678 matches
-
schimba obiceiul” - am șoptit eu, plin de îngrijorare. „Se vede că nu știi. În armată lucrurile merg după un tipic care se schimbă rar de tot” - m-o lămurit Filip. Între timp, am adunat materiale pentru plută. Apoi eu am meșterit-o. Ca la carte! În sfârșit, iată-ne dincoace de Nistru... Dimineața - după ce ne-am văzut cumva la adăpost - nu-mi mai puteam lua ochii de la apa Nistrului... Filip m-o lăsat o vreme. Apoi m-o întrebat: „Ce ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
e mai adevărat/ decât o noapte de dragoste.// Un poem al spaimei/ e mai cumplit decât spaima.// Un poem despre moarte/ e mai real decât moartea.” Nu era o eschivă, vreo izbutită acrobație lirică, În care poeții locului erau dintotdeauna meșteri. Transferul realității În altă realitate nu era evaziune sau ruptură, ci o Înaltă, dramatică asumare, cu inima toridă și mintea rece, cum se cuvenea. Citind primele poeme ale Martei, mă gândeam atunci la convorbirile lui Kafka cu tânărul Gustav Janouch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cap în momentul ăsta. —De ce nu mă vâră iar într-un scaner din ăla și gata? Ce dracu’, doar pun chestiile alea la treabă, nu se-ncurcă. Ai stat vreodată într-un tub din ăla? Nebunia dracului. Zici că-ți meșterește creierul ca într-un atelier auto. Și nu te poți mișca. Ai bărbia legată. Te face total varză, dacă nu ești deja varză. Cititor de minți computerizat. O lăsă baltă până la Grand Island. Vara pe râul Platte - mirajul scânteietor, peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
binelea și ea avea din belșug tot ce trebuie. Doamna noastră avea cam puțin din ce trebuie, la șolduri puțin, pe coapse puțin, la fel și acolo unde fetelor li se umflă cămașa. Ca să privim ce ascundea ea sub bluză, meșteriserăm niște lentile de ochelari cu mercur, cei din clasele mari jurau că ele fac transparent orice material. Numai că la ora doamnei noi n-am avut curajul să ni le punem, unul singur a îndrăznit, Tarhuna, cel care mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Oros? Niște cunoștințe, unii care știu să-și țină gura, oameni cumsecade. Și ei vor să fugă. Sunt unguri. Locuiesc la marginea orașului și au o grădină ferită de ochii lumii.” „La ei duci tu mereu bagajele noastre?” „ Da, acolo meșteresc eu remorca, știi tu, îi fac un fund dublu. În ultima zi, nu-mi rămâne decât s-o umplu.” „Tată, ție nu ți-e frică?” În clipa aceea, a intrat mama în cameră. Despre frică nu se vorbește în prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nou primăvara când, într-o după-amiază, tata s-a întors acasă mai devreme decât avea obiceiul. Ploua, însă aerul era călduț. Eu stăteam în balcon pe un scaun și observam ce fac vecinii. Unii își atârnau rufele la uscat, alții meștereau de zor câte ceva. Tata a împins perdeaua într-o parte și a strigat: „Le-am primit!” Am știut imediat că e vorba de pașapoartele noastre, fiindcă de săptămâni întregi, la noi acasă, ele erau singurul subiect de discuție. La radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
el. Și cred că preferă bijuterii adevărate. Tocmai mă pregăteam să-mi apăr sexul când mi-am amintit de Lisa și Tally cu tonele lor de bijuterii discrete, dar scumpe. Ar fi ele în vreun fel mișcate de cadoul acesta meșterit de mână? Probabil că nu. Atunci ar trebui să găsești pe cineva care să-ți aprecieze talentul pentru ceea ce este el. —E doar un hobby. Timiditatea lui era evidentă în conversația împiedicată pe care o purta. Poate ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dau seama că ar fi trebuit să le spun prietenelor mele că nu mai scrisesem niciodată mesaje. Neștiind cum să șterg mesajul, am apăsat butoane la întâmplare până a dispărut mesajul. A mers. —Probleme? întrebă Ed fascinat și amuzat de ce meșteream eu pe sub masă. Nici o problemă. Știu că o să ți se pară o întrebare nepoliticoasă, dar ești însurat? Mormăitul sonor al Mariei le-a scutit de un mesaj. Ed râse. Nu, nu sunt. Dar sunt divorțat. Am 42 de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
s-a alăturat grupului lor. Pe rând, unul câte unul, pelerinii spuneau ce icoană dorește fiecare, arătând-o de multe ori pe perete, apoi fiecare își oferea dania către mânăstirea Sinai și se stabilea exact când va fi gata comanda. Meșterii pictori uneori cereau câte o lămurire. Spătarul Mihai îi lăsă dinadins pe ceilalți să i-o ia înainte, pentru că dorea să vorbească îndelung cu egumenul despre ctitoria pe care se pregătea să o ridice. Femeia făcu un pas spre strana
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fugă de frica lui, ca și doamna Ilinca. Pe Șerban Vodă, omul cu glas de tunet, cu fața mare și ochi poruncitori, care știuse din fugar condamnat în contumacie să se întoarcă în țară domn, nimeni nu-l înfruntase. Adusese meșteri tipografi din toată lumea ortodoxă și-i pusese pe lucru, tipăreau cărți de liturghie, biblii și cărți de rugăciune, iar cei care le răspândeau în împărăția otomană îi aduceau vești de peste tot. Era un fel de rețea de oameni smeriți, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare a bucătăriei luminată feeric de jeraticul scormonit al vetrei. În mijlocul încăperii, patru femei, una foarte bătrână și altele trei din ce în ce mai tinere, ultima o copilă de doisprezece, treisprezece ani, stăteau pe jos în fața unei mese scunde cu trei picioare și meștereau la o pânză. O a cincea femeie, țigancă, le servea supusă fără nici o vorbă. Era muta doamnei Marica. Când intrară cei trei, pentru că omul călăuză dispăruse nu se știe unde, cele patru femei nu schițară nici un gest și Selin se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
albastre? — Mi-am jurat că dacă ajung sănătos acasă o să-i fac o mitră sfinției sale Theodosie, vezi tu, eu nu am avut tată și sfătuitor în afara Tatălui din Cer și a sfinției sale. Dorim să-i facem o mitră din aur meșterit la Brașov, cu cele patru pietre albastre semănând părului coliliu al sfinției sale și, ca să mărim frumusețea lor, să fie puse și celelalte pietricele prețioase ca niște steluțe, cele patru răsărind printre ele ca niște luceferi. Lui Ștefan îi venea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu bășici alb gălbui pe margini. Ocolind cu li gheanul și schimbându-și unghiul din care privea, văzu că spinarea în lungul șirei și pe omoplați fusese arsă în același fel. La picioarele voievodului se afla un bărbat care meșterea ceva cu niște cuțitașe de argint. Se apropie mai mult și atunci beizadea Ștefan, căci el era cel care curăța rănile de pe picioarele tatălui său, ridică ochii și exclamă fericit în românește: — Ieromonahul Gherasim, mare este Dumnezeu! Preotul puse jos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adunase acolo ca un trist memento al morții lor violente. Undeva se aude zgomotul unei portiere trântite, apoi câteva strigăte răgușite taie aerul glacial. După ceva timp, dintre copaci, își fac apariția doi soldați care aduc o masă în timp ce altul meșterește la ceva ascuns în spatele unei ridicături de teren. Din obișnuință sergentul armează automatul. Încă nu-și dă seama de rostul activității celor din față. Gura i se deschide de uimire când aude un bâzâit înfundat, dar puternic, ca a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de cult. Nu în neapărată opoziție, ci mai curând fără să se preocupe în mod conștient de partea estetică, neamul liniei paterne și-a emis liniștit genele generație după generație, și din șirul lor de oameni serioși, cu înclinări spre meșterit și, uneori, spre științele exacte, au dat contemporaneității exemplare cu nimic remarcabile, oameni ca mine și ca toți ceilalți, sănătoși, robuști, cu ochi vioi și cu mișcări bruște. Când eram mic, oamenii spuneau că semăn ba cu maică-mea, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din bucătărie și propria voce să nu ți se audă decât În dormitorul principal. Difuzoarele ne distorsionau vocile, așa că trebuia să ascultăm foarte atent ca să Înțelegem ceva, ca și cum am fi descifrat primele cuvinte stâlcite ale unui copil.) Capitolul Unsprezece a meșterit la sistemul pneumatic din subsol și și-a petrecut ore Întregi trimițând o minge de ping-pong prin casă, printr-un sistem de tuburi de aspirator. Tessie n-a Încetat niciodată să se plângă de lipsa spațiului de depozitare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a funcționat. Am mai construit și o rachetă micuță cât o eprubetă, care trebuia să zboare propulsată de un amestec chimic. Deși am potrivit bine substanțele, racheta a făcut doar clasicul "fîs" și-a rămas imobilă pe postamentul ei. Nu meșteream toate astea din cine știe ce înclinație tehnică. Era pur și simplu în aerul vremii. Toți colegii mei construiau vaporașe teleghidate, aeromodele, te miri ce altceva. Toți își cumpărau cu sfințenie revista "Știință și tehnică", în care inginerul Edmond Nicolau dezvăluia minunile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îmi sunt pustiite deodată, și corturile într-o clipă! 21. Pînă cînd voi vedea steagul fîlfîind, și voi auzi sunetul trîmbiței?" 22. "Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele." 23. "Mă uit la pămînt, și iată că este pustiu și gol, mă uit la ceruri și lumina lor a pierit. 24. Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de vreo zece ori. Îmbătrânit, destul de bolnav și aflat pe teritoriu străin, parcă nu mai lansa fulgere scăpărătoare. Îmi dădea câte-o fisă de trei lei sau câte-o hârtie de cinci și-mi zicea să-mi iau gogoși, mai meșterea ceva la o clanță, mai punea niște chit la un geam, mai schimba o garnitură pe la bateriile de la chiuvete, tot spera că între el și tata o să se aștearnă definitiv pacea și n-o să mai fie vorba doar de armistiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu ochii depărtarea, vapoare de toate categoriile și sub pavilioane diferite, erau aliniate Într’o perfectă ordine, pregătite parcă, pentru a porni Într’o grandioasă paradă. Lateral, În partea dreaptă a vilei, o rețea de bărci pescărești În care pescarii meștereau la năvoade, Întregea cu măiestrie acest minunat colț de lume. Nevasta lui Gică picior de lemn, Îi primi cum se cuvine, afișând un zâmbet curtenitor. „Vă rog, luați loc la masă... Aduc Îndată, ceva de băut...” „Desigur, neapărat trebue să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
această dimineață...? Ști-i, vermutul pe burta goală...” „Câteva minute În urmă, am luat cu ajutorul meu o mică gustare. Dar nu vă faceți griji, avem o poftă de băutură...!” Îi sfătui pe cei doi lucrători Însetați să motiveze prezența lor meșterind ceva la liniile telefonice și apoi direct la birou, unde Înlocui chiar un aparat telefonic, spre aprecierea funcționarilor care-i invită Într-o cameră alăturată suficient de răcoroasă și unde Îl rugară pe Tony Pavone să le aducă ceva de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
îi va cădea la sorți. Aș fi vrut ca această floare să fi fost un trandafir roșu, și chiar m-am hotărât să propun trandafirul: poate va nimeri tocmai la ea. Am intrat în casă și m-am apucat să meșteresc o coroniță din hârtie aurie. Tanti Aura, aflând de jocul nostru, mi-a mai adus în cameră fâșii de plușuri multicolore, zdrențe de atlaz și crepe-de-chine. În plus, câteva coale de hârtie lucioasă, colorată, din care vărul rneu mai decupa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
domnul Petre", să concretizeze planul de bătaie. Au decis preluarea mașinilor mai noi și mutarea lor, deocamdată, în șoproanele "cooperatorilor". Domnul Pavelescu mai rămase, oferindu-se să-i instaleze televizorul și computerul. Televizorul îl puse în sufragerie, pe o măsuță meșterită de badea Ion. Pentru calculator se gândise la început să-l instaleze la mansardă, dar renunță la idee. Acolo avea de gând să lucreze, să scrie, să privească livada, satul și cerul cu "telescopul". Da, cu o lunetă cumpărată așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a fost ușor, dar au făcut, cu toții, o treabă bună. Petre a fotografiat, mai întâi, fiecare mașină, din mai multe părți, ca să știe cum arată, la demontare au numerotat fiecare piesă detașată cu vopsea, le-au pus în lăzi mari, meșterite de badea Ion, au cântărit totul la bascula fabricii, s-a făcut chitanță de fier vechi, Petre a trecut pe la bancă și a achitat, din contul lui în contul fabricii, contravaloarea. La plecare i-au mulțumit directorului, promițându-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
livadă mulți pruni și în fiecare an îmi pregăteam, pentru lungile luni de iarnă, o budană cu țuică fiartă de două ori, din care mai trăgeam câte o dușcă când aveam poftă și aveam cam des. Când mă apucau ispitele, meșterisem eu ceva: un capac în podea, sub geam, și deasupra pusei o masă. Acolo îmi plăcea să stau ore întregi privind cine mai trece pe uliță. În beci sub masă, era budana cu rachiu, cu capac din două părți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]