665 matches
-
și nu părea deloc dispus să se tăvălească cu cămașa lui înflorată pe cimentul ăla mizerabil. Ierusalim îi explică pe un ton repezit, din care ai fi putut înțelege că-și pierduse răbdarea, cum că dacă vrei să ne fuți, marchize, trei mii de franci, și uite-l luminîndu-se la față, dar încă fofilîndu-se. E mult trei mii de franci pentru buzunarul lui. N-avea atîta bănet, și Robert strîmbîndu-se iritat, două mii cinci sute, ultima strigare, și hai, conte, sîntem de
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
avea nevoie, blonduțule, îți dau opt sute de franci. E bine? Blonduțul avea însă socotelile lui și era neînduplecat: și pentru unu și pentru doi și pentru toți, tot două mii cinci sute trebuia să dea, și nu te juca cu focul, marchize. Îi cam ardea de joacă însă, trăgea de timp, se lega de accentul lor ciudat pe care nu era în stare să-l recunoască, copilași, ce nație sînteți? Italieni, portoricani, spanioli... Parcă ceva pe acolo, și să aveți grijă, copilași
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
Parcă ceva pe acolo, și să aveți grijă, copilași, Parisul e un loc periculos noaptea, se întîmplă multe... Ie dă treabă tare piticu' ăsta, le poartă de grijă, dar habar n-are cu cine s-a încurcat... Ierusalim îl avertiză, marchize, noi sîntem români și Robert semețindu-se, români cu jar în găoază. Pentru un fleac de două mii cinci sute de franci or să-l facă fericit, marchize, o să dai în turbare, o să mergi dînd din cur pe stradă cînd o
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
grijă, dar habar n-are cu cine s-a încurcat... Ierusalim îl avertiză, marchize, noi sîntem români și Robert semețindu-se, români cu jar în găoază. Pentru un fleac de două mii cinci sute de franci or să-l facă fericit, marchize, o să dai în turbare, o să mergi dînd din cur pe stradă cînd o "să-ți aduci aminte de noi... Lăcrima pofticios, șovăitor, se simțea constrîns, dar îi plăceau prea mult copiii. Consimți în sfîrșit să-i ia pe toți trei
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
joaca tovarășilor săi cu marchizul, ca să bage cheia mașinii în buzunarul blugilor de la spate al lui Robert și banii în buzunarul lui Claudiu. Le trase cîte o palmă peste fund, și vedeți mașina, în românește, și pe urmă în franțuzește, marchize, hai să mergem la treburile noastre. Prea înfierbîntat ca să-l audă, așa că Robert și Claudiu se traseră înapoi doi pași și-și scuturară mîinile, ca și cum s-ar fi dezis de el, da, joaca se terminase, să meargă fiecare la treburile
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
tranzacții comerciale din vechi timpuri.. În anul 1910, portul Turnu Măgurele era considerat ca al patrulea port românesc la Dunăre. Cheiul de piatră al portului a fost construit în anul 1906, iar clădirea navigației fluviale (pe care muncitorii o numeau “marchiza”) în anii 1910. În anii 1930 a fost construit pentru acele timpuri un impozant siloz pentru grânele ce se În anul 1892 a fost realizată construcția căii ferate între oraș și port. Până în anul 1960, activitatea portuară la Turnu Măgurele
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
fost demis din funcția de arhiepiscop de York (se presupune că la instigarea Annei Boleyn) iar mai târziu, capelanul familiei Boleyn, Thomas Cranmer, a fost numit arhiepiscop de Canterbury. La 1 septembrie 1532, regele i-a acordat Annei titlul de marchiză de Pembroke, și a devenit cea mai importantă femeie care nu făcea parte din familia regală din regat. Titlul Pembroke era semnificativ pentru familia Tudor deoarece unchiul lui Henric, Jasper Tudor, deținuse titlul de Conte de Pembroke Și familia Annei
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
în mlaștină. Pereții sunt construiți numai din scânduri care acoperă scheletul. Așa că în interior și exterior, biserica este căptușită cu scândură. Are o turlă mare la mijloc acoperită cu tablă galvanizată. În 1896 a fost construită tot din scânduri o marchiză la ieșirea din sfântul altar. Maistrul bisericii nu este cunoscut, dar a fost de origine rusă. Stilul arhitectonic este în întregime cu influență slavonă. Catapeteasma este construită ca un perete din scânduri pe care sunt agățate diferite icoane răzlețe, o
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
amintim: Abatele Rosmini, Cardinalul Alimonda, Cardinalul Antonelli, Cardinalul Antonucci, Cardinalul Gaude, Cardinalul Gaudenzi, contele Camillo Benso di Cavour, Contele Colle din Toulon, Contele de Camburzano, Contesa de Viry, Contesa Ieronima Uguccioni Gherardi, Joseph de Maistre, Marchizul Gustavo Benso di Cavour, Marchiza de Barolo, Marchiza Fassati, Marchizul Scarampi, Papa Leon al XIII-lea, Papa Pius al IX-lea, Regele Italiei Carol Alberto, Urbano Ratazzi, scriitorul francez Victor Hugo. Sunt nenumărate publicațiile despre don Bosco. Cea mai amplă lucrare biografică în limba italiană
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
Cardinalul Alimonda, Cardinalul Antonelli, Cardinalul Antonucci, Cardinalul Gaude, Cardinalul Gaudenzi, contele Camillo Benso di Cavour, Contele Colle din Toulon, Contele de Camburzano, Contesa de Viry, Contesa Ieronima Uguccioni Gherardi, Joseph de Maistre, Marchizul Gustavo Benso di Cavour, Marchiza de Barolo, Marchiza Fassati, Marchizul Scarampi, Papa Leon al XIII-lea, Papa Pius al IX-lea, Regele Italiei Carol Alberto, Urbano Ratazzi, scriitorul francez Victor Hugo. Sunt nenumărate publicațiile despre don Bosco. Cea mai amplă lucrare biografică în limba italiană este "Memorie biografiche
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
Eylau. Feodor Ivanovici Tolstoi (1782 — 1846) a fost un bețiv notoriu, gastronom și duelist. Se spune că a omorât 11 oameni în dueluri. În 1803 a participat la primul înconjur rusesc al pământului. După ce și-a tatuat corpul în insulele Marchize și a corupt întregul echipaj, căpitanul Krusenstern l-a abandonat pe una din insulele Aleutine lângă Kamceatka. La întoarcerea lui în Sankt Peterburg a fost numit "„americanul”". A luptat brav în războiul patriotic din 1812, dar și-a scandalizat familia
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
vin de peste tot. El Greco stabilește contacte totodată și cu negustorii de tablouri care aprovizionează piața obiectelor de artă din întraga Spanie cu creațiile artistului. În pofida dizgrației regale, în atelierul pictorului activitatea este febrilă. Începând din anul 1589, El Greco închiriază palatul marchizei de Villen. Câștigă într-adevăr mult, dar își administrează prost banii și, în ultimii ani de viață, îl asaltează creditorii. În ziua de 7 aprilie 1614 El Greco își sfârșește zilele. Deși nu-și scrie testamentul înainte de a muri, îi lasă
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
după ce tatăl ei Henric a anulat căsătoria cu mama ei Caterina de Aragon, pentru a se căsătorii cu Anne Boleyn. Elisabeta a fost botezată în 10 septembrie, iar arhiepiscopul Thomas Cranmer, marchizul de Exeter, Elisabeta Howard, ducesă de Norfolk și marchiza de Dorset au fost nașii săi. În ianuarie 1536 Anne Boleyn naște un fiu care moare; Henric pentru a se putea recăsătorii, o acuză de trădare cu fratele ei și este închisă la Turnul Londrei. În 19 mai 1536, când
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
-o față de Tommaso dei Cavalieri, care avea 23 de ani pe când l-a întâlnit Michelangelo (care pe atunci avea 57 de ani) și căruia i-a dedicat peste 300 de sonete și madrigale. Michelangelo a avut o relație platonică cu marchiza Vittoria Colonna de Pescara, care era cu 15 ani mai tânără și căreia i-a dedicat mai multe sonete. Povestea sentimentală începe pe când maestrul avea 61 de ani. Către sfârșitul vieții, relația sa cu Biserica Catolică a fost încordată și
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
Cioflec fiind săracă în detalii. Cele mai multe lucrări din acea perioadă sunt încă risipite prin colecții particulare sau dispărute. A decorat de asemenea salonul unui vapor fluvial, precum și saloanele lui V. Antonescu, ministru de justiție din București, cu panouri pictate cu marchize și peisaje de „stil”. Semnificativ de menționat este că Antonescu i-a plătit doar o parte din bani, iar pentru restul sumei datorate i-a trimis niște pantaloni uzați pe care Luchian i-a refuzat indignat. Astfel arăta societatea bucureșteană
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
propriu-zisă era relativ înaltă, solidă, construită din cărămidă, contrastant oarecum cu casele din jur. Avea o poartă de fier, o curte și-o grădină. Inițial, când m-am născut eu, pana ne-a rechiziționat din casă, intrarea era printr-o marchiza. Marchiza era cu gresie și avea acolo un arabesc, de care nu-mi aduc aminte, si in intrarea această există un tablou</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">aș. Din
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
era relativ înaltă, solidă, construită din cărămidă, contrastant oarecum cu casele din jur. Avea o poartă de fier, o curte și-o grădină. Inițial, când m-am născut eu, pana ne-a rechiziționat din casă, intrarea era printr-o marchiza. Marchiza era cu gresie și avea acolo un arabesc, de care nu-mi aduc aminte, si in intrarea această există un tablou</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">aș. Din marchiza
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
Marchiza era cu gresie și avea acolo un arabesc, de care nu-mi aduc aminte, si in intrarea această există un tablou</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">aș. Din marchiza se intră într-un hol. Un hol destul de mare, care pe jos avea inițial parchet și apoi dușumea, pentru că parchetul a fost distrus. Holul avea în interior două corpuri de mobila și </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
Mast" ("Doi ani la catarg") de Richard Henry Dana, apărută în 1840, Melville se îmbarcă din nou ca marinar și, pe 1 ianuarie 1841, părăsește portul New Bedford, statul Massachusetts, pe bordul balenierei "Acushnet" în direcția Oceanului Pacific. Ajuns la Insulele Marchize, părăsește nava. Impresiile din călătoria efectuată constituie tema povestirilor "Taipi" (1846) și "Omoo" (1847). După ce stă câtva timp în Insulele Societății, ajunge la Honolulu iar de aici, pe bordul fregatei americane "United States", ajunge în toamna anului 1844 la Boston
Herman Melville () [Corola-website/Science/298469_a_299798]
-
o nouă protectoare: Marguerite de La Sablière, în casa căreia l-a cunoscut, printre alții, pe Charles Perrault La 17 februarie 1673 a murit Molière; La Fontaine, care îi fusese prieten, a publicat un elogiu în memoria acestuia. Având și protecția Marchizei de Montespan (metresa regelui Ludovic al XIV-lea), La Fontaine încearcă să se lanseze în lumea operei scriind un libret pentru Jean-Baptiste Lully. Acesta însă nu duce până la capăt proiectul, iar La Fontaine, furios, scrie un poem-satiră împotriva lui Lully
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
scrie un poem-satiră împotriva lui Lully întitulat "Le Florentin" (Lully fiind originar din Florența). Publică, de asemenea, o altă culegere de povestiri licențioase "Nouveaux Contes". În 1678 și 1679 îi apar patru noi volume de "Fables choisies" („Fabule alese”), dedicate Marchizei de Montespan. În 1682, având peste șaizeci de ani, La Fontaine era recunoscut ca fiind unul dintre cei mai valoroși literați francezi. Se pare că Madame de Sévigné, un adevărat critic literar al acelei epoci, a fost cea care a
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
pasiuni: pictură, muzica și dragostea. Și tocmai în aventurile amoroase ale pictorului găsește Văsari și explicația morții sale timpurii. Căci, susține el, pictorul o vizită și în timpul pustietoarei epidemii de ciumă din 1510 pe frumoasă lui amantă. O scrisoare a marchizei de Mantova, Isabella d'Este, menționează de asemenea faptul că artistul a căzut victimă epidemiei în toamna acelui an. Titian este, desigur, cel mai important elev al maestrului din Castelfranco. Însă și pictori precum Palmă Vecchio (1480-1528), Savoldo (1480(?)-1548
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
sprijinul. Pictorul promite că-l va ajuta să fugă. Se aude vocea Floriei Țoșca, iubita lui Mario, si Angelotti este nevoit din nou să se retragă. Cu toate iscodirile acesteia, Mario nu-și trădează prietenul. Floria recunoaște asemănarea picturii cu Marchiza Attavanti și își manifestă gelozia. Mario o calmează și ea pleacă după ce îl invită la concertul de la palat. Pictorul pleacă împreună cu Angelotti. În timp ce ei se îndreaptă spre o ascunzătoare mai sigură, sosește baronul Scarpia, șeful poliției, în căutarea evadatului. Scarpia
Tosca () [Corola-website/Science/307631_a_308960]
-
Jeanne-Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour (n. 29 decembrie 1721, Paris - d. 15 aprilie 1764, Versailles) cunoscută ca "Madame Pompadour" a fost metresă a regelui Franței Ludovic al XV-lea. Jeanne Antoinette Poisson s-a născut la Paris la 29 decembrie 1721, ca fiică
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
instalată la Versailles într-un apartament direct sub al lui. La 7 mai s-a pronunțat separarea oficială între ea și soțul ei. Pentru a fi prezentă la Curte avea nevoie de un titlu. Regele i-a acordat titlul de marchiză de Pompadour la 24 iunie. La 14 septembrie a fost introdusă formal la Curte de verișoara regelui, Prințesa de Conti. Rapid ea a stăpânit eticheta de la curte. Mama ei a murit în ziua de Crăciun a aceluiași an și nu
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]