1,059 matches
-
un coș, pentru orice. Și la refuz de hrană îmi dă voie să am pix, creion. Și am scris pe cearșaf, frumos, cu litere, și pe urmă am dat tentură de iod. Aia este maro și, când se usucă, rămâne maro pe cearșaf. Cu aia am scris. Pe urmă, a venit comandantul, a venit din Direcție, mi-a dat trei luni de restrictivă. De ce? Când am fost pe restrictivă, mi-a dat zece zile de izolare. Eram în cameră cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
flori, cu pomi, cu brazi, cu astea, și-un munte. Deci verde de două feluri, albastru de patru feluri... Albastru - cerul, nu? Și verdele - iarba? Apa, am patru feluri de albastru la apă. Am alb, cerul acolo o să fie albastru, maro de două feluri. Pentru cerb e maro, pentru mal e maro, am un copac, un ciot de copac care este, tot așa, maro cu negru, cu alb. Culori d-astea directe. Din ciorapi. Din tot felul de obiecte de îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
verdele - iarba? Apa, am patru feluri de albastru la apă. Am alb, cerul acolo o să fie albastru, maro de două feluri. Pentru cerb e maro, pentru mal e maro, am un copac, un ciot de copac care este, tot așa, maro cu negru, cu alb. Culori d-astea directe. Din ciorapi. Din tot felul de obiecte de îmbrăcăminte. Pur și simplu, n-avem ce să facem. Stând în cameră... Bine, acuma am activitatea asta la Club. Dar, când m-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aceea, pe la ora zece, la marginea mlaștinii, cu pistolul în mână. L-a descoperit bătrânul de la popasul din apropiere, care plecase la pescuit. Când s-a apropiat de apă, a văzut cam la cincizeci de metri de mal ceva lung, maro închis, acoperit de apa mlaștinii. Au sosit imediat polițiști și detectivi ca să facă cercetări. Patru ore mai târziu și-au dat seama, din scrisorile și carnețelul pe care le-au găsit în buzunarul omului, că era vorba de Endō, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se apere - dar scutierul Îi ținea capul apăsat În vasul veceului. Se sufoca. Simțea că-i lipsește aerul. Deschise gura, inspiră apă, tuși, scuipă, ridică o clipă capul și fu din nou Împins spre apă - nasul atinse luciul pătat cu maro al vasului, cineva făcuse caca și nu nimerise gaura. Apa i se scurgea din nas, din urechi, din ochiul deschis și din bandaj. Îi bag un fitil În curul ilotului ăstuia și-l fac să se bășească, spunea Anzalone. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și le spusese alor lui să nu treacă prin zonă. S-au sărutat. Cateluța era firavă și, cum stătea pe spate, sânii se îngropaseră și arătau ca două ochiuri neprăjite încă. Rămăsese în niște bikini roz, pe care scria cu maro: kiss me. Andrei se dezbrăcase complet și repede, apoi se așezase deasupra ei, frecându-și ușurel penisul de chiloții roz, în timp ce ea încerca să și-i scoată. Își rulase fără grabă prezervativul, cu gesturi pe care le știa foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
frecvență ori prin cursurile rapide organizate de comuniști special pentru victime ca Vencica. Așa că în 1959 Zogru a găsit-o membră în guvern, cu Pobedă neagră priponită în poarta cu pantere. Casa lui Achile, cu cerdacul ei brâncovenesc, fusese vopsită maro, ca să țină la murdărie. Zogru a plutit în curte pe deasupra măciuliilor de nalbă și, cum a văzut-o pe Vencica, a rămas înmărmurit. Nu și-a dat seama imediat cine este. Arăta ca o tovarășă înfășurată în costum-taior bleumarin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
flori, câmpuri deșertice și stânci, dar eu nu vedeam nimic din toate astea. Ochii mei stăteau de obicei pironiți asupra fluviului însuși, mă uitam fix la apă și-mi treceam mâna prin întunericul ei care se făcea, pe rând, când maro, când negru, când gri și o dată, când am trecut pe lângă o tăbăcărie, culoarea sângelui. În acea noapte, m-am trezit cu o gheară în gât, înecată în sânge, strigându-l pe Shalem, strigând după ajutor, după mama, într-un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
primind neon și freon din tavanul pavat cu tuburi albe și grătare de ventilație. Mocheta bej cu desene roșcate stilizând floarea de măceș e singura înviorare în acest spațiu electrostatic. În colțul camerei, a rămas o pată care bate spre maro, vreun funcționar stângaci, grăbit să plece undeva, a răsturnat cu cotul o stacană de cafea. Toți l-au privit reprobator, asemenea scăpări nefiind amuzante decât în filme. Raportul electronic mai are o pagină în afara celor parcurse deja. E compilația altui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
verzi și roșii ale semafoarelor în albul de pe sprâncenele clădirilor. Va număra stațiile până la Romancierilor. Va căuta blocul, scara, apartamentul. Îl va găsi. Înainte să apuce să bată sau să sune la ușa din PFL vopsită într-o nuanță de maro gălbui destul de neplăcută, aceasta se deschide și în fanta verticală de lumină apare o siluetă care îl poftește înăuntru. Pascal pășește peste prag cu tabloul la subsuoară. E destul de mare și degetele au mototolit hârtia cu care e învelit. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
au nevoie de așa ceva, mai ales cele ca tine. Ca să se muleze pe toate curbele. Știu eu un omuleț grozav în Brick Lane; aș putea să-ți aduc numărul lui. Își dădu capul pe spate. Ți-ar sta bine în maro, un maro închis de tot, de ciocolată neagră și amară. Merge cu părul și ochii tăi. —Hugo! strigă Sally de pe scări. Ești acolo, jos? Absolut. O fac și eu pe regina travestiților și-i dau lui Sam câteva sfaturi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de așa ceva, mai ales cele ca tine. Ca să se muleze pe toate curbele. Știu eu un omuleț grozav în Brick Lane; aș putea să-ți aduc numărul lui. Își dădu capul pe spate. Ți-ar sta bine în maro, un maro închis de tot, de ciocolată neagră și amară. Merge cu părul și ochii tăi. —Hugo! strigă Sally de pe scări. Ești acolo, jos? Absolut. O fac și eu pe regina travestiților și-i dau lui Sam câteva sfaturi despre modă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fălcile picate, asemenea unui câine Sharpei 1. Cu cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai frumoasă cârciuma asta, mai ales în lumina zilei care-ți dezvăluia cu o precizie crudă covorul roșu cu vârtejurile lui portocalii și maro, mesele ieftine din lemn de pin și tapiseriile verzi și deșirate ale banchetelor, ca să nu mai vorbim de starea în care se aflau paharele. Dar, chiar și într-o obscuritate care face pe oricine să arate bine, barmanul ar rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trei sferturi, tocmai buni pentru a pune în evidență gleznele incredibil de subțiri ale Gitei și tocurile înalte, cu blană falsă de leopard. La urechi purta cercei mari, sub formă de cerc, iar genele ei foarte grele aveau nuanțe de maro atent amestecat, mergând până la un bej delicat sub arcurile delicate ale sprâncenelor. Efectul era unul extrem de studiat și voit exotic, de genul celor pe care numai femeile asiatice pot să-l susțină; o femeie din vest costumată astfel ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea o importanță extraordinară. —Fiiiișăr, făcu Sally cu satisfacție. De mult aștept clipa asta. —Fisher? zisei eu, surprinsă, uitându-mă la obiectul adorației lui Sally. Acesta purta un costum gri-perlă și un tricou cu anchior, în dungi bleu deschis și maro, destul de mulat pentru a-i scoate în evidență bombeul pectoralilor și abdomenul plat. Îmi plăcea această tendință a modei bărbătești. Cu cât puteai să-ți clătești ochii mai mult, cu atât mai bine. N-am știut că e gay, comentai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să se ocupe în continuare de ea și se așeză pe jos, lângă Sierralta, cu spatele rezemat de un trunchi de copac și cu picioarele atingând rugul. Bătrânul Xudura amesteca în tăcere într-un vas în care fierbea un lichid maro închis, gros și urât mirositor. — Curara? — Cred că da... Dar nu poate fi curara de vânătoare, ci alta: cea de război, cea care îl fulgeră la pământ pe omul care doar a atins-o. — Ce credeți despre toate astea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fuge către hubloul generos al navei. Brusc mă trece un fior rece pe șira spinării, însoțit de o senzație de emoție copleșitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare și de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro și verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea albastră. Mut de uimire și plin de o admirație covârșitoare înțeleg de ce planeta Pământ se numește Planeta Albastră. Secundele devin ore, iar miile de kilometri devin milimetri. Sunt complet debusolat
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
reușit să emită Alice din gâtul dintr-odată uscat. Ochii lui, mărginiți de gene dese și negre, erau înguști, verzi și pătrunzători. Alice s-a simțit țintuită de privirea lor, care mătura fundul oceanului din sufletul ei. — Bună. Costumul lui maro, cu dungi și revere late, îi scotea în evidență părul sălbăticit, dându-i un efect dramatic. Alice s-a gândit că tipul arăta ca o combinație între un star rock și un contabil sau ca un manechin coborât dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a reboteza agenția Proprietățile Knightley, astfel încât să poată profita de pe urma legăturii cu Jane Austen. Cum avea să i-o dovedească lui Neil, Hugo nu era încă foarte sigur. La o privire inițială, își închipuise că pereții dormitorului erau de un maro profund și bogat. Asta până când lumina unui spot căzuse pe ei, scoțând la iveală un alb imaculat. Maroul venea, de fapt, de la petele de nicotină. Când s-a uitat mai bine, Hugo a văzut două umbre ruginii, uriașe și fantomatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o dovedească lui Neil, Hugo nu era încă foarte sigur. La o privire inițială, își închipuise că pereții dormitorului erau de un maro profund și bogat. Asta până când lumina unui spot căzuse pe ei, scoțând la iveală un alb imaculat. Maroul venea, de fapt, de la petele de nicotină. Când s-a uitat mai bine, Hugo a văzut două umbre ruginii, uriașe și fantomatice, impregnate în zidul unde ocupanții anteriori ai casei stătuseră în pat și fumaseră. Covoarele făceau parte din categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unui morman mototolit. Hugo s-a uitat disperat pe etichetele cutiilor. Aici scrie că e o căsuță de pus în copac, a zis el înnebunit. E o căsuță de pus în copac. —Ei, atunci asta e, a spus bărbatul în maro. E o căsuță de pus în copac. —Dar eu n-am comandat nici o căsuță de pus în copac... of, fir-ar al dracului! Las-o baltă! Unde semnez? În timp ce microbuzul se îndepărta, Hugo a zbughit-o înăuntru. Spre marea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
datorându-ți-se, în mare măsură, ție. Așa că fă-mi, te rog, favoarea și dispari de-aici. Hugo se așteptase - ba chiar sperase - ca, la auzul acestor vorbe, Laura să plece vexată. Își coborâse din nou capul, numai că pantofii maro și fără toc din fața lui nu s-au pus în mișcare. În loc de asta, s-au întors și Hugo a simțit cum bancheta pe care stătea se lasă sub greutatea femeii care se așezase la rândul ei. —Hugo, a spus Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat și ne-am aruncat sub plapumă, dar mie frigul Îmi intrase În șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se Întâlnea cu mine, pentru că știa cât Îmi place. Puloverul maro era bătrân și Înțelept, avea și două- trei găuri de molii și era impregnat de mirosul bine-cunoscut de Ureche-În-fum-de-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cât am lipsit ? De ce nu mi-ai răspuns la scrisori ? În rarele ocazii când mă mai gândeam la Dodo - Întotdeauna ca la ceva din ce În ce mai Îndepărtat, aproape ireal - mă gândeam de fapt la Puloverul lui maro, pentru că Dodo era chiar Puloverul maro - un cocon moale și cald, În care citeam amândoi poezii, reviste interesante de la București, ne plimbam de mână pe malul Dunării și mergeam la festivaluri de jazz. Doi ani și jumătate stătusem astfel Încoconați, dar acum simțeam că a venit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
festivaluri de jazz. Doi ani și jumătate stătusem astfel Încoconați, dar acum simțeam că a venit timpul să ne descolăcim, să-i iau blana pe genunchi, să o mângâi, să o cos și să plec. — Ai un ac și ață maro ? El privea trist cum Îi cos puloverul, simțind că i-l coseam cu adevărat, nu ca să-i fac În ciudă. VĂzându-l așa trist m-am gândit să-i mai Îmbrac o dată puloverul, așa cârpit, să văd cum vine. El
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]