477 matches
-
cu altul care-l scrie pe altul, ceva de mai mare hazul”. În afară de cele două personaje-autor, Ovidiu Rădulescu și Dumitru G. Stan (primul romancier, celălalt romancier și memorialist), creaturile fictive ale lui L. sunt, în viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină ilizibilă. O ironie bine temperată asigură întregului timbrul tonal potrivit, ferindu-l de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
proprie și precisă, consfințită de o întrebuințare străveche" iar față de mulți contemporani afișează o imperturbabilă condescendență: Georges Valentin Bibescu "a cîștigat premiul 2-lea de automobile la Geneva, vreo 150 franci și niște pantofi", Alexandru Bibescu e "prea nebun" și "maniac furios", Ion Brătianu e "cel mai mare și cel mai parșiv pezevenchi" iar H. Coandă nu e decît un "mare pontagiu" care "a inventat o mașină de zburat." Nu lipsesc elogiile aduse unor foști dascăli (Anghel Demetriescu "excelentul meu director
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
genul: cele vreo sută de pagini „intimiste” rămase de la marchizul de Sade probează caracterul carceral 10 al genului: scris În Închisoare, jurnalul amplifică starea de detenție, loc al obsesiei, al bolii și al dorinței. Tot acum, Restif de la Bretonne, un maniac al aniversărilor (Înscrise, inițial, pe parapetul insulei St. Louis, dar șterse de către dușmanii săi), subliniază importanța datei. Jurnalul intim va trebui să-și respecte parametrii. El e zona de intersecție dintre persoană și timp. O ființă care se mărturisește la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ora, minutele și locul. La fel, Amiel. Cât privește datarea, ea este indispensabilă. Data marchează, desigur, inserția În timp, o modalitate practică și, de ce nu, comodă, de a scăpa uitării 62. Din acest punct de vedere, Benjamin Constant e un maniac, pe câtă vreme un Jouhandeau sau Camus, dar și Musil ori Kafka și Gombrowicz par să eludeze presiunea timpului: unii dintre ei notează doar sporadic ziua, alții doar anul. Dacă, de voie, de nevoie, admitem că timpul standard al jurnalului rămâne prezentul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
somatică excesivă și dureri fizice Depresia simptomatică Aspecte isterice ale personalității și tendința de a dezvolta simptome fizice sub stres Tendințe antisociale Conflictul legat de rolul sexelor Suspiciune, gândire paranoică Comportament obsesiv și anxios Gândire ciudată și afecte dezordonate Comportament maniac Anxietate socială, retragere, supracontrol Tabelul nr. 2.6. Scalele validității MMPI Scala validității Numele scalei Ce măsoară Nu pot să spun exact Scala minciunii Scala frecvenței Scala apărării Numărul total de itemi la care nu s-a răspuns Tendința de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în când iritare extremă și chiar o furie paroxistică, starea de bine, sentimentul plăcut și uneori exaltat, rămâne ca un fel de fond permanent al tuturor trăirilor din timpul unui episod maniacal" (Googwin & Jamison, 1990, apud Hoeksema, S.N., 1998)145. Maniacul este pătruns de un sentiment de stimă de sine grandios iar gândurile și impulsurile îi aleargă de-a dreptul prin minte. Uneori, ideile mărețe sunt amăgitoare și pot fi însoțite de halucinații grandioase. Starea minții mele în ultimele luni este
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
medicale, religiei și politicii. Am mers până acolo încât am născocit modalități de cântărire a sufletului uman; mi-am construit în propria cameră un aparat pentru a-mi cântări sufletul în momentul când se desprinde de trup" (Reiss, 1990)146. Maniacul e capabil să vorbească cu rapiditate și convingere, încercând să exprime fluxul rapid al ideației sale. Poate deveni agitat, iritabil, în special în relația cu oameni pe care îi percepe "a-i sta în cale". Se poate angaja într-o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
studiul respectiv pentru a stabili disfuncția depresivă, dar asta nu înseamnă că nu au fost la fel de grave. Totuși, nu toți cei care încearcă sau comit suicid sunt persoane depresive. La primul interviu 8% dintre recidivi au fost diagnosticați ca fiind maniaci, spre deosebire de cei nonrecidivi cu o rata de 0.6% de manie. Mai mult de jumătate dintre persoanele cu tulburări bipolare încearcă să se sinucidă și poate unul din cinci va comite acest suicid. Poate părea ciudat că o persoană maniacă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
formulat o estetică a instantaneului. Doar amintirile (Părintele Nil, Un Crăciun, De la șezătoare, Mogîldea) au un anume farmec simplu. Cu Un bătrân, schiță armonioasă, Vlahuță deschidea porțile nuvelisticei lui Brătescu-Voinești, bazate pe observarea mecanizării sufletului, d-l Peiu fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu, însă cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
paralizat de respect pentru clasici și nu îndrăznește să scrie decât la bătrânețe, după îndelungi examene de conștiință. Omul care a corectat mii de teze e sever cu sine însuși. Boema lui turistică se adaptează mediului în care trăiește. E maniac la modul sublim. Sub gâtul lui gol, ca al unui condamnat la moarte căruia i s-a tăiat gulerul, atârnă o enormă lavalieră neagră. Se culcă devreme, se scoală cu găinile, iarna, vara, merge numai în surtuc sau cu o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zi-două, te uiți în jur și-ți ciulești urechile, pe aceeași corabie: dacă n-ar fi ambarcațiunile și cazanele care trădează baleniera, ai jura că te afli pe vreun vas comercial care navighează în tăcere, sub comanda unui căpitan pedant, maniac de curățenie. Spermanțetul în stare brută posedă o extraordinară virtute purificatoare. Iată de ce punțile unei baleniere par mai albe ca oricînd, îndată după extragerea uleiului. Din cenușa rămasă de la deșeurile arse ale balenei se prepară ușor o leșie puternică; și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pînă după asfințit, același glas se auzea din oră în oră, de cîte ori timonierul bătea clopotul: Ă Ce vedeți? Priviți cu atenție! Cu atenție! La trei sau patru zile după întîlnirea cu Rahila, cea care-și căuta copiii, bătrînul maniac începu să se cam îndoiască de fidelitatea echipajului său, întrucît acesta nu-i semnalase nici un jet; în orice caz, se îndoia aproape de toți, cu excepția harponiștilor lui păgîni; se întreba chiar dacă nu cumva Stubb și Flask se făceau dinadins că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un continent at�ț de �nc? rcat de istorie că Europa, atunci trebuie s? se p?? easc? pe o s�rm? sub? ire atunci c�nd te apropii de o na? iune. O asemenea sarcin? nu este pe m? sura ideologilor maniaci sau a birocra? ilor insensibili, ci a unor oameni de stat extraordinari. O Europ? Unit? nu poate deveni niciodat? un �creuzet� prin intermediul c? ruia s? se �ncerce for? area na? iunilor europene de a renun? a la identitatea lor. Ea trebuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
firesc, par... normali în acest demers al părinților lor, ce și-au dorit, la urma urmelor, plăcerea călătoriei. Intru în șuvoi și, retrăgîndu-mă o clipă, protectiv, în piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare: apa forfotește de ambarcațiuni mari și mici, strălucitoare cutii de sardele, terasele de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-ngăduie, sug din ea cu lăcomie. Nucă de cocos, mde, sună, poate, prea peiorativ-exotic. De alternat, eventual, cu mai neaoș-alintatul tărtăcuță. Da, dar cînd deschid dicționarul văd că tărtăcuța e coccinia indica. Tot un drac. Intrat în transă frenologică, devin maniac: peste tot vînez capete. Pe Armeană, întîlnesc frecvent un tînăr famelic (nu-i pictor), cam de doi metri și cu o chică neagră absolut înmărmuritoare. Nu-mi pot reprima, de fiecare dată, nedumerirea: ce-i mai rămîne creierului? Dictatura comunistă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un protret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl efuză (doctrinar). Pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i fac măcar un desen. Îi și mărturisesc, după ce mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
palmaresul discursurilor parpanghele cu țintă dublă, una pentru bănuit-candidele cancelarii occidentale, alta pentru masa de fideli enoriași electorali, este năucitor. Făcîndu-l gelos pe însuși Machiavel. Găsindu-și aliat consangvin în iminentul delfin uns cu toate alifiile plutirii în ape tulburi, maniacul puterii, cu aerul lui de babacă a nației, își ușurează, într-un fel, eforturile gimnaste. Chiar cu aparentele piedici ale unui răzgîiat Năstase, tandemul se arată indestructibil. Mai ales din momentul în care mai tînărul dogmatic deprinde, și el, vrînd-nevrînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
omenește, atras de ființa atît de profund pitorescă a țării natale. Cum ar putea rezista irepresibilei dorinți de a tot reveni/ de a rămîne? Ar fi și fireasca explicație a "tributului" pe care Regele e silit să-l plătească unui maniac de care țara, iată, după atîția ani de zîrcoliri întru normalitate, nu se poate debarasa. Paternalismul cu efecte nocive asupra unei populații care și-a pierdut de mult memoria, dublat de tupeul discreționarului, compune carlogoldonian silueta aceasta malefic-tutelară fără de care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum disoluții organice, împiedicarea ultimului strigoi bolșevic îmbracă deja tunica simbolică a finalului. Un final care încă nu pare verosimil într-o Cubă cîndva paradis pămîntesc, dar enclavizîndu-se mizerabil și lăsîndu-se infestată de morbul moscovit al secolului. Prin chiar acest maniac întîrziat, de altfel înrudit cu alți sud-americani rudimentari, cu niște Che Guevara rătăciți într-un veac ce vrea să uite modelul leninist. Că trînta bărbosului premerge, simbolic, iminenta dispariție nu pare să mai lase loc dubiului, altceva însă interesează după ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
introdus, în tratamentul schizofreniei, insulina în doze mici, în opoziție cu cunoscuta metodă de șoc hipoglicemic insulinic preconizată de von Sackel. În terapia maniei și melancoliei, C. I. Parhon, în spiritul teoriei endocrino-humorale, a încercat tratament cu ser melancolic la maniaci și invers, cu rezultate încurajatoare. A încercat, de asemenea, tratamentul paraliziei generale progresive cu lichid cefalorahidian recoltat de la paralitici general ameliorați. În 1957, în prefața la "Opere alese" spunea: "Ar merita poate o oarecare atenție ideea ce am avut-o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
noi am remarcat o identitate a tabloului clinic al unor boli psihice din acea perioadă cu acela cunoscut astăzi. Foile de observație ale bolnavilor de la ospiciile Neamț și Golia, foarte bine întocmite, ne transmit aceleași imagini despre schizofrenici, paranoici, melancolici, maniaci și epileptici identice cu simptomatologia pe care o vedem în prezent (regretăm că, din lipsă de spațiu, nu putem reproduce câteva documente mai caracteristice în această privință, dar credem că fotografiile anexate sunt elocvente în această privință). Am remarcat, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tânăr explorator, cu o mie și una de descoperiri în bagajele mele - de la ciorchinele de struguri al lui Proust până la plăcuța care atesta moartea tragică a ducelui de Orléans. Toamna și mai ales în timpul iernii, m-am transformat într-un maniac al erudiției, într-un arhivar ce spicuia cu înverșunare orice informație despre țara căreia nu reușise decât să-i abordeze taina în excursia din vară. Am citit tot ce avea mai interesant despre Franța biblioteca școlii noastre. M-am cufundat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scânteind de picături înghețate... Am păstrat câteva secunde pe chipul meu senzația aceea contradictorie. Vraja acelui trecut transfigurat mă exaltase și mă istovise totodată. Așezat pe balcon, respiram sacadat, cu privirea oarbă, pierdută în noaptea stepei. Deveneam, fără îndoială, un maniac al alchimiei timpului. Revenindu-mi cu greu, mi-am rostit din nou „sesam”-ul: „Și totuși, a existat în viața soldatului bătrân ziua aceea de iarnă...” Și îl vedeam pe bătrânul cu cască de conchistador. Mergea sprijinindu-se în sulița
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
specii de păsări, dintre care 530 sunt considerate endemice, 70% sunt insectivore, iar nu vegetariene (mâncătoare de semințe) ca majoritatea celor din Europa. Păsări diferite, exotice Îți Încântă privirea: lebede negre, kookaburra (un fel de pescăruș ce scoate un râset maniac), papagali colorați și zgomotoși, kakadu, cocoșul de eucalipt, păsări emu, coțofene elegante, pasărea liră cu coada sa argintie (imită glasul animalelor și chiar ale oamenilor În timpul dansurilor exotice de Împerechere), vulturi, șoimi, corbi și cuci etc62. Emu, numită de aborigeni
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
trebuie uitat faptul că nu toți deținuții erau „drojdia societății”, incapabili de a se integra vieții sociale Într-o comunitate organizată, mulți fuseseră condamnați pentru furturi sau abateri minore, alături de criminali. „Nu se făcea nici o diferență Între marii criminali, cerșetori, maniaci sadici, copii, prostituate și deținuții politici. Când ajungeau la Sydney toți erau la fel de costelivi, aproape goi, murdari și abrutizați. Pe cei mai mulți Îi așteptau foametea, suferința și moartea. Au trebuit să treacă ani ca să se defrișeze pădurea, să se Însămânțeze pământul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]