668 matches
-
cotoiul Ionică apare de după peretele de flori cu o turturică în bot. Vie. Fâlfâind în botul lui. Scoțând țipete de protest; de protest dragă Nelule. Și penajul acela... pur, gri cu alb... zbaterea aripilor ca pălăria de seară a unei marchize din secolul trecut, făcându-și vânt cu evantaiul la operă... N-o omorâse, vasăzică. Mai întâi, se distrase; se jucase... El privea înlemnit din fotoliul de paie. Îi arăta lui turturica, triumfător. Apoi, execuția, scurtă; și ospățul, propriu zis, în
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de ape; grăunte mic de speranță/ în mîinile mele zvîrcolirea unui poem -/ acest poem e noaptea” (Acest poem e noaptea). Însă calea spre unitatea pierdută a lumii implică dificultăți ce nu pot
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
chiar și după moarte, ceea ce ar justifica lesne lungimea pletelor crescute în cîteva sute de ani. Dar același miracol e asimilat de martorul stupefiat, ziaristul Marquez, unui fond privat de credințe și legende: povestea aflată în copilărie despre o micuță marchiză cu plete nesfîrșit de lungi, care murise din pricina unei mușcături a unui cîine turbat, devenind un fel de sfîntă a locului datorită minunilor făptuite în scurta ei viață. Miraculosul incert -care poate fi raționalizat și astfel anulat, ori dimpotrivă inserat
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
că-și declară aceeași dragoste veșnică celui menit să-i ia locul. Inspirîndu-se din experiența faimoaselor saloane ale secolului 18 francez, idealul ei în viața, steaua ei polară, mobilul ei major rămîne de a deveni o Madame Récamier sau o marchiză du Deffand a Askelonului. De fapt este o internaționalistă care se ignoră: dacă la ultima ei serată n-a strălucit măcar un diplomat român sau venezuelean, un profesor universitar din Africa de Sud și un poet (eventual prozator) originar din Hîrlău sau
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
în legătură cu întâlnirea pesedismului dâmbovițean: -,Ba da, a fost și un clujean, pe care nu știu cum îl cheamă..." Printre bruiajele stârnite ca din senin în difuzorul televizorului, am auzit atunci ca o prevestire rea: -Aprčs moi le déluge!1) Era, cred, vocea Marchizei Antoinette de Pompadour, dar și semn că spiritul francofoniei încă se mai zbenguia pe ruta București-Cluj, precis văzând și auzind la Telejurnale și cum ministrul Radu Berceanu îi zicea ministrului Laszlo Borbely că, spre bucuria acestuia, în noua organigramă a
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
dea banii. Dar finul întinse mâna hotărât, înșfăcă hârtiile și le trecu prin barbă cu privirea lui sălbatică care lucea de satisfacție. - Hai noroc, și să trăiești ! EXECUȚIA Câtva timp Lică fusese vicontele de Bragelonne : îi plăcea să-l sărute marchiza de Chevreuse și să fie înconjurat de o ceată de ogari, tot așa de mult ca duelurile din înserările parisiene. Apoi citise o carte cu aventurile unui pescar ; după ce o termină se gândi că o zi însorită ca aceea trebuia
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
din lemn de fag în formă de cutie DA 3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6. Patru sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la marchiză cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de doliu la poartă DA 9. Coliva și sfeșnicul garnisit DA 10. Cruce scrisă de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cât o ținea gura. Ar fi umplut de râs ograda. Se opri. Nu era nimeni. Se vedea copilă în mijlocul verii pe țolul de coade cu două păpușele de pănușă. Da’ câinele, câinele de ce nu latră? Apăsă clanța și intră în marchiză, unde simți mirosul de buruieni uscate pentru ceaiul de peste iarnă. Când era mică și ea culegea ierburi pe care le așeza la streașina casei să se usuce. Pojarniță, mentă, levănțică. Mai punea și la intrarea în casă să nu vină
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Austriei (1556-1564) și fiul său Filip, viitorul rege al Spaniei, Filip al II-lea (1556-1598). 10 Étienne-François, de Choiseul, duce de Choiseul și conte de Stainville (1719-1785). Om de stat și diplomat francez din veacul al XVIII-lea. Favorit al marchizei de Pompadour, care l-a propulsat în viața politică. Liberal în concepții, a fost dintotdeauna un admirator al sistemului britanic de guuvernământ. După o scurtă carieră în armată și în administrație, este numit ambasador la Roma (1753), apoi la Viena
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
plăcute, dar incisive totodată, Memorii. A mai scris: Reflecții asupra pasiunilor și gusturilor, Poezii diverse, Anotimpurile și zilele. Poeme. 55 Maria Tereza, împărăteasă a Austriei (1740-1780). 56 Ecaterina a II-a "cea Mare", țarină a Rusiei (1762-1797). 57 Jeanne-Antoinette Poisson. Marchiză de Pompadour (1721-1764). Principala favorită a regelui Franței, Ludovic al XV-lea, cu o influență covârșitoare în viața politică a țării. 58 Charles Gravier, conte de Vergennes (1719-1787). Om de stat și diplomat francez de o înaltă ținută și de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Chabert, La Messe de l'Athée, Pierre Grassou și L'Interdiction, - pe aceasta din urmă. E vorba de o intervenție a lui Rastignac pe lângă bunul său prieten, doctorul Bianchon-fiul, să pună o vorbă bună unchiului său, judecătorul Popinot, în sprijinul marchizei d'Espard care vrea să obțină o interdicție asupra soțului ei, marchizul d'Espard, socotit nebun și incapabil să-și administreze bunurile. Popinot, unul din marii eroi balzacieni, nu este judecătorul pe care marchiza să-l ducă de nas. Intriga
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
unchiului său, judecătorul Popinot, în sprijinul marchizei d'Espard care vrea să obțină o interdicție asupra soțului ei, marchizul d'Espard, socotit nebun și incapabil să-și administreze bunurile. Popinot, unul din marii eroi balzacieni, nu este judecătorul pe care marchiza să-l ducă de nas. Intriga dobândește, deodată, un suspans criminalistic. În cele din urmă, la intervenția nepotului său, doctorul Bianchon, Popinot va primi să ia legătura cu marchiza d'Espard, spre a se instrui asupra cazului, refuzând-o, bineînțeles
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
Popinot, unul din marii eroi balzacieni, nu este judecătorul pe care marchiza să-l ducă de nas. Intriga dobândește, deodată, un suspans criminalistic. În cele din urmă, la intervenția nepotului său, doctorul Bianchon, Popinot va primi să ia legătura cu marchiza d'Espard, spre a se instrui asupra cazului, refuzând-o, bineînțeles, pe gazdă, care-l invitase la cină... Nu se face ca un judecător să ia masa cu propria sa clientă... Intriga este foarte simplă. Ea s-ar putea desfășura
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
o va fi pierdut de mult. " Acesta era omul pe care președintele celei de-a doua camere a tribunalului, de care aparținea Popinot, îl numise ca să procedeze la interogarea marchizului d'Espard, presupus dement, în urma cererii făcute de soția sa, marchiza d'Espard, spre a obține o interdicție asupra drepturilor sus-numitului..." Intrigile diabolice ale marchizei d'Espard, care părea că trăiește cu al său cumnat, fratele bun al marchizului, sunt dejucate de Popinot care își dă seama de caracterul nobil și
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
a doua camere a tribunalului, de care aparținea Popinot, îl numise ca să procedeze la interogarea marchizului d'Espard, presupus dement, în urma cererii făcute de soția sa, marchiza d'Espard, spre a obține o interdicție asupra drepturilor sus-numitului..." Intrigile diabolice ale marchizei d'Espard, care părea că trăiește cu al său cumnat, fratele bun al marchizului, sunt dejucate de Popinot care își dă seama de caracterul nobil și integru al lui d'Espard, printre puținii aristocrați ai Franței a cărui onoare și
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
s-ar putea spune că le întrec din toate punctele de vedere pe toate celelalte, adevăratul Comnstantin Țoiu își arată aici, fără ornamente inutile, cel puțin două calități incontestabile: finețea cu care creează personaje feminine și farmecul memorialistic. Madame C., marchiza care își pingelește singură pantofii, "o medicinistă ambițioasă, albă la față, răsfățată de antecesori, hrănită numai cu porumbei pasați, cu ochi mari, negri, buze mici, orgolios strînse, cu o grimasă a lor, un fel de bufniță arctică", Fifi, care "nu
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
cu cameră video, direct, fără nici un ecleraj special, cu planuri lungi, cu prim-planuri pe fețele oamenilor, ca un mozaic de secvențe care curg fără Ťcontinuitateť: ganguri și pasaje frumoase pe vremuri, arhitrave gigantice, cartiere vechi cu case galbene, cu marchize de geam colorat, cu lămîi înfloriți în curți, construcții cu steme misterioase, cu ogive și gorgoane sprijinind ferestre Ťoarbeť, cu lei de piatră, sparți și îngălbeniți, blocuri cu mansardele retrăgîndu-se unele din altele, ca niște zigurate, o mică piață rondă
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
București cu mult înainte de venirea ei aici? Căci Maria sosise-n oraș, părăsindu-și Tîntava natală, în timpul războiului, când se angajase, o dată cu Vasilica, ucenică la croitoria "Verona", care se afla în spatele blocului ARO, lipită de casa albă, cu verandă și marchiză multicoloră, a vestitei actrițe de varieteu Mioara Mironescu. Cele două țărăncuțe de cincisprezece și șaptesprezece ani (Vasilica era sora mai mare) dormeau împreună la etaj, într-un pat, frânte de ore și ore de tras la mașină, și visau toată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
recăpătase în sfârșit obiectul, cu care se-ntorsese acasă zdrobit și rușinat. " O știți pe aia cu Tică și Tache?" începuse ca de obicei Jean. Toată dimineața spusese bancuri. Se și certase cu Luci, fiindcă Luci spusese că-n "Angelica, marchiza îngerilor" apărea Angelica vreo zece secunde în pielea goală. Jean zisese că nu se poate, că de fapt actrițele astea care-și arată țâțele și toate alea poartă de fapt pe ele un costum transparent prin care nu se vede
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bâlci. Prăvăliile, cu obloane de tablă ondulată, etalau în vitrinele lor meschine conserve, mingi și păpuși livide de cauciuc. Copii apatici călăreau, în curticele cât palma, bătătorul de covoare din fața intrării, sau se uitau la cer prin geamurile colorate ale marchizelor. Coca se scutură energic de praf, scoase bereta și îi trase și ei câteva palme, o puse la loc peste păru-mbîcsit și-o făcu la dreapta pe Corbeni, aproape de marea intersecție cu bulevardul. Castanii de pe strada umbroasă reușeau să filtreze
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Rembrandt ar fi semnat-o fără ezitare. Am avut prilejul să văd tabloul bine îngrijit și bine expus. Și cele trei portrete de Goya! Mai cu insistență am holbat ochii la un portret întreg, în picioare, al unei femei tinere, Marchiza de Lasmercedes, lucrare cam de 50 x 35 cm pânză făcută cu o paletă de alb, negru, ocru și un roșu de pământ. Cerul din griuri, mantila din negru și fața puțin gri-roz deschis, [tonuri de] griuri. Și câtă viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
picioarele), unele atitudini expresive implică întregul corp. Personajele lui Samuel Beckett, din En attendant Godot, se ghemuiesc, se moleșesc, iau poziții care indică haosul lor moral, abandonul. Domnul Jourdain al lui Molière devine ridicol vrând să-i facă „frumoasei sale marchize” o reverență pentru care trupul său greoi, masiv, are nevoie de aproape întreg spațiul scenei. Expresia feței („les jeux de physionomie”) este un alt mijloc nonverbal de a genera subtile conotații în teatru. Gura și ochii, mai ales, își au
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
în sine însăși, Nu trebuie să-i aducă fiica mea. {EminescuOpVIII 482} DIPLOMATUL 2254 Comedie-n 2 acte de Eugène Scribe și [G. ] Delavigne P E R S O A N E L E MARELE DUCE PRINȚUL RUDOLPH nepotul său MARCHIZA DE SURVILLE CONTELE DE MORENO trimisul Spaniei ISABELLA fiica sa BARONUL DE SALDORF trimisul Saxoniei CAVALERUL DE CHAVIGNI D-NUL DE EHEINFELD secretarul prințului Rudolph HERMANN domestic al d-nei de Surville Scena se petrece într-un principat german. {EminescuOpVIII 483-564
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna portocalele și parcă semăna puțin cu calul, și parcă era chiar calul... Încercarea de a limita zborul, cu umbrela mătușii, de pe marchiza de lemn, Înălțime un metru și patruzeci de centimetri, umbrela ruptă și Îndoită, genunchiul stâng Înfipt În ciobul unui sifon spart. L-au pasionat mereu robinetele de cositor ale sifoanelor, considerându-le niște mecanisme complicate, ca și când ar fi avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ale sifoanelor, considerându-le niște mecanisme complicate, ca și când ar fi avut un motor Înăuntru. Tinctura de iod pusă direct pe rană, durerea cruntă! Pedeapsa, În genunchi la colț, pe coji de nucă. „Să mai strici umbrele! Să mai zbori de pe marchiză, nenorocitule, mai bine te omoram cu mâna mea când erai de țâță!... Lasă, tanti, că-ți repar eu umbrela! Nu l-am văzut eu pe tâlhar când a luat-o, că nu se Întâmpla una ca asta!” Cu pelerina roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]