1,101 matches
-
fac reverență oricărui vin de clasă mare. O sarma de varză acră în fața unui Chambertin, Romanée-Conti sau Nuits St. Georges evocă imaginea grotescă a unei spălătorese cu picioarele goale și mânecele sumese, pregătindu-se să execute o gavotă cu un marchiz cu perucă pudrată, pe o arie de Lulli.“ Trebuie spus că sarmalele din varză dulce, specifice nunților de vară, sunt de cele mai multe ori fierte în borș, pentru că poporului i s-a părut dintotdeauna că acreala este o valență imuabilă a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
uman, care i-a scos măștile pentru a le arăta. Molière face să defileze pe scenă întreaga societate a timpului său. Nimeni nu scapă satirei: medici și farmaciști, oameni ai legii necinstiți și cărpănoși, profesori, pedanți și pedante mărginiți, pețitoare, marchizi neînsemnați, libertini și falși cucernici etc. Această constrângere de fidelitate la real căreia îi scapă în totalitate tragedia, această căutare a veridicului este una din dificultățile majore de care se lovește autorul comic. "Dorante Căci, în fine, cred că este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
timpului lor. Conștienți fiind că gustul variază cu epocile, ei resping, cu multă lipsă de respect, modelele vechi, antice sau clasice. Stendhal începe, în termenii aceștia, Prefața primului său Racine și Shakespeare. Nimic nu seamănă mai puțin decât noi cu marchizii acoperiți de haine brodate și de mari peruci negre, costând mii de scuzi, care au apreciat, în 1679, piesele lui Racine și Molière. Acești oameni însemnați au căutat să desfete gustul acestor marchizi și lucrează pentru ei. Consider că trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu seamănă mai puțin decât noi cu marchizii acoperiți de haine brodate și de mari peruci negre, costând mii de scuzi, care au apreciat, în 1679, piesele lui Racine și Molière. Acești oameni însemnați au căutat să desfete gustul acestor marchizi și lucrează pentru ei. Consider că trebuie de acum înainte să facem tragedii pentru noi, tineri rezoneri 78, serioși și puțin invidioși, din anul de grație 1823." Considerând că literatura clasică, perfect adaptată idealurilor secolului al XVII-lea, a devenit
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de tipul "umor de spânzurătoare" (germ. Galgenhumor, "veselie cruntă și în situații penibile"), "umor de eșafod", "umor macabru", umor sângeros, atroce, feroce etc. este o modalitate estetică reprezentată literar din cele mai vechi perioade, de la Petronius, la Rabelais, Shakespeare, Swift, Marchizul de Sade, E. A. Poe, Baudelaire, A. Jarry și apoi masiv la suprarealiști, în teatrul "cruzimii" și mai ales în teatrul absurdului. Apărut atât în perioade istorice tulburi ca formă de protest, de apărare împotriva anormalității care amenința prin aneantizare și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
54, 299 Ribot, Th., 33 Riffaterre, Michael, 27, 28, 33, 252, 307, 308, 311, 313, 314, 316 Rosenkrantz, Karl, 99, 100, 189, 300 Rosetti, Al., 43, 60, 101, 112, 113, 114, 115, 119, 219, 241, 249, 271, 293 S Sade, Marchizul de, 110 Sadoveanu, Mihail, 20, 27, 95, 156, 290, 295, 313 Sartre, Jean-Paul, 190, 192, 193, 300 Sasu, Aurel, 183, 294 Schelling, Fr., 34 Schlegel, Fr., 87, 109, 259 Schopenhauer, Arthur, 31, 34, 190 Sebastian, Mihail, 20, 27, 65, 116
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aripii! Viața-în sine i schimbătoare, Viteză ea cere și adaptare! CALUL ȘI TRĂSURA Într-un secol medieval, Trăia un cal, Mediu și el adică, normal De frumos și de cult, Și căra... (Exact !) mangal, Cărbunele-acela banal, Pentr-o familie de marchizi sau de conți, Bogați, cu copii, cu nepoți, Frumoși și deștepți...dar nu toți; Calul - despre el vreau să vă spun Muncea văzându-și de drum, De viața sa era mulțumit, Nici nu era dură, Era ușor de muncit, Doar
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mângâie și să-mi ogoioască aleanul singurătății. În fond, ce ai tu În afară de orgoliul și singurătatea ta, mă Întrebam astăzi când dam cotul la Bărăție, după ce-am trecut pe la anticariat și-am mai achiziționat un volum ferfenițit din memoriile Marchizului de Sade. Ce să faci tu cu aceste Însușiri ce nu-ți oferă nici o satisfacție decât aceea de a fi tu Însuți, de a te simți unul și indivizibil, de neatins ca un bulgăre de diamant ce se ascunde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui februarie, când afișele care anunțau că NU MAI SÎNT BILETE Începuseră să apară seară de seară În fața Teatrului St James, succesul fu umbrit de scandal și nu mai trecu mult și norocul lui Wilde intră Într-un declin ireversibil. Marchizul de Queensberry, a cărui indignare provocată de presupusa seducție a fiului său de către Wilde fusese timp de săptămâni Întregi subiect de bârfă prin cluburile din Londra, Îl acuză de a practica sodomia, iar Wilde Îl dădu În judecată pentru calomnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Părintelui Terranova. Transcriem paragraful după foaia ruptă din exemplarul pe care neîntârziat l-am Înapoiat Bibliotecii Episcopale din Alicante. „Aflându-se la curte zisul Zúñiga, pe care obișnuim a-l numi Morarul, acesta a asistat la lectura unui ovillejo al marchizului de Montúfar, a cărui măsură a considerat-o defectuoasă. Marchizul, bărbat nu prea Îngăduitor, i-a trântit-o: «St, fii animal!»“ Ajungând la momentul decisiv, textul e incomplet. Cât de teribilă trebuie să fi fost reacția, și chiar ghionturile Morarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care neîntârziat l-am Înapoiat Bibliotecii Episcopale din Alicante. „Aflându-se la curte zisul Zúñiga, pe care obișnuim a-l numi Morarul, acesta a asistat la lectura unui ovillejo al marchizului de Montúfar, a cărui măsură a considerat-o defectuoasă. Marchizul, bărbat nu prea Îngăduitor, i-a trântit-o: «St, fii animal!»“ Ajungând la momentul decisiv, textul e incomplet. Cât de teribilă trebuie să fi fost reacția, și chiar ghionturile Morarului nostru, dacă cronicarul, deși ascuns În anonimat, nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e de groasă!” Nu se specifică metric cine ademenește mireasa cu astfel de arătări, dar se pare că efectul se lasă așteptat În ce-i privește pe scriitorii mai bătrîni. Anul 2000 mai conține un complex editorial, trei povestiri ale marchizului de Sade, un poster cu Eminescu și, lipit de el, un lung fragment dintr-un text atît de suprarealist, Încît strălucește ca becu’ ce luminează diverse poziții adoptate În cursul iubirii de doi simpli cetățeni. Aflăm, de pildă, cum stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
genul de afirmații la care se așteaptă ziariștii. Dar ele trebuie luate cu anumite rezerve. Continuând să pufăie din țigară, spuse pe un ton mai arățăgos și mai periculos: Știi ce aveam programat pentru astă-seară? Eram invitat la cină la marchizul de ... în apartamentul lui din Knightsbridge. Pe lista invitaților mai erau unul dintre cei mai influenți producători de teatru din Londra, un membru al familiei regale și o actriță americană incredibil de frumoasă, care joacă acum într-un film care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
semnat tot de Haneke. De altfel, toate "de ce"-urile în căutarea unei rațiuni de a fi a atrocității sunt parate de un spațiu reflectorizant, impermeabil la orice mesaj, fără rezonanță, filmul are o filiație sadică, stă în umbra operei divinului Marchiz. Prizonier al unui determinism cartezian care pune în relație logică efectul și cauza, George adresează întrebarea cheie a filmului: "De ce (faceți asta)?". Răspunsul pe care-l dă personajul/regizorul este pe măsură: "De ce nu?". Este lumea în care ne aflăm
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
să facă filme; dar acest roman poate fi considerat și ca o provocare sau ca un strigăt disperat al unui ateu al cărui paradis e de un erotism pedofil, inacceptabil de către legile în vigoare. Din păcate, pentru eficiența gestului, Bastilia marchizului De Sade a fost demult dărâmată. Tot o provocare a fost și prezentarea candidaturii la Academia Franceză, o instituție care se potrivește tot mai mult cu cititorul îmbuibat de bere și de spectacol televizual. Asta s-a întâmplat în 2004
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
în traducerea lui Al. Beldiman, singura din acel an. În 1821 apare Bordeiul indienesc de Bernardin de Saint-Pierre, tradus de Leon Asachi, tot singurul volum apărut într-un an. E pauză până în 1830, când apare Viața contelui de Comianj... de Marchizul de Tencin, tradus de Simion Marcovici. În 1831, apar pentru prima dată trei volume traduse într-un an, toate din franceză: Pavel și Virginia de Bernardin de Saint-Pierre, Întâmplările lui Telemac, fiul lui Ulise de Fénelon și Zadig sau Ursitoarea
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
turc nu poate fi proprietar al vrunui imobil în Moldova, de facto însă turcii au ținut ocupate militărește atât Cetatea Albă cât și Chilia. Aceasta ne lămurește și atitudinea febrilă și neliniștită a lui Petru Rareș; tratatul lui secret cu marchizul de Brandenburg, subscris la Suceava [în] 1542 și motivat anume prin voința de-a recăpăta părticelele Moldovei răpite de turci. Tot în vremea lui Petru Rareș, la 1535, turcii ocupară și Tighina (Bender). Într-adevăr, ce să ne închipuim sub
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în privirea Basarabiei. Tonul guvernului și al presei guvernamentale devine atât de impertinent încît îi dă Rusiei pretextul de a pretinde că nu poate ceda în cestiune, fiind onoarea ei angajată. Cu toate aceste opoziția guvernului era, după cum a zis marchizul Salisbury, neserioasă, adică o comedie de ochii lumii. Tot astfel, se întîmplă cu Arab-Tabia. Având încă Rusia, după Tractatul de la Berlin, un drept de apel contra hotărârii comisiei de delimitare, trupele române intră în Arab-Tabia și Rusia are din non
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cuiva mai degrabă să râză decât să plângă. Ne place jocul cel modest al d-rei Bîrsescu, regretăm că nu se dă nici o îngrijire de a o face să propășească pe calea artei, căci face erorile cele mai elementare. Întâlnind pe marchizul de Monteclain îl întreabă dacă n-a văzut pe George. Dar nu pune semnul întrebărei. În alt loc, pândind o convorbire, ea ar trebui să ia o poziție mai atentivă și să știe că în asemenea împrejurări nu se mișcă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
extraordinară, dar cu toate aceste, în toate împrejurările de emoțiune, am trebui să recunoaștem pe gârbovitul bătrân. Să nu crează că d-sa își pierde mințele în momente de aceste. Când aude că fiica lui era singură la braț cu marchizul, vocea, mișcarea și figura d-sale nu arată că aceasta îl surprinde și-i inspiră o cumplită bănuială. De asemenea în actul al 5-lea, când își deplânge soarta, nu-l credem. D. Velescu are statură, are voce, are pornire
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
p. 248, n. 4); mai explicit, din acest punct de vedere, a fost ministrul extraordinar al Suediei pe lângă Poartă Otomană, Nils Gustav Palin, într-un raport din 27 februarie 1818. Semnalând sprijinul diplomatic tacit acordat de ambasadorul Franței la Istanbul, marchizul de Riviere, celui al Rusiei, baronul Stroganov, cu prilejul tratativelor acestuia cu Poartă, diplomatul suedez notă: "îl pârâit que le Marquis de Riviere s'intéresse pour șes succès, soit par amitié personnelle ou d'après leș intentions de Șa Cour
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de-a o dovedi aceasta. Noi, din depărtare, nu știm prețui poate după adevărata ei valoare importanța parlamentară a voturilor date de Camera Lorzilor; știm însă că votul cel din urmă e inspirat de oameni ca lordul Beaconsfield ori ca marchizul Salisbury, nume cu greutate în cumpăna opiniei europene. Cu toate acestea ministeriul nu are de gând a neutraliza moțiunea de neîncredere a Camerii Lorzilor prin o moțiune de încredere a Camerii Comunelor și crede suficient a se 'ntemeia pe majoritatea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
c-am fi având a ne aștepta la o întoarcere a onor. d. Boerescu pe fotoliul de ministru de esterne și cea adusă de ziarul maghiar "Egyetertes " că, în locul comitelui Hoyos, se va numi plenipotențiar al Austriei în București sau marchizul Pallavicini sau comisarul regal Ludovic Tisza. Cumcă o încordare oarecare există între Austro-Ungaria și România ne-o confirmă și ziarele germane din București cari, cel puțin în privirea aceasta, cată să fi având informațiuni de-o probabilitate oarecare. [13 - 14
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acest lucru este primordial, că el ar fi cel mai important pentru propria condiție. La Întrebarea „cine ești?”, un francez din secolul al XVIII-lea ar fi răspuns: sunt baronul X, sunt nepotul negustorului Y, sunt țăranul cutare de pe moșia marchizului Z. Apartenența la o anumită categorie socială era mult mai importantă decât limba sau naționalitatea. Nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să spună „sunt francez”, iar pașapoarte care să arate acest lucru nu existau. Un text medieval celebru
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a atras asupra sa mânia lui Ludovic, pierzându și poziția de favorit. Au mai urmat aventuri de scurtă durată cu o serie de cavaleri de la curte, dar lipsite de importanță. Cea mai semnificativă dintre acesta a fost chiar ultima, cu marchizul de Cinq Mars. Introdus la curte la vârsta de nouăsprezece ani„,frumos asemenea unui erou grec, vesel, năvalnic, spontan, dornic de a trăi viața“ a devenit arbitrul eleganței și a fost imediat remarcat de Ludovic, care, la vârsta de treizeci
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]