570 matches
-
asemenea resentimente. Autorul era, de altfel, conștient de ele. Lucrase, toată viața, În pofida și Împotriva lor. Chipul său emaciat de lecturi, trupul Încremenit, și În sacra sâmbătă, pe scaunul legământului cu cartea, fără timp nici chiar pentru Întâlnirea cu un marțian ca mine, nu era deloc efigia „spiritului destructiv”, atribuit alogenilor. Încastrat solid În cultura țării sale, Z. Ornea, om și cărturar al locului, a fost, mai curând, un constructor sedentar, obsedat și luminat de literele românești și luminându-le, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Rătăcit, oricum, oriunde, oricând? În clipa când am deschis ușa clasei, am fost frapat de aspectul eteroclit, tipic american, al juvenilei asistențe. Nu puțini dintre studenți erau desculți... Efectul relaxant al superbei după-amieze de septembrie sau plăcerea de a contraria marțianul dresat, În bizara sa veche planetă natală, de rigide reguli și represalii? Dialogul cu clasa a devenit, curând, firesc. În ciuda unei anume inocențe culturale, majoritatea studenților erau inteligenți, deschiși la noutate. Fuseseră educați În și pentru libertate, deprinși cu spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nevastă-sa? EDUARD: Pe ea cred c-o mai bate și-acum. Se ridică) Mă duc să mă schimb, că mi-a rupt cămașa. Dacă-l vedeți pe tata ziceți-i să scrie numai povestiri SF, cu OZN-uri și marțieni, că ne omoară oamenii. (Iese) GETA: Ce facem cu scriitorul nostru? BUNICA: O să ne arate lumea cu degetul. BUNICUL: Ne punem toți veciniii în cap! Aha!! Să știi că pentru el era telefonul ăla. GETA: Ce telefon? BUNICUL: A sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Întotdeauna ciudată. Ieri, În timp ce mâncam un ștrudel și beam o cafea la Café Einstein, Încercase să mi-o dovedească. ― Uită-te la manechinul ăsta, spuse ea, arătându-mi o revistă de modă. Uită-te la urechile ei. Parcă sunt de marțian. Începu să frunzărească revista. ― Sau uită-te la gura ăsteia. Ai putea să-ți bagi tot capul Înăuntru. Eu Încercam să-mi mai iau un cappuccino. Chelnerii, În uniformele lor austriece, mă ignorau, așa cum ignoră pe toată lumea, iar afară teii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așezase fără zgomot alături de furgoneta mamei mele. Farurile Îi clipeau. Partea din spate lumina roșiatic. Timp de treizeci de secunde nu s-a Întâmplat nimic altceva. Până când, În sfârșit, geamul de la naveta spațială a coborât Încet, dezvăluind Înăuntru, În loc de un marțian, pe Milton. Își răsese barba. ― Chemați-o pe mama strigă el, zâmbind. Mergem la o mică plimbare. Nu era chiar o navetă spațială, dar era pe-aproape: un Cadillac Fleetwood din 1967, cea mai intergalactică mașină care s-a produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de gândire... Cine erau, de fapt?” „O fi existând vreun motiv pentru care au devenit ei un mit. Probabil că erau toate aceste lucruri la un loc. Pe cine anume reprezenta Biserica catolică, ar putea să se Întrebe un istoric marțian de prin mileniul trei, pe cei care se lăsau mâncați de lei sau pe cei care-i omorau pe eretici? Și una, și alta”. „Bine, bine, dar lucrurile astea le-au făcut sau nu?” „Lucrul cel mai amuzant este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Se vede clar că era Ultima Judecată. Nu se hotăra cum să se împartă sufletele. Erau miliarde de bile pe masa Universului iar spiritele băteau tactul: tic-tac, tic-tac! Marius Molddoveanu, clasa a VI-a C Cronică Marțiană (interviu luat unui marțian) A fost odată, prin anul 2000, pe planeta Pluto, un moș și o babă. Și ei aveau o navă. Lucru foarte obișnuit pe Pluto. Este ca și când pe Pământ ai avea o mașină. Și, într-o dimineață, s-au sculat ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au mâncat, au urcat pe navă și au plecat pe Marte. Ambii erau ziariști. Au călătorit multă, multă vreme, dar în cele din urmă au ajuns. Au văzut mai întâi o piramidă. Au ciocănit și le-a deschis ușa un marțian, tot așa de bătrân ca și ei, numai că avea pielea albastră și o fețișoară mică și poznașă. Bună ziua, domnule marțian! au spus ei într-un glas. Am venit să stăm de vorbă. Bine ați venit! a răspuns el și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cele din urmă au ajuns. Au văzut mai întâi o piramidă. Au ciocănit și le-a deschis ușa un marțian, tot așa de bătrân ca și ei, numai că avea pielea albastră și o fețișoară mică și poznașă. Bună ziua, domnule marțian! au spus ei într-un glas. Am venit să stăm de vorbă. Bine ați venit! a răspuns el și i-a poftit în casă. După ce au luat loc, bătrânul de pe Pluto și-a început interviul: Ce faceți voi aici, pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Am venit să stăm de vorbă. Bine ați venit! a răspuns el și i-a poftit în casă. După ce au luat loc, bătrânul de pe Pluto și-a început interviul: Ce faceți voi aici, pe planeta asta? Trăim! i-a răspuns marțianul. În timpul acesta, bătrâna scria tot ce spunea. Și cum trăiți? Eu sunt constructor de piramide, adică de case. Câți locuitori are planeta? Nouă locuitori, dar foarte harnici și îndrăzneți! Povestește-mi despre tine! Despre mine nu prea am multe de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fel de chifteluțe incolore. Serviră amândoi și ziaristul exclamă: Dar sunt delicioase! Mă bucur că v-au plăcut! Da de băut, ce beți? Fluidul, obținut prin distilarea hidrocoților. Interesant, foarte interesant! Și ce-ați dori să faceți pentru viitor? Noi, marțienii, avem planuri mari. Vrem mai întâi să facem un soare artificial, apoi să inventăm agricultura, să construim orașe suspendate... Foarte interesant și sperăm că veți reuși tot ceea ce v-ați propus. Mulțumesc pentru acest interviu, în numele tuturor locuitori planetei noastre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zeci de actori, acrobați și muzicieni ce brăzdau cu instalațiile lor uriașe marea miilor de spectatori, apoi conturul de foc realizat de francezii de la compania Carabosse cu numeroase ghivece cu flăcări înconjurând centrul istoric, chiar și simpaticul The Green Man, marțianul ce a deschis șirul spectacolelor de stradă făcând ghidușii în cea mai aglomerată intersecție... Bilă albă și pentru programarea reprezentațiilor, ordonate astfel încât să nu se mai suprapună și să nu fii nevoit să sacrifici nimic. Dimineața conferințe și lansări de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
imagine: „Șerpii nu mă deranjează.“ „Ei bine, eu nu pot să-i suport. Niște vietăți așa de perfide, reci, dezgustătoare.“ — Vai, Beth, spuse Harry, cu ochii la monitor. Ești invidioasă pe șerpi? Pe ecran, Beth spunea: „Dac-aș fi un marțian ajuns pe Pământ și aș călca pe un șarpe - un tub Însuflețit, ciudat, rece, unduitor - n-aș ști ce să cred despre el. Dar probabilitatea de a călca pe un șarpe veninos e foarte mică. Mai puțin de unu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un șarpe - un tub Însuflețit, ciudat, rece, unduitor - n-aș ști ce să cred despre el. Dar probabilitatea de a călca pe un șarpe veninos e foarte mică. Mai puțin de unu la sută din șerpi sunt veninoși. Așadar, ca marțian, descoperirea unui șarpe n-ar fi un pericol pentru mine; aș rămâne doar perplex. Cel mai probabil, asta se va Întâmpla cu noi: vom rămâne perplecși. Oricum, nu cred că o să deschidem vreodată sfera, nu.“ Tina: „Sper că nu.“ În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aleșii își fac legi care îi apără de brațul Justiției, alegătorii observă asta, dar nu ies în stradă ca să ceară alte legi. Românul nu se implică; el așteaptă fie o minune, fie o intervenție dinafara (vin americanii, vin chinezii, eventual marțienii!). Până să ne spună dl. Friedman că n-o să ne poarte de grijă NATO și UE, trebuie să constatăm că este necesar să ne apărăm de noi înșine și să ne facem curat singuri în propria ogradă! Dar numai 142
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aleșii își fac legi care îi apără de brațul Justiției, alegătorii observă asta, dar nu ies în stradă ca să ceară alte legi. Românul nu se implică; el așteaptă fie o minune, fie o intervenție dinafara (vin americanii, vin chinezii, eventual marțienii!). Până să ne spună dl. Friedman că n-o să ne poarte de grijă NATO și UE, trebuie să constatăm că este necesar să ne apărăm de noi înșine și să ne facem curat singuri în propria ogradă! Dar numai 142
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
inteligență, de unde să mai fie și talent? Așa se întretaie zilnic codurile prin care critica literară comunică cu scriitorii, scriitorii cu fotbaliștii, fotbaliștii cu antrenorii, antrenorii cu ziariștii, ziariștii cu diplomații, diplomații cu alți diplomați, ambasadorii cu guvernele, guvernele cu marțienii, marțienii cu pământenii... Încet-încet, toți devenim specialiști în codificare și decodificare; încet-încet, toți intrăm în acea rețea uriașă pusă în slujba acelei mari puteri numite de moraliști anacronici, pe timpuri, în copilăria spionajului - ipocrizia. IUNIE ’69 REZ. CAP. PREC.: Încet-încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de unde să mai fie și talent? Așa se întretaie zilnic codurile prin care critica literară comunică cu scriitorii, scriitorii cu fotbaliștii, fotbaliștii cu antrenorii, antrenorii cu ziariștii, ziariștii cu diplomații, diplomații cu alți diplomați, ambasadorii cu guvernele, guvernele cu marțienii, marțienii cu pământenii... Încet-încet, toți devenim specialiști în codificare și decodificare; încet-încet, toți intrăm în acea rețea uriașă pusă în slujba acelei mari puteri numite de moraliști anacronici, pe timpuri, în copilăria spionajului - ipocrizia. IUNIE ’69 REZ. CAP. PREC.: Încet-încet, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Delta Cortizon. Am voie să urc scări?”. IULIE ’69 REZ. CAP. PREC. ...Dar toate aceste scoruri nemaipomenite în meciurile de tenis nu vă spun nimic? Scoruri-fluvii, scoruri-epopei, scoruri neverosimile (22-24, 1-6, 16-14, 6-3, 11-9 - meciul Gonzales-Pasarell), de parcă ar fi venit marțienii, scoruri de o expresivitate a conflictului ca-n teatrul clasic, din care înțelegi limpede jocul a două caractere (Laver-Lall: 3-6, 4-6, 6-3, 6-0, 6-0). Am citit în Le Monde cronica pe două lungi coloane a meciului Gonzales-Pasarell, și nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
solitar și încăpățânat, la un mers pe sârmă și ludic, și scrâșnit. E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“ Fraza, de o ironie ascunsă, se găsește în prefața scrisă de Ovidiu Pecican la volumul de teatru al lui Flavius Lucăcel Marțianul Telemah (Eikon, Cluj-Napoca, 2008). Citind piesele din volum - Marțianul Telemah, Mica și marea erupție, Decorația, Dribling inutil - înțelegem repede că autorul, excentric fără grație, ar trebui mai degrabă sfătuit să nu-și facă iluzii în legătură cu cariera lui de dramaturg. El
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ludic, și scrâșnit. E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“ Fraza, de o ironie ascunsă, se găsește în prefața scrisă de Ovidiu Pecican la volumul de teatru al lui Flavius Lucăcel Marțianul Telemah (Eikon, Cluj-Napoca, 2008). Citind piesele din volum - Marțianul Telemah, Mica și marea erupție, Decorația, Dribling inutil - înțelegem repede că autorul, excentric fără grație, ar trebui mai degrabă sfătuit să nu-și facă iluzii în legătură cu cariera lui de dramaturg. El se străduiește să-i uimească și să-i amuze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
eventualii spectatori, dar, lipsit de o coerență a imaginației și de umor, nu reușește decât să-i plictisească. Ce interes poate să prezinte, de exemplu, o discuție între un primar, o mămăligă și o doamnă care îl iubește pe un marțian cu numele Telemah? Sau o discuție dintre o femeie și un bărbat despre lungimea în centimetri a penisului acestuia? „E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“, clamează Ovidiu Pecican. Iar Flavius Lucăcel va merge fără îndoială înainte, simțindu-se înțeles
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cred că Înțelegeți ce vreau să spun, profesore Lal. — Cred că da, da. — Totuși, știți, Schopenhauer nu l-ar fi numit pe Wells un optimist vulgar. Wells avea multe gânduri negre. Luați de exemplu o carte precum Războiul lumilor. Acolo marțienii vin să elimine omenirea. Tratează specia noastră așa cum americanii au tratat bizonul și alte animale și, de ce nu, pe amerindieni. Exterminare. — A, exterminare. Presupun că sunteți familiarizat În mod direct cu fenomenul? — Da, mai mult sau mai puțin. — Serios? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
afla în fază embrionară, nu puteau călători în spațiu către Pămănt. și totuși în anul Cosmic, în care a avut loc cataclismul pe Marte, omul exista pe Pămănt în forme foarte evaluate și ar fi observat că sunt invadați de către marțieni. Animație, aplauze. Aurora: Cineva întreabă dacă, contrar tuturor legilor naturii, ar putea exista viață pe sau în Soare? Mare animație în sală. Evelin: Soarele nu-i Iadul sub presiunea smoalei fierbinți. Este un glob de foc care ucide tot ce
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
unui monstru sub formă de „gănduri malefice” și se reproduc pe ei prin limbajul nostru?! Am zis-o bine? Evelin: Excepțional...! Profesorul: Interesant este și S.F.-ul în care autorul spune că după cataclismul care a avut loc pe Marte, marțienii au creat o „navă holografică” și așa puteau invada Pămăntul, dar nava a avut un accident și n-a mai ajuns pe Pămănt. Darwin: Extraterestrule, oare marțienii, care erau foarte dezvoltați mental, ne-au invadat și conștiința cu spiritele lor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]