci mă, nu mai cobi! îi spunea mamaia enervată de aceleași cuvinte pe care le repeta de fiecare dată când ne așezam la masă. Rușinat, tataie stătea în fața strachinii și dacă mamaia nu îl întreba dacă mai vrea, după ce se foia puțin și aducea vorba despre altceva, îi spunea cu jumătate de voce: -Dacă așa a vrut Dumnezeu, hai mai umple-mi o dată strachina, că om vedea ce o mai fi până în
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și aducea vorba despre altceva, îi spunea cu jumătate de voce: -Dacă așa a vrut Dumnezeu, hai mai umple-mi o dată strachina, că om vedea ce o mai fi până în vară. Poate mai aduce Ionel altceva să prăsim. Zâmbeam cu mamaia fără să ne vadă și cum reținusem vorba ei îi spuneam pe șoptite: “Ai dreptate mamaie, tare prăpăstios mai este și tataie ăsta!” Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI IV / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 479, Anul II
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
hai mai umple-mi o dată strachina, că om vedea ce o mai fi până în vară. Poate mai aduce Ionel altceva să prăsim. Zâmbeam cu mamaia fără să ne vadă și cum reținusem vorba ei îi spuneam pe șoptite: “Ai dreptate mamaie, tare prăpăstios mai este și tataie ăsta!” Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI IV / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 479, Anul II, 23 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Arbid Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
scuipa printre dinți și se grăbea spre fântână. Tataie se uita după el zâmbind, își trăgea căciula pe frunte și îl înjura „halal de mă-ta care te-a făcut, mai bine te făcea lângă un gard!” -Gogule! îl striga mamaie privindu-l pe sub broboada trasă pe frunte, din cauza frigului. Dacă nu ar fi dintr-ăștia ca Gheorghe în sat, cine ți-ar cumpăra țuica și vinul, în pragul Paștelui? Mamaia avea răspuns la toate. Nu-i plăcea lui tataie, dar
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
toate. Nu-i plăcea lui tataie, dar știa că avea dreptate, așa că își lua furca sau lopata și își găsea de lucru prin grajd sau pe la glugile de coceni. Mă țineam după el mai ceva decât umbra lui, spre disperarea mamaiei. -Să nu mergi decât prin noroi! mi-a strigat ea într-o zi. La prânz eram murdară de nu se mai vedea nici culoarea ghetelor și nici a pantalonilor. -Dar-ar boala în neamul lui tac-tu, dar-ar praful în
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mine. Scuturase glugile și cărase cocenii în grajd, nu avusese timp să vadă ce „meșteream prin grădină”, cum îi plăcea să spună. -Nu mi-ai spus, bre, matale să nu merg decât prin noroi?! i-am strigat și eu supărată. Mamaie m-a prins de gulerul paltonului și m-a ridicat pe prispă. -Să nu te pună Dumnezeu să te miști de aici până nu te curăț, că astăzi pleci la Maria! Stăteam bosumflată. Tataie a plecat grăbit de lângă noi, dar
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
chestia cu „pământul”? îl întrebam în întuneric cu voce tare alergând în urma lui. -Aoleu și pe asta o știi?! O să mă bagi în belea, măi tataie! îmi spunea speriat. Niciodată nu-mi răspundea, dar după felul cum o privea pe mamaia, când intram în casă, înțelegeam că era ceva care-l speria. -Tu să nu vorbești nimic, nu mai avem copii de crescut! îi spunea de fiecare dată. Dacă ei își aveau problemele lor, le aveam și eu pe ale mele
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Nici ele nu erau indiferente față de noi, cu câteva zile înainte să-și ia zborul, stăteau toată ziua într-un picior în cuibul lor, de unde ne urmăreau cu privirea. Eu cu tataie le vorbeam și le întrebam de sănătate, iar mamaia râdea de noi și ne spunea „Asta mică nu are minte, dar tu, Gogule, nu vezi că s-a lăsat frigul, așteaptă cârdul și se odihnesc?!” Ne supăram în sinea noastră pe mamaie, dar cum tataie era sensibil și tandru
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
vorbeam și le întrebam de sănătate, iar mamaia râdea de noi și ne spunea „Asta mică nu are minte, dar tu, Gogule, nu vezi că s-a lăsat frigul, așteaptă cârdul și se odihnesc?!” Ne supăram în sinea noastră pe mamaie, dar cum tataie era sensibil și tandru și nu voia să mă dezamăgească nici pe mine, dar nici pe ea, îi răspundea: -Ce știi tu despre berze? Nu vezi că vin de atâția ani? Dacă nu m-ar cunoaște, s-
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
plecaseră berzele noastre și mai ales nu vorbea despre ele cu aceeași dragoste ca și noi. Toată primăvara, vorba lui tataie, „Ne-am rupt gâtul uitându-ne după cârduri”; nu ne-am consolat ușor mai ales că, într-o seară, mamaia i-a spus lui tataie: -Știu de la maica mea că cineva o să se ducă cât de curând, crezi că...? Tataie a sărit ca fript și pentru prima dată l-am văzut cu un aer așa de serios, că m-am
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
am văzut cu un aer așa de serios, că m-am speriat: -Susano, nu vorbi de moarte, du-te și te caută la doctori; vinde dubla de porumb. Nu sta, cu încă o grijă în plus, mor, fa, înaintea ta. Mamaie a oftat și a suflat în lampă. Am simțit ceva greu și amar care îmi intra în suflet și mă sufoca. Nu înțelegeam prea mult, dar bănuiam că ceva nu era în regulă. Dacă mamaia vorbea puțin, dacă nu puteai
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
plus, mor, fa, înaintea ta. Mamaie a oftat și a suflat în lampă. Am simțit ceva greu și amar care îmi intra în suflet și mă sufoca. Nu înțelegeam prea mult, dar bănuiam că ceva nu era în regulă. Dacă mamaia vorbea puțin, dacă nu puteai să râzi cu ea așa cum glumeam cu tataie, o iubeam și nu vroiam să o pierd ca pe berze; mi-am ținut barba cu mâna să nu-mi tremure și am hotărât. Dacă ea pleacă
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mâna să nu-mi tremure și am hotărât. Dacă ea pleacă, pe ea am să o caut. A doua zi i-am spus lui tataie: -Vreau să vin cu tine în câmp; dacă nu mă iei, am să-i spun mamaiei că vreau să plec la mami. Știam că plecarea mea însemna să-și obosească bidivii, să mă ducă acasă, lucru care îl speria mai mult decât orice prostie pe care aș fi făcut-o. Tataie nu mi-a răspuns nimic
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
-și obosească bidivii, să mă ducă acasă, lucru care îl speria mai mult decât orice prostie pe care aș fi făcut-o. Tataie nu mi-a răspuns nimic, mi-a pus în căruță perna din pene de gâscă, pe care mamaia o făcuse special pentru mine, să nu stau direct pe scândură și după ce a adus coșul cu mâncare, fără să o privească pe mamaia și nici pe mine, a deschis porțile mari și a dus-o de ham pe „Fetița
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mi-a răspuns nimic, mi-a pus în căruță perna din pene de gâscă, pe care mamaia o făcuse special pentru mine, să nu stau direct pe scândură și după ce a adus coșul cu mâncare, fără să o privească pe mamaia și nici pe mine, a deschis porțile mari și a dus-o de ham pe „Fetița”, până în drum. A tras porțile nervos în urma noastră, înjurându-le pentru că se împiedicau și s-a urcat lângă mine. Tăceam amândoi și ne legănam
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
a început: -După ce m-a născut măicuța, la un an a murit. Eram săraci, tare săracă mai era lumea tataie și noi printre ei. Își căuta cuvintele emoționat. Pentru prima dată nu mi-am permis să râd. Știam de la mamaia că aveam limba lungă și de teamă să nu-mi scape ceva să-l supăr, mi-am acoperit gura cu palma. -Am rămas orfani de mamă. Când aveam vreo șapte ani, a murit și taica, a oftat trecându-și mâna
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
când singură am întins ștergarul mai alb ca zăpada și fără să-l aștept pe tataie, mi-am răsturnat în farfuria de tablă toată smântâna din borcan. Nu avea decât să mănânce el toate ouăle și brânza, să nu vadă mamaie că îi păcălisem. Stăteam indiferentă și așteptam să-mi taie o felie de pâine. Tataie luase totul ca și cum nimic nu se întâmplase, spre nemulțumirea mea. Ne-am întors târziu, mamaie ne aștepta cu ciulamaua de pui pe plită și cu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
să mănânce el toate ouăle și brânza, să nu vadă mamaie că îi păcălisem. Stăteam indiferentă și așteptam să-mi taie o felie de pâine. Tataie luase totul ca și cum nimic nu se întâmplase, spre nemulțumirea mea. Ne-am întors târziu, mamaie ne aștepta cu ciulamaua de pui pe plită și cu apa de mămăligă, care fierbea de zor. Obosită, pe scaunul de lângă ușă, mă uitam la mamaie și la tataie cu alți ochi. În seara aceea am hotărât să nu o
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
luase totul ca și cum nimic nu se întâmplase, spre nemulțumirea mea. Ne-am întors târziu, mamaie ne aștepta cu ciulamaua de pui pe plită și cu apa de mămăligă, care fierbea de zor. Obosită, pe scaunul de lângă ușă, mă uitam la mamaie și la tataie cu alți ochi. În seara aceea am hotărât să nu o mai supăr niciodată nici pe ea. Numai că promisiunile mele nu țineau mai mult decât apa pe gâscă. Capitolul VI SECRTETELE DIN POD ȘI DE LA FÂNTÂNĂ
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]