1,154 matches
-
capul dat pe spate și ochii căscați În hăul pestriț, ne Încleștăm mîinile de marginea de lemn a pichetului, să nu cădem. În sus. GÎndindu-ne fiecare la foarte multe lucruri În același timp. Din cînd În cînd, telefonul de ebonită maro zbîrnîie scremut. — Răcane, bagă o flotare să nu adormi, țipă Aursulesei din centrala telefonică, cu vocea lui de copil bătrîn. — Mai bine sună la room-service să ne trimită două beri aici sus. Referințele din umorul nostru deștept n-au ecou
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să te lase acasă, ai În jur de 9 ani. Îți amintești jacheta ei dintr-o imitație de leopard pe care și-a luat-o cînd au fost În turneu În Germania? O jachetă scurtă, cu fermoare de plastic late, maro? Ți-a marcat copilăria, Îți pierdeai mințile gîndindu-te că există o țară În care oamenii se pot Îmbrăca În astfel de haine, cu astfel de fermoare. Ei bine, În seara asta o poartă pe ea... jacheta asta, o fustă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a marcat copilăria, Îți pierdeai mințile gîndindu-te că există o țară În care oamenii se pot Îmbrăca În astfel de haine, cu astfel de fermoare. Ei bine, În seara asta o poartă pe ea... jacheta asta, o fustă de stofă maro și niște cizme tot maro, Înalte, cu toc... intrați Împreună În teatru. N-a vrut să te lase singur acasă, din motive care nu se mai rețin, familia Ciorogaru, vecinii și prietenii noștri, nu te pot ține la ei. Așa că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mințile gîndindu-te că există o țară În care oamenii se pot Îmbrăca În astfel de haine, cu astfel de fermoare. Ei bine, În seara asta o poartă pe ea... jacheta asta, o fustă de stofă maro și niște cizme tot maro, Înalte, cu toc... intrați Împreună În teatru. N-a vrut să te lase singur acasă, din motive care nu se mai rețin, familia Ciorogaru, vecinii și prietenii noștri, nu te pot ține la ei. Așa că ai să vezi Traviata, sau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
repară mașina, o Dacia ruginită. Se vorbește cu cuvinte urîte, deși tu Îți semnalezi prezența cu pistolul cu capse, un Colt cu țeava scurtă, pare autentic, pe care tatăl Monicăi ți l-a adus, ambalat Într-o pungă de hîrtie maro, din America, unde a ajuns trimis de combinatul chimic Într-o delegație... Spectacolul s-a ter minat, vin toți din scenă În fugă, soliștii au brațele pline de buchete de flori, prin stație, o inundație de aplauze din sala care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mai stăm și noi de vorbă. — Las-o baltă. Deseară ies În oraș cu Andi. Andi mă așteaptă la 7 pe aleea de lîngă blocul lui. SÎnt În bocancii Depeche Mode, În blugi și În geaca neagră cu mîneci maro și mi se pare că nimic nu s-a schimbat, parcă nici nu am fost plecat. Trecem prin curtea plină de leagăne și de balansoare ruginite, ca să-i salutăm pe băieții din cartier. E frig (și ceață, un pic) și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu casca desfăcută și lăsată pe ceafă, Împărțind mici daruri (țigări, ciocolată, prezervative, praf de scărpinat) unei cete de copii care aleargă desculți În jur, În timp ce-i zbiară rîzÎnd unui camarad de luptă o replică Însoțită de stropi de salivă maro (de la tutunul pe care-l ține la măsea): Jack, am făcut o treabă strașnică! Sau poate un soldat sovietic, caz În care nu Împarte nimic, ci flutură o eșarfă roșie, iar fraza adresată tovarășului său sună ceva de genul: Ivan
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
n-aveau uniforme, jigăriți... mă rog, o dată, a venit unu’, avea o barbă blondă... cred că era ceva Învățător sau profesor... cu buzunarul de la pieptul tunicii plin de creioane colorate și ne-a desenat pe noi, copiii, pe o hîrtie maro de ambalaj... Și nu-ți mai amintești... nu știu, ceva concret, povești... s-au Întîmplat chestii nasoale... — Aveam vreo șase ani atunci. Ce vrei, nu prea... Îmi amintesc că Într-o zi a venit la noi o mătușă de prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
masa de seară, o bluză de mătase cafeniu deschis, cu guler brodat, și o fustă-salopetă cafenie, dintr-o catifea reiată, foarte fină. Își scosese pantofii și își înconjurase cu brațele un genunchi înălțat până aproape de bărbie, îmbrăcat într-un ciorap maro. Fetele nu aveau voie să poarte ciorapi-pantalon colanți, socotiți dăunători pentru sănătate. Hattie era „fetița neglijată“ la care ne-am mai referit, nepoata lui John Robert Rozanov. Avea șaptesprezece ani. Școala la care urma era foarte costisitoare, o școală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atâția oameni, din câte știa ea. Răul făcea și el parte din golul alb al viitorului. Asemenea gânduri îi săgetau mintea acum când ședea pe patul alb din dormitorul școlii și își ținea în mâini genunchiul cald, îmbrăcat în ciorapul maro. Îi săgetau mintea, laolaltă cu numeroase alte gânduri, cu imagini ale pârtiilor înzăpezite și ale plopilor liliachii, ale melancolicului lac din Texas, ale dragului ei tată, încruntându-se de îngrijorare în timp ce-și pregătea prelegerile, ale garsonierei sordide în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbraci cu gust. Doamna a așteptat de la el o părere preț de vreo două secunde, privindu-l întrebător. Și, cum el nu și-a spus părerea, a continuat arătând către un sul: sau asta. Ia uite. Ce zici? O stofă maro cu dungulițe, pentru un costum bărbătesc la două rânduri. Știi ce-i aia un costum la două rânduri? Nu știi? Nu contează. E un costum elegant, pentru ocazii. Trecură împreună pe sub lumina chioară din mijlocul încăperii și doamna nu-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
neagră). Sistemul vestimentației depinde adeseori de tipul de cultură căci negrul la popoarele orientale este o marcă superioară în grad: perioada minimă de 30-36 de luni de muncă intensă, ar putea constitui garanția dobândirii unor abilități necesare acestei gradații. Centura maro (Kyu 1) fiind la fel ca și culoare pământului care este solid, ferm, fertil etc., denotă un spirit matur din toate punctele de vedere. Acum este din ce în ce mai pregnantă dorința de afirmare ca individualitate în arte marțiale. Sistemul vestimentației devine un
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
este utilizat de sportivii de la sporturile marțiale, arătând grade și ierarhii de performanță ale sportivilor: (centura albă, galbenă, roșie, neagră), ca etape ale evoluției competiției: gradații Mon pentru copii 4-8 ani, gradații Kyu (centuri colorate) de la centura galbenă la centura maro, gradații Dan (centura neagră), gradații Dan superioare (centura alb-roșie, peste 5 Dan). Centura unui practicant se dobândește, de regulă, după trecerea unui examen de grad, și reprezintă, pe lângă recunoașterea unui anumit nivel tehnic, și dovada unei înalte ținute spirituale. De
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete arome la fântâna cu mandarini..., iar tumultul sufletesc debordează, antrenând văzul, auzul, mirosul, fiindcă Purpuriu, maro, roșu, vernil și verde închis, / Coralul, ametistul, chihlimbarul, / Smaraldul și albastrul: / Penele păunului într-un ritual peste florile tinere / Logodesc aurul și argintul în broderii, și toate se întâmplă când Mâna Grădinarului înveșnicește culorile, iar Cântecul urcă până la cer, până la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Altam Bianca Clasa a IX-a NECUVÂNTĂTOARE... Un cățeluș orfan... Mergea încet și trist pe stradă Un cățeluș plin de zăpadă. Cu părul ud, cârlionțat, De multe zile nemâncat... Avea, cred eu, câteva luni, În cap, doi ochișori nebuni, Era maro cu alb, frumos, Dar foarte slab, piele și os. Cu nasul lui mic, de cățel, Zăpadă-adulmeca, nițel... Voia să știe,-mi dau eu seama, Pe unde, oare,-i umbla mama. El nu știa că nu mai are O mamă să
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
oamenii lui de afaceri, Mika-Le. se ocupa de corespondența destul de numeroasă a invitațiilor, mulțumirilor, scuzelor, felicitărilor etc. . . . Admirația ei pentru Elena dura mai departe. Elena binefăcătoarea găsise în Mika-Le o umilă slujitoare. Luxul, mândria, succesul, toate atributele acelea de "damă maro" ale Elenei uimeau pe domnișoara Norica, care, necutezând să~și exprime laudele în fața sorei ei, împreuna mâini extatice către Drăgănescu, profitând, firește, cât mai mult de buna dispoziție a cumnatului, măgulit în idolatria lui neclintită. Elena, conform programului fixat, nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
diplomat nord-american); cea galbenă a fraților Otayza, care În loc de guvernantă aveau o educatoare nemțoaică; cea albastră a lui Penti, care avea o groază de surori la Villa María. Era imposibil să le ții minte pe toate. A lui Julius era maro. CÎnd copiii mai creșteau puțin erau duși În clădirea cea mare de cărămidă de pe bulevardul Arequipa. Primul lucru pe care-l aflau era că Pastor se putea scula mai târziu, fiindcă locuia chiar alături de școală. Era frumoasă clădirea de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
arabi te-au parașutat aici, cu forțele speciale. Furtuna trecu la fel de repede cum apăruse. Indignarea îndreptățită se topi în suspine. Își deschise palmele, rânjind la Weber. Ești de la FBI sau de-astea? Un deget se întinse și lovi ușor cravata maro a lui Weber. Am discutat deja cu băieții voștri. Karin înlemnise. —E doar un costum, Mark. Te porți de parcă n-ai mai văzut niciodată un costum. — Îmi pare rău. Zici că e „copoi“. Degetele lui atârnară ghilimele în aer. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se opri lîngă mine și-și ridică ochii, aruncîndu-mi un zîmbet onctuos, șovăitor. Avea o față frumosă, cu bărbie îngustă și părul unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu-i așa? — Da, i-am răspuns. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
institutului, așa că se întoarse în restaurant. Era aproape gol, dar Ozenfant stătea la masa lui obișnuită discutînd febril cu alți doi profesori. Lanark se duse la o masă din colțul cel mai depăratat și imediat apăru o chelnăriță. — Aveți ceva maro, uscat și sfărămicios? o întrebă el. — Nu, domnule, dar avem ceva roz, umed și sfărămicios. Aduceti-mi un sfert de porție, vă rog. începuse să mănînce, cînd o voce aspră, ușor ezitantă, spuse: — Pot lua loc? își ridică privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poate mai repară ceva. Livezenii făceau cadouri multe și frumoase. Ce ar fi să-i mărturisească domnului Alexandru? Îl admira pentru că era bogat și frumos și sigur pe el. Și parcă simți că, din neagră tuci, inima lui a devenit maro, cum erau castanele din colecția de pe polița din bucătărie, pe care o strânsese astă toamnă. Unele erau prinse între ele cu niște cuie lungi și aveau formă de om. Doar că din rotunde și lucioase cum erau la început, castanele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Acum cinci mii de ani, acestea erau rotite peste plăcile de argilă și lăsau o semnătură. Ingenioase pentru vremea lor, dar nu mai ingenioase ca ascunzătoarea pe care o găsise Jaafar pentru ele. Băgă mâna în cutia mare de carton maro, care venise de la Neuchâtel, din Elveția, acum o săptămână. Înăuntru era o grămadă mare de case de jucărie din lemn, toate cu ferestre vopsite și înconjurate de gărdulețe din bețe de chibrit. Dacă ridicai acoperișul, descopereai că șemineul ornamental avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zona de siguranță. În cele din urmă i se făcu semn să înainteze, astfel că trecu prin înaltele, uriașele porți, ajungând la Ușa 8, așa cum fusese instruit de Tony. După altă scurtă așteptare, punea în portbagajul Jaguarului o singură cutie maro. Încă o semnătură, pentru a confirma primirea, și încărcătura era oficial înscrisă, ștampilată și livrată - și asta sută la sută legal. Când trebui să deschidă cutia, în camera din spate a sălii lui de expoziție de pe strada Bond, simți același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pașii apropiindu-se și acum, prin sticlă, zărea un bărbat care venea înspre ea. Era imposibil să-i recunoască fața în întuneric. Ușa se deschise și Maggie văzu bine persoana: era Uri, ținând în mână un teanc ordonat de haine maro. Fără să-i dea nici o explicație, își descheie cureaua de la pantaloni și își scoase cămașa, după care le puse sub unul din birouri, unde nu puteau fi văzute. După ce făcu lucrul ăsta, începu să se îmbrace cu hainele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lăcomie aerul, clipind la brusca lumină a soarelui, descoperi că ieșise într-o străduță îngustă, plină de oameni. Chiar în fața ei se afla un indicator: Sanctuarele Flagelului și ale Condamnării. Iar din sanctuar se ivi un călugăr într-un cassok maro, cu o frânghie maro în jurul taliei. Se afla pe Via Dolorosa, drumul lui Hristos spre crucificare. Maggie ar fi regăsit pentru o clipă vechea tihnă catolică în familiaritatea locului, dacă ar fi avut timp. Dar nu își permitea acest lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]