1,165 matches
-
un set de "limitări de posibilități", egalități sau inegalități pe care membrii lui formula 2 trebuie să le satisfacă. Elementele lui formula 2 se numesc "soluții admisibile". Funcția formula 10 se numește "funcție obiectiv", sau "funcție cost". O soluție admisibilă care minimizează (sau maximizează, dacă acesta este scopul) funcția obiectiv se numește "soluție optimă". În general, există mai multe puncte de minim sau maxim local, unde "minimul local" formula 11 este definit ca fiind un punct pentru care câțiva formula 12 și toți x astfel încât formula
Optimizare () [Corola-website/Science/299423_a_300752]
-
este nemărginită, soluția problemei fiind "infinit" sau "nedefinită". Aici se cere valoarea (sau valorile) lui formula 23 pentru care se minimizează expresia formula 24. (Valoarea minimul nu contează.) În acest caz, soluția este formula 25. Aici se cer perechile de forma formula 27 care maximizează valoarea expresiei formula 28, cu condiția că formula 29. (Aici iarăși, valoarea maximă nu contează.) În acest caz soluțiile sunt perechi de forma formula 30 și formula 31, unde formula 32. Pentru funcțiile dublu diferențiabile, problemele fără limitări de posibilități se pot rezolva găsind punctele
Optimizare () [Corola-website/Science/299423_a_300752]
-
umană: pe noi toți ne interesează în primul rând propria persoană (adică ce ai putea tu obține suplimentar dacă iei lucrul x sau y) și apoi fiecare suntem sensibili la argumentele și adevărurile general valabile. Fiecare dintre noi vrea să maximizeze o relație sau o achiziție, fie că vrem mai ieftin, mai bun, mai repede, toți vrem un câștig imediat și palpabil. De exemplu: pentru că știm cât de importantă e sănătatea ta, utilizăm doar ingrediente naturale cazul cofetăriei. Să luăm și
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
grad mare de răspândire odată cu acceptarea pluralității opiniilor și creșterea drepturilor politice. Regula majorității presupune ca principale avantaje: - simplitatea (votanții o pot înțelege ușor, iar voturile sunt ușor de numărat); - rezolvă o parte a problemei de reprezentare a regulii pluralității, maximizând dimensiunea grupului reprezentat. Printre principalele dezavantaje ale regulii majorității se numără stimulentele pe care le oferă în ceea ce privește votul strategic în primul tur și campania negativă. Unele dintre efectele directe ale acestor comportamente sunt descurajarea prezenței la vot a alegătorilor candidaților
Competenţa politică în România by Andrei Vlăducu, Dinu Guţu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1575]
-
ea era neglijat. Ajungând să vadă pădurea ca pe un bun economic, silvicultura științifică a Început să o remodeleze pentru a o transforma Într-o mașină de produs acel bun, iar simplificarea aceasta utilitaristă era un mod eficace de a maximiza producția de lemn pe termen scurt și mediu. În cele din urmă, preocuparea doar pentru câștig, viziunea pe termen scurt și, mai presus de toate, lungul șir de consecințe ce fuseseră puse complet Între paranteze au Început să Își spună
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de a unifica unitățile de măsură În Întregul regat s-a bucurat de o largă susținere populară În secolul al XVIII-lea grație fenomenului de réaction féodale. Proprietarii domeniilor feudale, mulți dintre ei ariviști, Își Îndeplineau parțial scopul de a maximiza profiturile prin manipularea unităților de măsură. Acest tip de abuz reiese din acele cahiers de jalbe ce fuseseră pregătite pentru Adunarea Stărilor Generale chiar Înainte de Revoluție. Membrii celei de-a treia stări cereau În aceste documente unități de măsură egale
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
mai apoi căile ferate astfel Încât să pornească toate de la Paris, ca spițele unei roți (figura 12). Asemănarea dintre acest plan și cel al pădurii de stat bine administrate (tire-aire) conceput de Colbert nu era Întâmplătoare. Ambele proiecte erau menite să maximizeze accesul și să faciliteze controlul central, iar tipul de simplificare selectat era, și de această dată, complet dependent de locație. Pentru un funcționar care lucra În centrul rețelei, acum era mult mai ușor să se deplaseze de la A la B
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
descrie, ci și de a le transforma. Desigur, nu este vorba de capacitatea de transformare pe care ar avea-o harta În sine, ci de puterea celor care Îi definesc aria de cuprindere. O companie privată care vrea să Își maximizeze producția de cherestea, profitul sau veniturile Își va cartografia zona de activitate conform acestei logici și va folosi puterea pe care o are pentru a se asigura că logica hărții sale este cea care se va impune. Statul nu are
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
un singur scop. Este mult mai ușor să planifici circulația pietonilor atunci când aceștia nu trebuie să folosească aceleași spațiu ca și automobilele și trenurile. Este incomparabil mai simplu să realizezi o pădure dacă unicul său scop este acela de a maximiza producția de cherestea pentru mobilă. Când aceeași construcție sau același plan are două obiective diferite, compromisurile devin supărătoare. Când trebuie luate În calcul mai multe scopuri, variabilele cu care jonglează proiectantul nu sunt deloc ușor de Împăcat. Confruntată cu asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ușor să construiești Brasília decât să transformi radical Brazilia sau pe brazilieni. Efectul acestei retrageri este crearea unui spațiu utopic restrâns și relativ auto-suficient, unde aspirațiile extrem-moderniste să poată fi cât de cât materializate. Cazul limită, În care controlul este maximizat, Însă impactul asupra lumii exterioare minimizat, este muzeul sau parcul de distracții tematic. Această miniaturizare a perfecțiunii are, cred, o logică proprie, În ciuda renunțării sale implicite la transformările de amploare. Satele și orașele model, taberele militare, proiectele și fermele demonstrative
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
singură specie de arbori, așezați În șiruri drepte și tăiați când erau „maturi”. Condiția premergătoare unor astfel de simplificări era existența unei piețe de mărfuri și a presiunii concurențiale, exercitate atât asupra statelor, cât și asupra Întreprinzătorilor, presiune care să maximizeze profiturile sau veniturile. și În cîmpurile, și În pădurile cu monoculturi, au fost neglijate toate acele elemente ale comunității biotice care nu aveau legătură directă cu sănătatea și productivitatea speciilor cultivate. Această concentrare a atenției asupra unui singur rezultat - invariabil
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Un agent patogen poate afecta unul dintre soiuri, dar nu și altul; unele rezistă bine la secetă, altele la umiditate, unele preferă solurile argiloase, altele pe cele nisipoase. Făcând mai multe „pariuri” prudente, fin adaptate la condițiile microlocale, agricultorii Își maximizau șansele de a avea o recoltă mulțumitoare. Varietatea soiurilor locale este importantă și din alt punct de vedere. Toate culturile moderne care au o valoare economică sunt produsul soiurilor locale. Până prin 1930, agricultura științifică presupunea, În esență, un proces de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
modelul din silvicultură, această simplificare a condus la o limitare a resurselor genetice cu consecințe de care abia cum Începem să ne dăm seama. Una dintre principalele cauze ale sporirii uniformității culturilor este determinată de presiunile comerciale intense de a maximiza profiturile, În contextul unei piețe competitive a producției de masă. Astfel, efortul de a crește uniformitatea culturilor În vederea măririi productivității pământului a favorizat cultivarea de varietăți care tolerează o mare densitate de plante. Ceea ce, la rândul său, a intensificat utilizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
membrii ai familiei să aibă drepturi și responsabilități diferite cu privire la fiecare cultură. Cu alte cuvinte, regimul culturilor reflectă relațiile sociale, nevoile rituale și gusturile culinare; nu este vorba doar de o strategie de producție pe care un Întreprinzător hotărât să maximizeze profitul să o fi luat direct din paginile unei lucrări de economie neoclasică. Estetica și ideologia extrem-moderniste adoptate de majoritatea agronomilor coloniști și a succesorilor lor formați În stil occidental au respins analiza obiectivă a practicile agricole locale, considerându-le
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
implicite, cu privire la mărimea fermelor, disponibilitatea forței de muncă și dorințele cultivatorilor. „Experimentele În eprubetă” sunt, desigur, cel mai aproape de ideal din punct de vedere al controlului. Însă chiar și parcelele experimentale dintr-o stațiune de cercetare reprezentau o simplificare radicală, maximizând gradul de control „În cadrul unui spațiu redus și foarte simplificat” și neglijând restul, lăsându-l „În afara oricărui control”. Este ușor de observat că monocultura și atenția acordată rezultatelor cantitative se Încadrează foarte bine În această paradigmă. Monocultura elimină toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
venitului hicksian. Poate că cea mai importantă diviziune practică ar fi, așadar, nu Între cei care concep politica agricolă În funcție de obiective culturale și sociale (cum ar fi conservarea fermelor familiale, a peisajului sau au diversității) și cei care vor să maximizeze producția și profitul, ci mai degrabă Între producționiștii cu vederi Înguste și cei cu vederi largi. La urma urmei, preocuparea pentru eroziunea solului și rezerva de apă era determinată mai rar de grija pentru mediu și mai adesea de grija
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cazării trupelor În respectivele localități (vezi introducerea lucrării editate de Tore Frangsmyr, J.L. Heilbron și Robin E. Rider, The Quantifying Spirit in the Eighteenth Century, University of California Press, Berkeley, 1991, p.13). Aceasta Înseamnă că statul voia să Își maximizeze câștigurile pe termen lung. Se Întâmpla și În trecut și se Întâmplă frecvent și acum, desigur, ca regimurile aflate În crize politice sau militare să Își ipotecheze viitorul exploatându-și la maxim pădurile sau supușii. Vezi, În acest sens, superba
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
opinia unor autori, riscul de a fi utilizate ineficient pentru întreaga comunitate a utilizatorilor, ajungându-se la o tragedie a bunurilor comune. Scenariul acesta, formulat explicit de Garett Hardin, apare deoarece utilizatorii, ca indivizi raționali, au tendința de a-și maximiza beneficiile individuale în detrimentul beneficiilor comune, chiar dacă în acest mod pierderile se resimt și la nivel individual, dar într-o măsură mai mică. Revenind la cazul analizat în această lucrare, consider că bugetul alocat în cadrul programului (DMI 1.5) pentru realizarea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
resimțite la nivel național de către toți cetățenii, prin corecțiile financiare aplicate de UE, câștigurile rezultate din îndeplinirea unor indicatori limitați cu o cantitate de resurse mai mare sunt resimțite la nivelul particular al acelor universități care au reușit să își maximizeze aceste marje. Pentru a identifica modul în care s-a ajuns la situația descrisă, am construit un model de evaluare fundamentat pe cadrul IAD, elaborat de E. Ostrom (Hess și Ostrom 2007; Ostrom, 1990). Cadrul de analiză elaborat de Ostrom
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
acțiunile universităților, comportamentul acestora poate fi încadrat în următoarea matrice : Conform teoriei, comportamentul descris în căsuța din stânga sus produce situația optimă de utilizare a resurselor pentru realizarea bunului comun. Universitățile fiind asimilate însă unor actori raționali vor încerca să își maximizeze propriile beneficii (a se citi bugete) și vor ajunge la o situație de echilibru precum cea din căsuța din dreapta jos, care, în teorie, produce cele mai proaste rezultate pentru comunitate. Cele trei competiții de proiecte pentru burse doctorale organizate pentru
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
necesară abordarea cooperării atât la nivel guvernamental, cât și la nivelul actorilor implicați în implementare, pe cele două dimensiuni definite în această lucrare. Astfel, dacă actorii implicați, în cazul de față universitățile, se comportă asemenea unor actori raționali interesați să maximizeze beneficiile în cadrul unor constrângeri instituționale definite, soluția este aceea a modificării constrângerilor instituționale în sensul definirii unor limite care să conducă la comportamente mai colegiale. O altă direcție unde consider că ar fi necesare îmbunătățiri ar fi cea legată de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
cea mai mare valoare a centralității de tip betweenness în rețeaua de comunicare analizată ca exemplu. Nodurile cu scoruri de centralitate betweenness înalte beneficiază de diverse avantaje. Presupunând că actorii sunt raționali (caută să folosească avantajele pozițiilor pentru a-și maximiza câștigurile), ei vor încerca să își exploateze avantajul structural (Burt, 1992). Fernandez și Gould (1994) consideră că nodurile care se poziționează pe distanțele geodezice dintre alte perechi de noduri pot îndeplini rolul de broker. Brokerajul implică diverse funcții: (a) coordonator
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
alterilor și tăria legăturii ego ului cu aceștia. De exemplu, ego-ul va tinde să se comporte la fel ca majoritatea prietenilor săi apropiați, chiar dacă această decizie nu este una perfect rațională (adică nu este o decizie în măsură să îi maximizeze beneficiile). Excluziunea socială este un mecanism de contagiune socială care descurajează tendința indivizilor de a prefera să nu adopte un anumit comportament, o anumită idee, valoare, credință etc. Potrivit lui Barash, excluziunea socială poate duce la eliminarea individului - parțială sau totală
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
într-o rețea de schimb actorii compară, pe baza informației disponibile (inclusiv rezultatele schimburilor trecute), beneficiile și costurile potențiale ce corespund fiecăreia dintre alternativele de schimb existente. Pe baza acestor comparații, actorii caută să ia decizii prin care să își maximizeze beneficiile. Acest model al actorilor raționali este folosit mai degrabă în cadrul teoriilor care analizează rețelele compuse din relații de schimb negociat (de exemplu, teoria schimbului în rețea - Markovsky et al., 1988; teoria valorii așteptate - Friedkin, 1993; teoria cooperării în rețelele
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
nonreciprocitate (preferința rațională a unui actor de a obține beneficii sau câștiguri din partea altora, fără a oferi nimic în schimb). În principiu, defectarea și blatismul se referă la comportamente prin care un actor îi înșală pe alții pentru a-și maximiza beneficiile. Probabilitatea blatismului este mult mai ridicată în cazul relațiilor de schimb direct reciproc, în care nu are loc nicio negociere și nu se încheie niciun contract între partenerii de schimb. Aceasta se explică prin modul în care se desfășoară
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]