711 matches
-
Rebreanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu sunt înfățișați ca scriitori realiști, fără alt determinativ, scoși din contextul infamant al curentelor literare. Mihail Sadoveanu e monumentalizat ca maestru desăvârșit, istoricul literar invocând toate clișeele posibile: "fruntaș printre scriitori", ilustrator al concepției marxist-leniniste, opera lui este o "impresionantă oglindire a luptei poporului pentru dreptate socială și libertate", "cântăreț neîntrecut al naturii patriei sale și cel mai mare povestitor după Creangă", "scriitor-cetățean strălucit" etc. (p. 113). Rebreanu este apreciat îndeosebi pentru romanul Răscoala, considerat
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
și violente la care au recurs versurile propagandistice și-au dovedit din plin utilitatea. Ele fuseseră, mai înainte, exersate și verificate în poezia bolșevică, în cea nazistă ori, la noi, în versurile legionare. "Hipertrofia incitativului" ca punct în care "logosul marxist-leninist poate fi apropiat de limba celui de-al III-lea Reich" o semnalează, de altminteri, și Françoise Thom. Ce dovadă mai bună a eficienței mobilizatoare a poeziei transformate în marș și a mecanismului propagandistic comun, transideologic, al celor două regimuri
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
și ale popoarelor. (Marx afirma că, mai devreme sau mai târziu, capitalismul va triumfa până și pe cel mai neînsemnat atol australian. Comunismul n-a fost aplicat cu succes nici măcar pe un astfel de atol. E o dovadă că discursul marxist-leninist are o natură demagogică.) Paul Cernat își intitulează articolul Despre fobia stângii și cultura pluralistă. Două precizări înainte de a discuta câteva aspecte esențiale ale temei. Nu eu, ci Paul Cernat identifică fobia stângii cu fobia comunismului. Nu mi-o recunosc
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
50, Cameleonea proba că nu-și epuizase excepționalele resurse de adaptare. Și-a inaugurat atunci cuvîntul printr-o genuflexiune în fața potentatului zilei, afirmînd că "ne aflăm cu toții sub impresia remarcabilei expuneri prezentate Plenarei de tovarășul Ceaușescu, adevărat model de analiză marxist-leninistă, de autentic spirit revoluționar în abordarea problemelor atît de complexe ale ideologiei, culturii, educației și ale construcției socialiste în general". Fără nicio remușcare autentică, își îngăduia a osîndi ceea ce săvîrșise el însuși. Evident, palinodia nu depășea cadrul convențional al retoricii
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
frontului socialismului, democrației și păcii - Uniunea Sovietică". Concluzia e triumfalist-imperativă, aidoma unui brand al epocii: "Trebuie să învățăm de la marele Lenin, de la marele Stalin de a fi exigenți față de noi înșine, de a fi intransigenți față de orice abatere de la învățătura marxist-leninistă, față de orice deformare a nemuritoarei teorii a lui Marx, Engels, Lenin, Stalin".
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
Nicolae Mecu citește permanent în dublu cod, printr-un „clivaj de lectură”, acțiunile călinesciene în epocă. E cât se poate de adevărat, de pildă, că graba cu care G. Călinescu se grăbește să-l treacă pe Eminescu prin ciurul „moștenirii marxist-leniniste” poate fi înțeleasă atât ca un serviciu adus Partidului, cât și ca modalitate de a-l sustrage din calea reevaluărilor cu adevărat demolatoare ale ideologilor. Nu e vorba aici de a diminua compromisul moral, însă sunt convins, împreună cu Nicolae Mecu
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
literare prin transformarea ei într-un instrument de propagandă, reprezentanții regimului comunist au încercat să șteagă din amintirea poporului român literatura anterioară. De ce? Pentru a nu exista un termen de comparație. Pentru a crea impresia că literatura generată de ideologia marxist-leninistă este singura posibilă. Cu toate că nu au practicat deloc bunul-simț, comuniștii au trăit mereu cu sentimentul - secret și chinuitor - al nelegitimității și au avut un complex de inferioritate față de adevărații "stăpâni ai castelului", fie ei și aruncați de multă vreme în
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
privind identitatea națională a românilor, scrieri ale autorilor români care s-au expatriat după instaurarea comunismului, hărți și atlase cu frontierele de după 1918, abecedare și almanahuri, cărți cu caracter religios, lucrări științifice derivând din alte concepții asupra lumii decât cea marxist-leninistă, opere literare de avangardă, cărți în limbi străine în general, indiferent de conținutul lor etc. Aceste direcții de atac aparent arbitrare și imprevizibile, asemănătoare cu loviturile de topor date de cineva într-un moment de furie dezlănțuită, capătă imediat o
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
de relativă liberalizare din deceniul șapte este încheiată abrupt prin emiterea așa-numitelor "teze din iulie" 1971 ale lui Nicolae Ceaușescu, urmate imediat de Instrucțiunile CC al PCR referitoare la Propuneri(le) de măsuri pentru îmbunătățirea activității ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Intransigența ideologică se accentuează în progresie geometrică, reverificându-se fondurile de cărți din biblioteci, preluându-se de la populație, prin "achiziționare", cărțile neconforme cu noile exigențe ideologice și ajungându-se până la găsirea unor metode
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
de partid și literatura de partid Om de știință, luptător, Vladimir Ilici Lenin anticipează și elanul pedagogic al conducătorilor comuniști. Amprenta partinică, și aici avangarda rusă/ sovietică va plăti prețul insurgenței, este omniprezentă: prinsă în cleștele de fier al logicii marxist-leniniste, alternativa dezvoltată în preajma primului război mondial va fi eliminată sau / și domesticită.1 Comuniștii români, la rândul lor, vor capitaliza în marginea potențialului de subversiune avangardist, pentru a introduce apoi, o dată cu consolidarea puterii populare, propria versiune de realism socialist, căci
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
prompt, conștiincios și bine; 2) ca scriitor de articole în revistă, de asemenea, cu precizarea că evita o angajare hotărâtă pe linia scrisului și criticii de artă realist-socialistă; 3) din punct de vedere ideologic, se deducea un refuz al concepțiilor marxist-leniniste atât în viața politică și socială, cât și în cea culturală"5. Înainte de a inventaria contribuțiile scriitorului din mensualul subintitulat „organ al Ministerului Culturii și Uniunii Scriitorilor din R.P.R", e nevoie să fac o precizare care atestă că Ștefan
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
însemnătate a literaturii în lupta ideologică, scriitorii trebuie să combată cu maximă hotărâre tendințele de liberalism față de naționalism, față de recidivele de decadentism și apolitism. Este necesară o mai intensă muncă de însușire și aprofundare de către scriiitori și critici a învățăturii marxist-leniniste și în special a teoriei marxist-leniniste a cunoașterii, însușirea temeinică a obiectivelor partidului, a liniei sale generale, pentru a putea mobiliza prin creațiile lor pe oamenii muncii la înfăptuirea politicii partidului." De pe aceeași poziție imperativă este tratată critica literară: Un
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
scriitorii trebuie să combată cu maximă hotărâre tendințele de liberalism față de naționalism, față de recidivele de decadentism și apolitism. Este necesară o mai intensă muncă de însușire și aprofundare de către scriiitori și critici a învățăturii marxist-leniniste și în special a teoriei marxist-leniniste a cunoașterii, însușirea temeinică a obiectivelor partidului, a liniei sale generale, pentru a putea mobiliza prin creațiile lor pe oamenii muncii la înfăptuirea politicii partidului." De pe aceeași poziție imperativă este tratată critica literară: Un rol de seamă în lupta pentru
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
să descopere și să combată cu fermitate tendințele de cocoloșire a lipsurilor de care suferă unele cărți în ce privește conținutul lor de idei și nivelul de măiestrie artistică. Criticii literari au sarcina de a contribui la aprofundarea și dezvoltarea principiilor esteticii marxist-leniniste, de a aborda cu curaj problemele reflectării adevărului vieții, ale tipicului și individualizării artistice, ale măiestriei, de a analiza și sintetiza cu competență experiența drumului rodnic parcurs de literatura noastră în anii de la eliberarea țării". Toate aceste indicații sunt, bineînțeles
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
cu modul capricios în care ea își exercită influența asupra conștiinței cititorilor sau cu esența criticii literare, care este mai curând un joc literar secund, decât o instanță de orientare a literaturii. Se remarcă, încă o dată, prozaismul dezolant al gândirii marxist-leniniste, incompatibilitatea sa structurală, iremediabilă cu tot ce iese din raza producției de bunuri materiale. Ideologii partidului comunist pleacă de la premisa, falsă, că există o similitudine între producția de bunuri materiale și creația literară, atribuindu-le scriitorilor ,sarcini", dându-le ,indicații
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
afirmații erau în esența (și în expresia) lor contextuale: e cazul a trei sau patru referințe politicoase la adresa marxismului, pe care le-am considerat dispensabile”. Ar fi fost interesant pentru cititorul de azi tocmai modul în care trimiterile la ideologia marxist-leninistă scurtcircuitau demersul logic al ideilor, distorsionându-le într-o mai mică sau mai mare măsură. Ceea ce surprinde, poate, cel mai mult, la relectura primelor cărți ale lui Nemoianu, Structuralismul (1967) și Calmul valorilor (1971), reunite în primul volum al Operelor
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
Sorin Alexandrescu sau Toma Pavel, dar și pentru Virgil Nemoianu, după cum va recunoaște deschis în Arhipelag interior, o formă de evaziune prin științificitate. Poetica, semiotica sau structuralismul au reprezentat, pentru acești critici, dincolo de mirajul unui limbaj nou, garanția ocolirii principiilor marxist-leniniste în numele unei obiectivități de ordin lingvistic. Ei au preferat coborârii în arena actualității, acolo unde se purta întreaga luptă de eroziune a clișeelor marxist-leniniste, o abstragere în mediul rarefiat al cercetărilor literare. Cu Virgil Nemoianu, lucrurile sunt, însă, ceva mai
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
semiotica sau structuralismul au reprezentat, pentru acești critici, dincolo de mirajul unui limbaj nou, garanția ocolirii principiilor marxist-leniniste în numele unei obiectivități de ordin lingvistic. Ei au preferat coborârii în arena actualității, acolo unde se purta întreaga luptă de eroziune a clișeelor marxist-leniniste, o abstragere în mediul rarefiat al cercetărilor literare. Cu Virgil Nemoianu, lucrurile sunt, însă, ceva mai complicate. Primul monograf al structuralismului la noi n-a fost niciodată un structuralist propriu-zis, în sensul că n-a avut, de pildă, niciodată ambiția
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
alte obiective. Tzvetan Todorov, unul din promotorii formalismului critic, într-un interviu acordat profesorului Ion Pop, publicat în România literară, nr. 2, an XXXII, 1999, spunea foarte clar că în țările comuniste „singurul mijloc de a scăpa de sub influența pseudoștiinței marxist-leniniste era acela de a face studii foarte formale, foarte lingvistice”. Dacă la început noua critică a fost un refugiu, ea a oferit uneori, prin excesul de formalism, o excelentă evaziune din lumea unor texte din ce în ce mai incomode politic. Textul critic de
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
ale timpului". Tendința izolării în creația artistică pentru inițiați era echivalentă cu modernismul, atât de anatemizat de fanaticii proletcultiști. Refuzul angajării însemna un refuz de orientare ideologică. Modelul cultural era firește cel sovietic. Politrucii simțeau din ce în ce mai mult nevoia unei critici marxist-leniniste, adică, prin excelență, ideologică. Acum, se afirmă zgomotos și amenințător, notează Ana Selejan, destructiv în privința literaturii române clasice și mai ales a celei interbelice: Ion Vitner, Nicolae Moraru, Sorin Toma, Ov. S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Mihail Novicov ș.a. Autoarea cărții
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
toate clișeele: "Participând cu însuflețire la măreața revoluție culturală inaugurată și condusă de partidul clasei muncitoare, care se manifestă mai ales prin lupta de lichidare a analfabetismului și prin răspândirea culturii în largile mase ale poporului; valorificând critic, potrivit concepției marxist-leniniste, moștenirea literară a trecutului, punând la baza operelor lor spiritul de partid, orientându-se în concepția lor despre lume și viață după ideologia clasei muncitoare, având mereu în față marele exemplu al literaturii sovietice, scriitorii de după 23 August 1944 pășesc
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
astrale", și luînd în seamă "acelea de a fi urmașul unor părinți profesori, tatăl cartezian, mama tradiționalistă", înscrie "valurile de consecințe" ce au urmat "în era luptei de clasă", "cu totul altele decît, de pildă, ale unui fiu de luptător marxist-leninist, la Moscova școlit și destinat a-i urma, cîndva, la tron, lui Nicolae Ceaușescu". S-ar fi putut altminteri? Într-o vedere generală, implacabilele determinări produc fenomene paralogice: "Cauze ale destinului fac din P.D. buricul pămîntului". Și pe deasupra: "Cauze ale
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
introduce cîte o notă de apropiere în raport cu ideologia oficială. Fără a se trăda prea mult, recurge la o "mediere", la un compromis între vederile d-sale intime și cerințele instanțelor diriguitoare. Rezultă hibrizi între spiritualitatea religioasă de fond și doctrina marxist-leninistă, atee, propagandistică. Astfel Claudel, deși se recunoaște că e "spiritualist", se vede împins către polul opus, al materialismului fie și poetizat: "Poate să pară stranie, dar e perfect explicabilă dorința acestui spiritualist de a atinge o inimă a materiei. În
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
sînt copleșitoare prin cantitatea de informații acumulată. Nu doar despre istoria comunismului mărturisesc arhivele, ci pur și simplu despre istoria secolului XX”. Nu mai puțin, în același cîmp de forță al minciunii, stăruie efectul propagandei comuniste, în raza căreia doctrina marxist-leninistă rămîne în picioare, vina pentru eșecul aplicării ei căzînd numai și numai asupra unor lideri “aruncați la lada de gunoi a istoriei”, cum s-ar fi rostit Troțki. O atare perspectivă se corelează cu goșismul odinioară redutabil, la ora de
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
Mihai Beniuc, Marcel Breslașu, Eusebiu Camilar, Paul Georgescu, Alexandru Jar, Eugen Jebeleanu, George Macovescu (redactor-șef adjunct), Veronica Porumbacu (redactor-șef adjunct), Cicerone Theodorescu, Ion Vitner. Articolele de critică literară publicate în paginile revistei sunt de fapt articole de îndrumare marxist-leninistă a literaturii. Totuși, în timp, din echipa de critici literari formată aici (Paul Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Mihail Petroveanu, Gabriel Dimisianu, Lucian Raicu) se va constitui, prin completare și printr-o spectaculoasă modernizare a viziunii (ajungând până la considerarea criteriului estetic
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]