632 matches
-
figura Mântuitorului. La gestul implacabil al lui Cristos, nenumăratele trupuri gigantice se înconvoaie îngrozite, se prăvă‑ lesc în neant; contrastul dintre vigoarea formidabilă și groaza acestor oameni dezvăluie răul și justifică pedeapsa. Judecata de Apoi nu are nimic comun cu manierismul celor care crezând în valabilitatea universală a unor pedepse mai ușoare, l‑au copiat pe artist. Această frescă este înainte de toate, o manifestare uriașă a spiritului uman și nu o simplă acrobație de tehnică picturală. Ea reprezintă escatologia pe care
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă ter‑ menul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în căutarea unor noi căi de exprimare. Frații Annibale și Augustino Carracci 33 din Bologna au încercat să reînno‑ iască pictura printr‑o reîntoarcere la antichitate și la Renașterea matură. În opoziție cu frații Carracci, întâlnim pictura lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
viață, pentru mine un soi de jurnal al clipei. Emoție, trăire, extaz, meditație, vizibilitatea invizibilului. Și da, și nu, chiar amândouă deodată. Mă porți, Vasile, pe nisipuri mișcătoare, în lumi paralele unde definițiile sunt imposibile. O fi și revelație. Recitesc Manierismul în literatură de Gustav René Hocke, carte de căpătâi, fundamentală în analiza fenomenului poetic. Și el bâjbâie. Scriu de cincizeci de ani și asta mă întregește și mă problematizează, stare fecundă pentru mine. Așa sunt eu făcut să explorez, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
7 când atitudinea celor de aici devine protestatară. Și în numerele anterioare se insistase asupra necesității scriitorilor de a fi originali, se produce însă acum o delimitare de avangarda istorică, se atacă vocabularul considerat "poetic", se propune o renunțare la manierism și o "revenire" la realism. Titlul însuși al revistei (sugerând o poezie care să-și urmeze drumul în pofida vitregiilor vremurilor) trebuia să țină loc și de manifest. Poezia publicată aici este și ea inegală ca valoare, mai degrabă pamfletele de la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu generozitate în ceaunul liric național"133. Pe lângă limbajul dinamitard al articolului, se observă trimiterea voalată la poezia gândiristă pusă în rând cu experimentele de avangardă. Poeziei "morbide, extravagante", Geo Dumitrescu îi opune revenirea la realism, înțeles ca renunțare la manierismul exterior, dar respinge "atitudinea utilitaristă față de artă"134 fără a explica ce se înțelege cu precizie prin aceasta. Realismul este definit mai mult negativ, fiind altceva decât un "vers propagandist", decât "acuplarea circumstanței și satisfacerea contingenței". Pagina a treia aduce
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de stânga (apropiere evidențiată și de Traian Mihăilescu în articolul din Chemarea Vremii), se insistă întotdeauna pe promovarea valorii. Se recomandă, e drept, aceeași atenție acordată universului cotidian, dar direcționarea aceasta a literaturii are, mai degrabă, menirea de a exclude manierismul, de a oferi o modalitate de reînnoire a recuzitei poetice. Dacă Geo Dumitrescu își face debutul în revista Cadran, iar, mai târziu, va publica, la rândul său un poem al lui Ștefan Popescu în Albatros, nu trebuie să înțelegem că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de altminteri, volumul Aventuri lirice este destul de contestat și o parte dintre poemele strânse aici nu primiseră acordul să apară în reviste), chiar dacă par a rămâne poezie autentică. În 1944, Geo Dumitrescu susținea "o altă estetică", pentru că le reproșează scriitorilor manierismul ("creatorii s-au pierdut în mărunte rafinamente, în lucruri subțiri, îmbâcsite, ieșite dintr-o migală neurastenică ce nu-și mai știa singură sensul și rezultatul")179, lipsa de ancorare în realitate și propune renunțarea la patetism și o întoarcere a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
directe de a relata pe baza "faptelor", excluzând exprimarea fățișă a subiectivității. Acesta ocolește și elanul grandorii militare, despre care s-ar părea că intuiește că va pieri în tranșeele iminentului Front de Vest. Davis vede dincolo de ipocrizia unui asemenea manierism, el, omul care s-a oferit să fie un corespondent de război îndrăzneț (Ziff, 174, 180) și un apărător al valorilor idealiste în prima perioadă a carierei sale de practicant al jurnalismului literar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
treilea rând, interesul arătat pentru "interpretarea istoriei", determinat de "premergători" pentru a prezice și a dicta "probabilitățile viitorului", pune în evidență o escapadă spre un teritoriu al istoriei, teritoriu împotriva căruia acțiunile întreprinse de umanitate trebuie să fie decretate, precum manierismul suprem al istoriei hegeliene care susține sfârșitul critic. Conceptul de "istorie hegeliană", cât și variantele sale (Marxism), au atras critici în acele vremuri. În cele din urmă, întorcându-ne la această istorie reificată, unde probabilitățile pot fi categoric anticipate din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca un remediu al maladiei de care suferă poetul. Volumele „Cu voi” (1930) și „Comedii În fond” (1936) continuă să sugereze o lume de infern, absurdă, halucinantă, stări prezente și În volumele „Plumb” și „Scântei galbene”. Călinescu vorbește de un „manierism” existent În volumul „Comedii În fond”. În ultimul volum, „Stanțe burgheze” (1946), poetul cultivă cotidianul, biograficul, stereotipia actelor umane, vocabularul prozaic, ironia discretă. Fără a schimba temele și motivele liricii sale, Bacovia e un autor exigent cu sine, opera sa
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
gen muzical asortat-asociat cu tinerețea. Blugii, catifeaua reiată, pantalonii & geaca de piele, pletele băieților, piercing-ul fetelor, sexualitatea dezlănțuită, chefurile rar întrerupte, joint-ul și vodka se potrivesc totdeauna generației tinere. De la o vârstă încolo, toate astea devin - vorba lui Emil Brumaru - „manierism“... Nu cred că mai trebuie să insist. Gary Moore spunea odată că după ce-a împlinit 40 de ani i-a fost imposibil să se mai îmbrace în ginși (pentru că nu putea să-și strângă burta în curea!) și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
care vor scăpa mereu bărbatului și care tocmai de aceea pot îmbrăca un aspect demonic, infernal. Dar, evident, este și aceasta o manieră de care trebuie să fii conștient ca să nu te repeți, fiindcă - o altă confesiune - nu-mi place manierismul. Niculina Manciu nu este așadar o vagaboandă oarecare, ci o călăuză întru beznă, bezna care coincide și cu istoria noastră contemporană. Mi-e teamă de asemenea femei, dar pe de altă parte mă atrag teribil. Nu mai zic nimic fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
poate urmări în curgerea ei, dar se percepe integral într-o fracțiune infimă a timpului, ca o revelație. Dacă Zappa s-ar fi limitat la preluarea schemelor și strategiilor muzicii simfonice, demersul său sfârșea iute în - cel mai fericit caz - manierism. Dar Zappa face pasul înainte și, nu știu cum, lucrează cu instrumentele specifice rockului ca și cum ar fi ale orchestrei clasice. Avem la îndemână discul din 2007 - The Dub Room Special! Sunt aici două piese: Stevie’s Spanking și Easy Meat, înregistrate direct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
revistei «Viața literară» din 13 mai 1926. «Caracterul personal al liricii sale, schițat în Pârgă (1921), va ajunge la strălucire prin Poeme cu îngeri (1927), Destin (1933), Urcuș (1937) și Întrezăriri (1939), care vor include de altfel și imaginea propriului manierism», notează Marian Popa în Dicționar de literatură română contemporană, 1977. Autorul însuși, V.V. , rememora, în 1914 debutase în Convorbiri Literare nr. 4 cu poeziile Urare și Din a vremilor risipă, avea o vârstă, nici nu împlinise 30 de ani, nu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
artă este aceea de a acționa de pe poziția de profesor. Curatorul primei expoziții a mișcării Transavanguardia (1980) și curator general al celei de-a 45-a ediții a Bienalei de la Veneția (1993), Achille Bonito Oliva este autorul unor lucrări asupra manierismului, avangardei clasice și neo-avangardei. În viziunea lui Bonito Oliva, pentru artă, începutul noului mileniu ar fi un moment al confruntării cu un context dificil, dominat de natura comunicării mass-mediei și de obsesia pentru proliferarea limbajelor, dematerializarea artei fiind tema majoră
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
benefic îngrădită de un set de însușiri cu funcție daimonică, al căror ecou limitativ reverberează până la granițele cuprinderii conștiente. Educația mizează în parte pe aportul conștiinței de sine, iar aceasta din urmă poate fi expresia sugestivă a desăvârșirii ei (în manierism și în metodă integrativă). Așadar, reflexivitatea este o parte a educației progresive (cea care susține dezvoltarea abilităților autonomiei); ea dublează "circuitele" cvasi-mecanice (de pură stocare) ale educației conservative (cea care vizează doar transmiterea de cunoștințe). Ea reia esența unui avertisment
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și poate cea mai insolită confirmare de la raportările dinamice în care se integrează reflexivitatea pe latura sa cea mai activă. Dovadă de supremă înțelepciune (și în același timp caracteristică a unei modernități eliberate de canonul virtuților clasice străine de orice manierism tehnic), această preluare lărgește câmpul de acțiune a individului asupra lui însuși și îi sporește acestuia capacitatea de auto-organizare. În aceeași variantă deliberativă și cu aceleași trăsături de luciditate, subiectul înarmat cu pattern-uri cognitive atacă ecuația propriului destin și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a afinității, realitatea reflexivității inspirate teoretic face din saltul spectaculos al naturii intelective o expresie comună a metamorfozelor interioare. De aici, culoarea angajamentului personal este dată de instinctele cognitive și de deprinderile intelectuale ale fiecăruia și fiecare își utilizează propriile manierisme atunci când întâlnește realitatea imperativă și înrâuritoare a tumultului sufletesc. Nu degeaba s-a afirmat că, în materie de cunoaștere de sine, lumina conștiinței unește laturi de neîmpăcat ale firii subiective și că ceea ce ar trebui vindecat prin îndelungă "distilare" calitativă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cunoaștere de sine, lumina conștiinței unește laturi de neîmpăcat ale firii subiective și că ceea ce ar trebui vindecat prin îndelungă "distilare" calitativă își găsește sub ochiul pătrunzător al înțelepciunii o rezolvare salutară pe cât pare a fi de promptă. Iar omniprezența manierismului personal nu face decât să omogenizeze facilitant un efort plasat, la scara unei vieți, pe mai multe registre existențiale, conform unor criterii de aplicare infinit variate. Fie că te surprinde, fie că te găsește pregătit și înarmat cu soluții ordonatoare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
debutează în 1939, când el spune că „a fost împușcat în nas cu arma rece pentru a fi însemnat de americani ca om al lor“. Bolnavul susține că este om politic american, inventator, romancier și poet. Prezintă disociație psihică, autism, manierisme și hipotimie cu explozii coleroase. Scrie poezii „artistice“, considerându-le reușite pe cele cu „model feminin“. Inspirația e întâi „stenografiată“, apoi, cu unele retușări, transcrisă în caractere de tipar. Poeziile par telegrame fără semne de punctuație (afară de virgula pusă stereotip
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
vine să iau cele 1.000 de pagini și să le aduc la o onorabilă jumătate. O aripă ar fi fost de ajuns. Dar a apărut un corp dezamăgitor și o aripă dreaptă cu pasaje „tari“ cufundate în redundanțe și manierisme. Este un pariu riscant al scriitorilor care simt tot timpul că se depărtează de propria esență, acela de a face gestul „necompromisului“. A mai fost în vara asta și marea dezamăgire Caius Dobrescu din a cărui „teză de doctorat“ am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
trebui să repudieze subiectivul; or, acesta din urmă poate fi totuși regăsit în euforionism. Căci în ecuația euforionistă aflăm întotdeauna modelul (norma clasică) și defor marea lui subiectivă („fausticul/romanticul germanic“), așadar, după cum cred, nu un nou clasicism, ci un manierism, unul al clasicismului. Căci este artă născută din artă. De altfel, în paranteză fie spus, baladele Cercului se constituie într-un surprinzător fenomen postmodernist, iar acesta poate fi pus în relație cu estetica manieristă. Declanșate din „înalta lui contemplativitate“ (remarcată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de impropriu - «decadent» și ceea ce constituia fondul meu autentic.“ Dar impulsul de 30 PREFAȚĂ a deforma natura este simptomul esențial al omului și al artistului manierist. De altfel, chiar și demonicul se insinuează, uneori, în zona existențială ori artistică a manierismului, căci se manifestă - așa cum semnalează Paul Tillich - prin forma care contrariază forma, adică prin natura ce desfigurează natura. Și, ca receptor de cultură, viitorul scriitor I. Negoițescu e deja manierist: el își amintește că Blaga „m-a îndemnat să nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
e pe punctul de a deveni al treilea, nu oferă prea multe garanții. Toți au câte ceva rușinos de ascuns și, în afara tainei compromițătoare, n-are nimeni prea multe de zis. Cartea pare să fi fost scrisă în grabă, cu toate manierismele din Hawksmoor, dar fără farmecul irezistibil al acelui roman. Singurul lucru care ar fi putut salva Chatterton ar fi fost ironia. Incidentele sunt, însă, patetice. Charles se stinge încet și dureros sub ochii noștri, și nu renunță la a se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de comportament cu interese și activități restrictiv-repetitive și stereotipice manifestate prin cel puțin unul din următoarele simptome: - preocupare anormală ca interes și intensitate pentru un comportament stereotip și repetitiv; - inflexibilitate la schimbare, aderență nefuncțională la ritualuri specifice sau altă rutină; - manierisme motorii stereotipe și repetitive (răsuciri ale degetelor, mâinilor, fluturări ale mâinilor, mișcări complexe ale întregului corp); - preocuparea permanentă pentru o anumită parte a unui obiect; -interacțiunea socială; - limbajul folosit în relațiile cu comunicarea socială; - jocul simbolic și imaginativ; 2.5
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]