1,101 matches
-
Marcellus. Apoi pe marele amiral Agrippa, învingătorul lui Marcus Antonius. Apoi cenușa fiilor Juliei, morți în împrejurări niciodată lămurite, departe de Roma. Încă de pe atunci, în cortegiile acelea îndurerate, mulțimea șoptise - iar uneori strigase - că Maștera nu plângea. Oricum, înăuntrul mausoleului, morții aceia, în urnele lor grele, aliniate aveau să evoce imensa glorie a familiei, însă și tragediile acesteia, de-a lungul secolelor următoare. Ultima noapte a lui Calpurnius Piso Mulți patricieni propuseră să i se dedice lui Germanicus un clipeus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care avea să le încredințeze secolelor următoare. Când termină de citit acele cuvinte, Gajus rămase nemișcat, cu ochii închiși. Înlăuntrul său trăia moștenirea fizică a bărbatului care le scrisese cu decenii în urmă și care acum se afla în mausoleu, prefăcut în cenușă. Se gândi că, poate, destinul voia ca el să fie acela care să le înfăptuiască. Forma Imperii Bătrânul Iginus porunci: — Trebuie să știi asta. Și puse pe masă un volumen mare, un sul care, cu siguranță, zăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ori în timp ce citea, ca și cum ar fi recitat prostește lucruri scrise de alții. Dacă unii simțeau nevoia să se liniștească, s-au liniștit. În cele din urmă, fumul rugului învălui trupul bătrân, acoperindu-l apoi cu totul. Porțile de bronz ale mausoleului lui Augustus se deschiseră pentru a lăsa să intre cortegiul funebru, care depuse urna pe monumentul său. Iar când rămășițele Liviei fură închise acolo, câteva ore el speră din tot sufletul că mama și fratele său Drusus vor putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu a fost tăcută și severă, potrivită pentru un mort - pe care nimeni nu-l băga în seamă -, ci a fost triumful tânărului viu ce mergea alături de el. Printr-un ritual riguros, lipsit de fast, cenușa lui Tiberius intră în mausoleul lui Augustus, în timp ce lumea privea în liniște. „O mână de cenușă“, se gândeau, „care nu mai sperie pe nimeni“. Era cea de-a optsprezecea zi a lunii martie. Imediat, senatorii se adunară în Curie pentru a stabili titlurile și puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și indignată aștepta în liniște pe mal și, așa cum făcuse în cazul lui Germanicus, îl salută în cor, cu un strigăt neașteptat și pătimaș; apoi formă un cortegiu spontan, interminabil, luminat de mii de torțe, și merse alături de el până la mausoleul lui Augustus. Cenușa lui Nero fu așezată și ea acolo. Austeritatea ceremoniei se transformă, pentru poporul Romei, într-o puternică acuzație împotriva senatorilor care-l susținuseră pe Tiberius. Din celălalt frate, Drusus, lăsat să moară în închisoarea subterană din Palatinus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-ți face griji, interveni Euthymius, tu trebuie doar să-mi spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îngropat sub catedrala creștină. În Evul Mediu a stat la baza unor legende întunecate. Abia după multe secole au fost descoperite și și-au găsit pacea într-un muzeu zecile de statui și somptuoasele piese de mobilier ascunse sub pământ. Mausoleul lui Augustus. Mausoleul unde Agrippina, înconjurată de mulțimea copleșită de emoție, a depus cenușa lui Germanicus a avut o soartă nefericită. După căderea imperiului, nimănui nu i-a mai păsat de morții faimoși ce zăceau acolo. A fost jefuit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
creștină. În Evul Mediu a stat la baza unor legende întunecate. Abia după multe secole au fost descoperite și și-au găsit pacea într-un muzeu zecile de statui și somptuoasele piese de mobilier ascunse sub pământ. Mausoleul lui Augustus. Mausoleul unde Agrippina, înconjurată de mulțimea copleșită de emoție, a depus cenușa lui Germanicus a avut o soartă nefericită. După căderea imperiului, nimănui nu i-a mai păsat de morții faimoși ce zăceau acolo. A fost jefuit pentru prima dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu se știe ce s-a întâmplat între timp cu statuia colosală a lui Augustus) a fost ridicată o mică biserică pe care confuza memorie populară o numea Sant’Angelo „de Agosto“. În Evul Mediu, puternica familie Colonna a transformat mausoleul într-o fortăreață solidă. Apoi, asemenea altor edificii imperiale, a devenit o sursă de marmură și de cărămidă la preț mic; de zidurile ei s-au lipit case și colibe. În Renaștere, marea structură a fost transformată în grădină. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Agrippa, nepoata divinului Augustus, soția lui Germanicus, mama lui Gajus Caesar Augustus Germanicus princeps“. Nimic altceva; nici condamnarea, nici uciderea, nici felul în care a murit; jumătatea de jos a acelui spațiu a rămas liberă. După multe secole, când mausoleul fusese devastat și jefuit, recipientul de marmură, cu inscripția lui tăioasă, a călătorit mult prin Roma. În secolul al XIV-lea, spațiul interior gol a fost mărit, iar cubul a fost folosit pentru cântărirea grâului la piață. Nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apă, și o hârtie de o leva zilnic, pe care trebuie s-o drămuiești. Hălăduiești prin munții din preajma Sofiei, pe la Mănăstirea Boiana și spatele tău e Încercat serios de bastoanele milițienilor. Ba dansezi și cânți cu niște tineri englezi În spatele Mausoleului lui Dimitrov, ba te cațeri prin copacii din parcul Levski, ca să vezi o formație americană de muzică pop, ba sări la bătaie cu niște ruși care aruncă cu pietre În autobuzele celor veniți din Cehoslovacia. Se aruncă În luptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
salcîmul mai avea parfum și femeile mister, și nu benzină. E-adevărat că lipsește armata din enumerare, dar nu am Încă o băncuță În fața blocului. Însă de la o vreme, de cînd mi s-a oferit În schimb un loc În mausoleul literaturii indigene, lîngă ușa batantă, motiv pentru care-ar trebui să mă dau de-a dura, să mișc din flamură, să fiu vedetă cu sonerie ca orice scriitor american normal, nu mișc. Straniu. După atîtea strădanii. Asta-nseamnă probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apartament mai mic, fără balcon. Nu cu mijloace proprii, ci pentru că murise bunicul meu. Mi-a lăsat o casă frumoasă plină de igrasie, fără apă, fără gaze, cu o pivniță cu șobolan, lîngă Adezgo, foarte aproape de Parcul Libertății, se vedea Mausoleul, fără pod. Ba nu, pod avea. Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o unor danezi. Danezii nu-s pretențioși. Au transformat căsuța bunicului Într-un fel de magazie pentru jucării și ustensile specifice handicapaților, au tras apă, gaze, au pus draperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uman, mai familiar. Ultimul serial aruncat drept În inima palpitîndă a hominizilor regali de către protevara (cuvînt injurios de tip parolă care, din pricina medianului te, incită la producerea de expresii din argoul dacic; Înlocuiți vara cu verbul național de pe ziduri și mausolee și veți cîștiga un milion de lei plus o tigaie) este Suflet de femeie, care vine după Cafea cu parfum de femeie (oare ce, de femeie, va urma?) și pare serialul definitiv, totemic, datorită formulei telenovelă/dublaj abisal În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de castani și tei uriași . Nu ne era frică să cutreierăm aleile, parcă nesfârșite, tăcute, răcoroase, încărcate de mister. Rămâneam rupți de lume, ascultând din gura bătrânului rabin, despre drama neasemuită a familiei lui. Ne așezam ore întregi, muți în fața mausoleului, unde zac îngropate, zeci de kg. de săpun...atât cât mai rămăsese din unii evrei deportați la Auschwitz. Glasul tărăgănat, cu accent semit, depăna scene ca dintr-un film de groază. Acolo cred că am facut cunoștință, mulți dintre noi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
omenirii. De multe ori o ajutam pe Senciuca la curățit mormintele, la pus flori sau la cosit iarba. Cuprinși de un aer solemn, alergam la marginea cimitirului, acolo unde începea dealul Spătărești și culegeam brațe cu flori să punem la mausoleul micuț, dar și la alte morminte mai vechi. Mergeam în pelerinaj și citeam numele evreilor pe care îi cunoscusem și care plecaseră dintre noi: Bercu, Șmil, Leib, Ștrul, Șelima, Meir și mulți alții. Lăsam câte o floare la fiecare .. Ne
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe chefuri, să constate tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în necuprinsul Bărăganului și în resturile Codrilor Vlăsiei. Așteptând la o coadă interminabilă, Pelerinul, interesat de un Mausoleu de marmură roșie, pe care corifei cu stetson îl situaseră într-o Piață megalomanică, simțea nevoia irepresibilă să urineze. Voia să o facă și el, o dată, măcar o dată, în văzul lumii. De altminteri, devenind un fel de Tătuc al popoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa că-și dădu drumul, ferindu-și ghetele, prin fente à la Garincha, de jetul de urină, ștergând, apoi, cu batista din buzunar, dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Odată forțate, sertarele se dovedeau fie pe jumătate goale, fie pline de nu puteai să strecori o unghie. Legată cu sârmă de tijele metalice, literatura strângea rândurile. Rebreanu, Renard și Russo zăceau în același catastif, presați ca o lalea uscată. Mausoleul de cultură se pomenea vizitat anual de toți studenții. Imprudenții intrau, primeau un număr mare, scris cu cerneală pe-un carton gros și se-așezau la locul indicat. Care mișca, scotea o vorbă sau schimba locul era evacuat. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
haiducesc cu peripeții: Budulea Taichii trona în Grozăvești, poeziile lui Villon se găseau în „6 Martie“, scena cu Nadina și Petre Petre circula prin Regie, înțesată de sublinieri și comentarii. Pentru mine, traseul părea mai simplu. Odată ajuns la porțile mausoleului, mă simțeam calm, deștept și ignorat. Combinația dădea întotdeauna roade: mergeam la ore motivat ca un ștrudel. Puteam oricând să fac stânga-mprejur și să mă opresc într-o cafenea, scutindu-mă de urcatul scărilor. Și totuși, intram conștiincios, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
este Templul lui Apollo din Bassai (c. 400 î.Hr.). Alte edificii construite ulterior conțin elemente corintice fie în arhitectura interioară (Tholos din Delphi, Tholos din Epidauros, Templul Atenei din Tegea), sau doar detalii ornamentale (Monumentul lui Lysicrate, Ptolemaion din Samotrace, Mausoleul din Belevi). Abia prin veacul al III-lea î.Hr., capitelul corintic este tot mai prezent în arhitectura monumentală a templelor. Un exemplu elocvent îl constituie Olympiei-nul din Atena (174 164 î.Hr.)“. Conform memoriilor lui Marcus Vitruvius Pollio, un scriitor și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sugerează explicit arh. Spiridon Cegăneanu, un critic acerb deopotrivă al modernismului (ca "aiureli"13 lipsite de spiritualitate, de eroism) și al reveriilor ludice ale neo-românis-mului14 (nefiind acesta din urmă suficient de atașate tradiției). Față de rezultatele ambigue ale concursului pentru un Mausoleu al Eroilor 15, arhitectul propune nu atât restaurarea sa în Parcul Carol, cât folosirea lui ca "inspirație pentru un mausoleu, și m'a surprins că la concursul ce s'a ținut nu s'a gândit nimeni la așa ceva.(.. .)"16 Critica
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
al reveriilor ludice ale neo-românis-mului14 (nefiind acesta din urmă suficient de atașate tradiției). Față de rezultatele ambigue ale concursului pentru un Mausoleu al Eroilor 15, arhitectul propune nu atât restaurarea sa în Parcul Carol, cât folosirea lui ca "inspirație pentru un mausoleu, și m'a surprins că la concursul ce s'a ținut nu s'a gândit nimeni la așa ceva.(.. .)"16 Critica principală adusă competiției era, așadar, aceea că "nimeni nu s'a adâncit în psihologia subiectului și în tradiția formelor plastice
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
la concursul ce s'a ținut nu s'a gândit nimeni la așa ceva.(.. .)"16 Critica principală adusă competiției era, așadar, aceea că "nimeni nu s'a adâncit în psihologia subiectului și în tradiția formelor plastice naționale spre a reda un mausoleu al ostașului român, cum a dat Apolodor din Damasc un Tropaeum al gloriei romane"11 Edificiile și monumentele României ar fi trebuit așadar să fie romane în esența lor, întocmai cum romani sunt în esență românii în numele cărora se fac
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Bizanț (Constanța: Ex Ponto, 2000, cap.l). 12 Proiect și machetă prezentate la expoziția "Munca legionară în arte", vernisată pe 25 decembrie 1940. Pentru detalii, a se vedea revista Arhitectura iulie-decembrie 1940, pp. 45-8. 13 Sp. Cegăneanu "Tropaeum Traiani și Mausoleul Eroilor" în Arhitectura 1943/44 (număr unic), pp. 52-3. 14 A se vedea opiniile sale separate, ca membru al juriului la Concursul pentru Catedrala din Odessa, care pun în lumină tocmai actualitatea proiectului câștigător al lui C.Joja, publicate în
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]