2,746 matches
-
mai probabilă a Înființării Ordinului Templului ar fi 1118. Sihăstria Sionului s-ar fi aflat de la Începuturi În spatele Cavalerilor Săraci ai lui Hristos, numiți și călugării-soldați, iar faptul că nu-și desfășura lucrarea la vedere ar explica supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă ai citit Codul lui Da Vinci, știi că la Biblioteca Națională din Paris au fost descoperite În 1975 câteva pergamente alcătuind așa-zisele Dosare Secrete unde figurează, printre Marii Maeștri ai Sihăstriei, numele celebru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
urmă cu ani, Îl umiliseră, refuzându-i primirea În Ordin, și despre care, acum, umblă vorba că se fac vinovați de pângărirea și sfidarea credinței, de crime și uneltiri Împotriva bisericii, Filip pune la cale unul dintre cele mai sângeroase masacre din istorie. Încalcă dreptul templierilor de a se supune exclusiv jurisdicției ecleziastice, forțează mâna Papei Clement al V-lea, determinându-l să accepte arestarea lor, și orchestrează, În noaptea de 12 spre 13 octombrie 1307, teribila operațiune care se soldează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
semnul Legii. Templierii adaugă acestei construcții dimensiunea religioasă, ceea ce reprezintă un pas mare Înainte. Un pas mare și uimitor, pentru că, să nu uităm, proiectatul ecumenism venea după veacuri de cumplite confruntări ale creștinilor și ale necredincioșilor, de cruciade sângeroase, după masacre reciproce În care sucombaseră zeci, sute de mii de vieți, după războaie pustiitoare iscate tocmai din diferențele, aparent ireconciliabile, În materie de credință. Nu vom afla poate niciodată dacă veritabilul secret al templierilor nu Îl constituie cumva tocmai acest magistral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
De ieri. Și n-ai spus nimănui? — Sigur că nu! — De ce? — Pentru că dacă aș fi spus ceva și ați fi fost atacați, probabil că ați fi omorât ostaticii, iar eu vreau ca lucrurile să se rezolve, nu să provoc un masacru. — Înțeleg. Ceea ce nu înțeleg e cum ai aflat unde sunt. — Nu uita că sunt pilot de elicopter și misiunea mea e să fiu atent la tot ce se întâmplă jos. Mi-am petrecut jumătate din viață căutând oameni pierduți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ia un ziar de pe un raft: — Niciodată să nu vorbești de timpuri într-un loc unde timpul nu contează! exclamă. Și uită-te la titlul acestei știri. Un tribunal italian a condamnat la zece ani de închisoare cinci croatobosniaci, autorii masacrului de la Asmici, care au asasinat o sută șaisprezece civili musulmani. Au intrat cu forța în casele lor, au violat femeile, au tăiat gâtul copiilor și le-au scos ochii bătrânilor, dar peste cinci ani se vor bucura de libertate condițională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
trebuie nici măcar să se gândească. În schimb, în aceste timpuri la care te referi tu, legile sunt un adevărat dezastru, iar fiecare le interpretează după bunul său plac, ajungându-se în felul acesta să se comită nedreptăți, exact ca în masacrul acela îngrozitor. Asasini recunoscuți, traficanți de droguri, politicieni corupți și oameni de afaceri care au otrăvit mii de persoane cu alimente alterate trăiesc în totală libertate și devin chiar un exemplu pentru tineretul ce se gândește doar la succes și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
veți face dacă veți fi obligați să înfruntați armatele țărilor în care locuiți? Dacă aceste armate vor lupta cu noi pentru a apăra interesele murdare ale unui pumn de străini care ne calcă în picioare, merită să luptăm. Provocând un masacru? Dacă, așa cum s-ar părea, suntem condamnați la dispariție, mai bine s-o facem luptând cu vitejie, decât să ne stingem în tăcere. Pentru un tuareg, a muri cu onoare este cea mai mare cinste posibilă. — Și ce se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Mai ales de acel sărman băiat care n-a avut nici o vină, dar în fond mă bucur că totul s-a terminat mai bine decât îmi închipuiam. — Mai bine...?! se miră interlocutorul său. La ce altceva te așteptai ? — La un masacru în care tu și ai tăi ați fi pățit-o cel mai rău. Imohagul făcu un amplu gest cu brațele deschise și arătă peisajul dezolant ce-i înconjura. — Aici...? întrebă încurcat. Voi francezii aveți un proverb foarte reușit : „Mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
noțiunea de revoluție poate instaura arderea cărților pe rug și extirparea conștiinței printr-o supunere oarbă la deciziile unui partid conducător, manipulat de un dictator obtuz și retrograd - iată nonsensul! - dacă noțiunea de patriotism devine o frumoasă emblemă pentru edificiile masacrului și ale teroarei - vezi absurdul! - ca să nu mai vorbim de Însuși sensul de a fi al spiritului, asemănările sînt prea izbitoare, gîndește-te ce enormitate, cuvîntul „Weltanschauung“ extins la „Weltanschauungsstaat“ care În numele unității de gîndire a Întregului popor sugruma de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satîr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucît fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amîndoi slujiseră cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înșfăca de barbă și-l vor trage din pat. Monarhul-protector care Îl salvase odată, de data aceea nu mai apăruse. Serghei Aleksandrovici Nilus va muri de infarct Într-un lagăr, la Începutul anului 1930, neaflînd niciodată că Antichristul său pregătise masacrul care avea să se petreacă foarte curînd. (Soția sa, Ozerova, fostă doamnă de onoare la palat, Își va sfîrși zilele șapte ani mai tîrziu Într-un lagăr de pe coasta Arcticii.) 5. În timp ce părintele, departe de zarva lumii, aduna semnele satanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
spiritelor.” (Prințul N.D. Jevahov: Serghei Aleksandrovici Nilus. Scurtă prezentare a vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie În privința influenței pe care Conspirația a avut-o asupra unui oarecare doctor Detouche, autorul pamfletului Bagatelizarea unui masacru (nota aut.). . Titlul inițial al povestirii a fost Întîmpinarea curvei. Redactorul unei reviste autohtone mă va Înștiința printr-o scrisoare datată 12 martie 1980 că „redacția a ajuns la concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii” care, după eroina sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un mare număr de războaie civile și, prin urmare, ca de fiecare dată, la desemnarea unor țapi ispășitori care să fie eliminați. Ca de obicei, se vor declanșa genociduri, realizate cu arme dintre cele mai primitive. Cel puțin trei asemenea masacre au avut deja loc în secolul XX: împotriva armenilor, a evreilor și a populației tutsi; în secolul XXI, ele vor fi însă și mai numeroase. Iar cei ce refuză să creadă în așa ceva n-au decât să-și amintească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
domnului ministru de interne, s-a demonstrat incapacitatea acestor mijloace de a rezolva problema, adaug cu această ocazie că mi se pare, de asemenea, inadecvată intervenția directă a forțelor armate, având în vedere inconvenientul mai mult decât probabil al unui masacru pe care este obligația noastră să-l evităm, indiferent care ar fi împrejurările, ceea ce vă aduc acum în schimbul a toate acestea e nici mai mult nici mai puțin decât o propunere de retragere multiplă, un complex de acțiuni pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că se văd atâtea figuri posomorâte în jurul mesei mari a consiliului, atâtea sprâncene încruntate, atâtea priviri congestionate de iritare și de lipsa de somn, probabil aproape toți acei oameni ar fi preferat să curgă ceva sânge, nu chiar până la nivelul masacrului anunțat de reporterul televiziunii, dar ceva care să fi șocat sensibilitatea populației din afara capitalei, ceva de care să se fi putut vorbi în toată țara în următoarele săptămâni, un subiect, un pretext, un motiv în plus pentru a-i demoniza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră mădularele nude ale mortului. Capul fusese potrivit pe bust și numai cârpa scămoșată dintr-o parte a gâtului mai amintea de masacru. O mână milostivă dezbrăcase și spălase trupul. Dante se apropie ca să observe din nou chipul acela, pe când Cecco se oprise la o anumită distanță, cu fața strâmbată Într-o grimasă. Observă trăsăturile greoaie, marcate de trecerea anilor. Și nasul, deviat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ipoteza grosolană a șefului gărzilor, pe care la Început o respinsese cu dezgust. Acum, Însă, acea posibilitate i se Înfățișă din nou În minte. Era oare el cel de-al patrulea bărbat de pe galeră? Fusese oare el cel care comisese masacrul, pentru a coborî În Infern Însoțit de o legiune? Mintea Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare omenească pe care Îl adăpostea? Dar oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
transformării, al devenirii și al contradicției? Dar ai pomenit de niște „crime”: așadar, Guido Bigarelli nu e singurul care a trecut pragul lui Hades Înainte de vreme? - Nu numai el. La câteva leghe la Apus de oraș a avut loc un masacru, poate pentru a acoperi o singură crimă. Asasinul a umplut o corabie Întreagă de cadavre. Arrigo deschise gura să mai pună o Întrebare, dar apoi Își strânse buzele ca și când s-ar fi răzgândit. - Ce este „Împărăția Luminii”? Îl Întrebă poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În stradă În zori, după o scurtă odihnă, populată cu imagini neliniștitoare. Fețele viilor și ale morților se contopiseră Într-o comedie macabră, În care expresia zeflemitoare a lui Cecco se suprapunea peste rana cumplită a lui Bigarelli, iar corabia masacrului, ieșită din nou În larg, călătorea cu Încărcătura ei de cadavre spre tărâmurile dinspre apus. El Însuși parcă străbătuse o mare sărată pe care i se părea că Încă o mai simte pe buze. Chiar și Fecioara, prizonieră În relicvariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Lamberti și Tegghiaio Albobrandi printre cei dintâi. Acquasparta strânse din pleoape până când aproape că Își Închise ochii. - Aceștia ar fi inspiratorii dumitale? Un șef ghibelin, nemilos În furia lui, un nebun smintit, care a dat semnalul de pornire al unor masacre civile, prin sfaturile sale rele, și care pe deasupra mai era și sodomit, Încă unul. Se pare că soiul acesta rău Îți stârnește dumitale simpatiile. Dante se aprinse și se apropie amenințător de cardinal. Dar acesta nu părea să ia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răspândiți În spațiul deschis al porticului, care răpuneau cu lovituri de spadă bărbați și femei neînarmați, care se ghemuiau printre țipete de groază și vaiete. Totul era pierdut, pentru Cecco și pentru confrații lui. Cum ar mai fi putut opri masacrul care se anunța? Însăși autoritatea sa avea să se sfârșească peste câteva ore. Începu să Își frângă mâinile, pe sub mânecile hainei, simțind În inimă toată durerea neputinței. Dar nu trebuie să cedez În fața disperării, hotărî el. O porni Înainte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
După năvala trupelor, ne-am despărțit. Am văzut-o fugind spre turn... Tumultul și strigătele continuau, deasupra capetelor lor. Cecco Își ridică o clipă privirea, după care Îl fixă din nou pe Dante cu o expresie nemângâiată. - Chinul și marele masacru, murmură apoi pe un ton bombastic mișcându-și pumnalul În sens circular, asemenea unui actor de mâna a doua aflat pe scenă. Toată partea de sus a turnului era În flăcări, asemenea unui torțe uriașe În noapte. Din pricina căldurii, tuful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
surescitați cele Întâmplate, ca niște tovarăși de vânătoare ce se Întorc de la o partidă. Întunecat, Dante se așezase pe o veche piatră romană ca să Își tragă sufletul și, Între timp, asculta replicile oribile și fanfaronadele plebeilor, bucuroși nevoie mare de masacrul comis. În preajmă mai rămânea doar agitația unor vigiles de cartier, care veniseră cu găleți și cu pompe, spre a Împiedica flăcările să se Întindă până la casele Învecinate. După ce Își trase sufletul, Își reluă drumul de Îndată. La Santa Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jos și Încercă să Împingă ușa, În speranța că se va deschide. Auzi de partea cealaltă zgomotul metalic al zăvorului care rezista. Fu cuprins de teama că Arrigo fugise. Poate că intuise că fusese descoperit. Sau poate că, aflând de masacrul de la Maddalena, se hotărâse să plece, spre a salva ce se mai putea salva din planul său. Ori poate că era În căutarea unei noi victime, pentru a-și desăvârși proiectul, se gândi el cu un fior. Dar unde putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
printre pasageri Încă de la plecare, peste mare? - Eram În Sidon când mi-a sosit vestea că planul cel imund se pusese În mișcare. I-am convins pe oamenii aceia că le-aș fi putut fi de folos. - Ai făcut un masacru numai ca să ucizi un om. - Mintea lui trebuia eliminată. Și amintirea lui. Nimic altceva nu mai conta. - Nici măcar viața tuturor nevinovaților pe care i-ai omorât cu otrava dumitale cumplită, aceeași cu care ai ucis tată și fiu? - Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]