496 matches
-
fost publicată fără onorariu în numărul din martie 1941 al revistei "Cosmic Stories". Lincoln Fields, un pământean bogat din New York care trăiește pe Marte, discută despre meritele simțurilor vizual și auditiv extrem de bine dezvoltate la oameni, spre deosebire de marțieni. Prietenului său marțian, Garth Jan, îi scapă mențiunea că marțienii au un simț secret. După multe strădanii, Field reușește să îl facă pe Garth Jan să cedeze presiunilor sale și să îi injecteze un hormon care activează în el acel simț pentru câteva
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
După multe strădanii, Field reușește să îl facă pe Garth Jan să cedeze presiunilor sale și să îi injecteze un hormon care activează în el acel simț pentru câteva minute. Fields devine capabil să experimenteze minunile muzicale ale unui instrument marțian prin intermediul culorilor, sunetelor și mirosurilor, care se contopesc într-un singur simț, indescriptibil. Povestirea a fost publicată în numărul din septembrie 1940 al revistei " și formează, alături de povestirile "The Imaginary" și "Inițierea", trilogia Homo Sol. A fost a nouăsprezecea povestire
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
a publicat-o în numărul din martie 1941 al revistei "Super Science Stories". Savantul marțian Ullen studiază istoria Pământului. Populația redusă îi face pe marțieni un popor pașnic, pentru care războiul dintre Pământ și Venus este o curiozitate. Totuși, istoria marțiană menționează o armă antică, despre care pământenii sunt curioși să afle detalii. Însă marțienii nu au cărți științifice, iar singurele informații pe care le pot da sunt că arma transforma fierul, nichelul și cobaltul în praf. Pământenii insistă, deoarece sunt
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
câmpii selenare, denumire restrânsă în anii 1820 la craterul Hell (). În 1793 a fost primul care a notat o anomalie privitoare la planeta Venus, astăzi cunoscută ca efectul Schröter, în care fazele planetei apar concave. Craterul lunar Schröter și craterul marțian Schröter sunt numite după el, la fel ca Vallis Schröteri (Valea lui Schröter) de pe Lună.
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
Marte într-un vehicul de explorare. O defecțiune forțează evacuarea întregului echipaj. Doar Kit Draper și cu o maimuță pe nume Mona supraviețuiesc. Dacă vrea să mai ajungă vreodată acasă, Draper trebuie să învețe să supraviețuiască în acest ostil mediu marțian luptând cu setea, foamea și chiar cu extratereștri agresivi. Curând, el se întâlnește cu Friday, un sclav extraterestru care a evadat din mâinile celor care l-au răpit.
Robinson Crusoe on Mars () [Corola-website/Science/327124_a_328453]
-
scăpat de sub control, ramanii intervin și aduc cilindrul înapoi la Baza de Tranzit, unde separă populația umană în două facțiuni: una cooperantă și una xenofobă. Astfel, omenirea se alătură celorlalte rase extraterestre monitorizate, într-o enciclopedie grandioasă a universului. Coloniștii marțieni descoperă ascunse sub suprafața planetei vestigiile unui oraș părăsit construit de o misterioasă civilizație extraterestră care ar fi vizitat sistemul solar în timpuri imemoriale. Ei se îmbarcă la bordul unei nave descoperite în acel oraș, care îi va duce să
Universul Rama () [Corola-website/Science/330855_a_332184]
-
să facă față atât propriilor probleme, cât și unor rase extraterestre ostile. Ajunși pe o planetă îndepărtată, ei trebuie să rezolve tensiunile dintre ei pentru a nu risca exterminarea și a putea afla misterele civilizației care a construit orașul subteran marțian. Personajele menționate anterior nu apar în romanele care nu aparțin trilogiei Rama, acestea având alți protagoniști: Interiorul lui Rama este în esență un gigantic peisaj cilindric cu caracteristici metalice, denumit de echipaj 'Câmpia Centrală', care se distinge prin dimensiunile sale
Universul Rama () [Corola-website/Science/330855_a_332184]
-
Spațiale Ruse (Roskosmos) date privitoare la tehnologia necesară pentru aterizarea pe Marte; ea urmează să ia contact cu suprafața planetei la 19 octombrie 2016. Este echipată cu o baterie electrică neîncărcabilă cu o capacitate suficientă pentru două până la opt zile marțiene. La 19 octombrie 2016, între orele 13:05 și 15:24 GMT, modulul "ExoMars Trace Gas Orbiter" s-a plasat pe orbita plănuită în jurul planetei Marte. a intrat în atmosfera marțiană cu 107 minute mai târziu și a început propria
EDM Schiaparelli () [Corola-website/Science/337033_a_338362]
-
cu o capacitate suficientă pentru două până la opt zile marțiene. La 19 octombrie 2016, între orele 13:05 și 15:24 GMT, modulul "ExoMars Trace Gas Orbiter" s-a plasat pe orbita plănuită în jurul planetei Marte. a intrat în atmosfera marțiană cu 107 minute mai târziu și a început propria manevră de inserare pe orbită. La orele 20:55 CEST echipa ESA din Darmstadt încă nu confirmase stabilirea contactului cu Schiaparelli. În conferința de presă care a urmat în 20 octombrie
EDM Schiaparelli () [Corola-website/Science/337033_a_338362]
-
ar fi afișarea de anunțuri și schimbul de anunțuri cu prietenii, activare video, imagini și caracteristici de telefonie mobilă, în 39 de limbi și în 90 de țări. În 2014, CEO-ul Alec Oxenford spus că OLX adoptat o „abordare marțian” pentru expansiunea internațională, lansarea în India, cea mai mare disponibile pe piață, mai degrabă decât în Statele Unite ale Americii. Naspers a consolidat operațiunile online, secret, în Filipine, Thailanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, România, Ucraina, Belarus, Kazahstan și Indonezia, redenumindu-le în OLX
OLX () [Corola-website/Science/337474_a_338803]
-
zi, aceasta reapare cu o versiune mai mare a puștii. Lupta continuă, extraterestrul replicând de fiecare dată la scară mult mai mare, până când omul înțelege că singura cale de a opri conflictul este de a lăsa ființa în pace. Atmosfera marțiană pune dificultăți pământenilor care au colonizat planeta. Singurii care se simt acolo ca acasă sunt indienii din Anzi, obișnuiți cu aerul rarefiat și presiunea scăzută a înălțimilor. În conducerea Pământului se infiltrează membrii unei organizații care pot trăi la nesfârșit
Primul marțian () [Corola-website/Science/328457_a_329786]
-
de Editura pentru Literatură Universală din București; ea a fost reeditată și de alte edituri sub același titlu, cu o singură excepție. Traducerea lui Ion Vinea a fost publicată sub titlul „Știri senzaționale prin express, via Norfolk” în antologia "Odiseea marțiană: Maeștrii anticipației clasice", îngrijită de Ion Hobana și publicată în 1975 de Editura Minerva din București, în Colecția „BPT”, nr. 863. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Scurtă discuție cu
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
pe Marte era tot mai grea din cauza frigului puternic și a apei tot mai puține; în aceste condiții, marțienii au trimis un sol pentru a căuta o planetă mai apropiată de Soare care să aibă condiții prielnice dezvoltării vieții. Nava marțiană în formă de sferă urma să ajungă pe Pământ și apoi pe Venus, dar exploratorul a adormit din cauza frigului cosmic, iar nava sa a fost atrasă pe orbita Lunii, suferind o ciocnire violentă cu solul lunar. Auzind povestea marțianului, cosmonautul
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
cu grijă în Închisoare, unul dintre Orașele Mișcătoare de pe Marte. În Închisoare, Isidore Beautrelet dezvăluie un caz de piraterie gogol, adusă în atenția sa de mentorul său Tzaddik. Isidore este un student la arhitectură în vârstă de doar zece ani marțieni, dar și-a format deja reputația unui detectiv cu fler. Totuși, cazul acesta îl expune unei faime nedorite într-o societate a Închisorii în care fiecare om rămâne ascuns discret în spatele unui nor gevulot, pentru a evita violarea intimității de către
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
neagră ZEPLIN-III, în Laboratorul Subteran Boulby, la o adâncime de 1100 metri. Centrul Britanic pentru Astrobiologie realizează cercetări în laboratorul subteran, unde se studiază organisme extremofile care pot supraviețui unui mediu foarte sărat. Locația este folosită și pentru testarea roverelor marțiene ale NASA.
Mina Boulby () [Corola-website/Science/335726_a_337055]
-
cei o sută de coloniști, majoritatea sunt americani și ruși, reprezentanți ai celor două națiuni care și-au unit eforturile pentru această întreprindere. Primii O Sută ajung pe Marte și pun bazele primei așezări, care va primi numele Underhill. Sateliții marțieni sunt și ei colonizați (în special Phobos), iar între coloniști apare prima schismă. De o parte se află grupul reprezentat de Saxifrage "Sax" Russell, care crede că simpla prezență pe Marte indică începutul terraformării și că obligația omenirii este să
Marte roșu () [Corola-website/Science/332802_a_334131]
-
la tratamentele de prelungire a vieții duc societatea pământeană în pragul colapsului, ceea ce dă naștere unui val de emigrări spre Marte. Cu Boone decedat, Bogdanov lansează o revoluție împotriva acestui val de imigranți care amenință să schimbe din temelii societatea marțiană. Armata transnaționalelor pornesc o contra-ofensivă care distruge multe dintre habitatele marțiene a căror securitate este vulnerabilă. Câteva așezări și Phobos sunt distruse, Bogdanov este ucis, iar armele nucleare afectează condițiile climaterice ale planetei. Puținii coloniști din primul val rămași în
Marte roșu () [Corola-website/Science/332802_a_334131]
-
colapsului, ceea ce dă naștere unui val de emigrări spre Marte. Cu Boone decedat, Bogdanov lansează o revoluție împotriva acestui val de imigranți care amenință să schimbe din temelii societatea marțiană. Armata transnaționalelor pornesc o contra-ofensivă care distruge multe dintre habitatele marțiene a căror securitate este vulnerabilă. Câteva așezări și Phobos sunt distruse, Bogdanov este ucis, iar armele nucleare afectează condițiile climaterice ale planetei. Puținii coloniști din primul val rămași în viață se retrag în refugiul construit cu ani în urmă de
Marte roșu () [Corola-website/Science/332802_a_334131]
-
original "Green Mars") este un roman hard science-fiction al scriitorului american Kim Stanley Robinson. Este al doilea volum al trilogiei Marte, o serie care descrie colonizarea și terraformarea planetei Marte. Cartea prezintă primele efecte ale terraformării, care înlocuiesc deșertul roșu marțian cu verdele vegetației. Romanul a fost recompensat cu premiul Hugo în anul 1994. Acțiunea sare la 50 de ani în viitor după evenimentele relatate în romanul precedent, "Marte roșu", ajungând la începutul secolului al XXII-lea. Ea urmărește viețile supraviețuitorilor
Marte verde () [Corola-website/Science/332892_a_334221]
-
din rândul Primilor O Sută, precum și a copiilor și nepoților acestora. Baza polară a lui Hiroko Ai este atacată de forțele UNTA, iar supraviețuitorii sunt nevoiți să se refugieze în organizația subterană Demimonde. Pe măsura creșterii interferenței multinaționalelor în afacerile marțiene, apar diferite grupuri cu scopuri și metode diferite de acțiune. Ele atrag atenția conducătorilor Corporației Praxis de pe Pământ, care-l trimite pe Arthur Randolph să organizeze o mișcare de rezistență. Această mișcare are ca punct culminant semnarea acordului Dorsa Brevia
Marte verde () [Corola-website/Science/332892_a_334221]
-
pentru o a doua revoluție care să înceapă în 2120 prin realizarea de armament, sabotarea oglinzilor orbitale și expulzarea în spațiu a satelitului Deimos, astfel încât să nu mai poată fi folosit ca bază militară așa cum fusese Phobos. Între timp, biosfera marțiană suferă o serie de transformări: temperatura crește ajutată și de oglinzile orbitale, se construiește un nou lift spațial (cu ajutorului unui alt asteroid, numit "Noul Clarke"), calota glaciară se topește și se sapă găuri care să permită apariția vulcanilor. Romanul
Marte verde () [Corola-website/Science/332892_a_334221]
-
Weekly", pe de altă parte, deși apreciază faptul că „acest roman la scară largă este plin cu tot felul de detalii științifice și istorice”, este de părere că „povestea se scufundă sub propria-i dimensiune și pare asemenea unui an marțian - de două ori mai lungă decât era necesar”.
Marte verde () [Corola-website/Science/332892_a_334221]
-
sondele Viking să ajungă pe Marte, compoziția solului marțian constituia un subiect al unor numeroase dezbateri. Determinând lumina polarizată a mai multor sute de minerale terestre, Dollfus a încercat să facă să le corespundă acestora lumina polarizată a întinderilor deșertice marțiene. A găsit că doar limonitul (FeO) pulverizat corespunde. A conchis că solul marțian poate fi compus din oxid de fier. Totuși, un astronom renumit, Gerard Kuiper, nu a fost de acord cu concluzia tânărului Dollfus; în lucrările sale, oxidul de
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
unor numeroase dezbateri. Determinând lumina polarizată a mai multor sute de minerale terestre, Dollfus a încercat să facă să le corespundă acestora lumina polarizată a întinderilor deșertice marțiene. A găsit că doar limonitul (FeO) pulverizat corespunde. A conchis că solul marțian poate fi compus din oxid de fier. Totuși, un astronom renumit, Gerard Kuiper, nu a fost de acord cu concluzia tânărului Dollfus; în lucrările sale, oxidul de fier dădea rezultate mediocre și a hotărât că cel mai bun acord cu
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
vedere, iar în lipsa condițiilor ostile de la suprafață ar putea fi o țintă de colonizare foarte facilă. Aceste asemănări și apropierea sa au făcut ca Venus să mai fie denumită „planeta soră a Pământului”. În prezent nu se cunoaște dacă gravitația marțiană de aproximativ 38% din nivelul Pământului este suficientă pentru a preveni decalcifierea oaselor și pierderea de tonus muscular întâmpinate de astronauți în condiții de microgravitație. Pe de altă parte, Venus este apropiat ca mărime și masă de Pământ, ceea ce rezultă
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]