914 matches
-
ridice deasupra convenționalului și fără să depășească întotdeauna mizele minore, prozatoarea lucrează textul cu fantezie și inteligență, precum și cu o bună observare a faptului cotidian, înzestrare care o apropie întrucâtva de modalitatea de expresie a Gabrielei Adameșteanu. Bună analistă a meandrelor psihologice, capabilă să configureze scene memorabile, în care atmosfera este recompusă prin înregistrarea și acumularea detaliilor semnificative, S. se înscrie în tradiția fertilă a prozei feminine românești. SCRIERI: Trei zile de anchetă, București, 1982; Regula paralelogramului, București, 1983; Nu vă
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
urmașii fostului voievod. Ruset însoțește un abate francez care străbate țara, în drum spre Constantinopol, cu o misiune secretă, prilej de prezentare ingenioasă a Moldovei, dintr-o perspectivă apuseană, și a obiceiurilor locului drept ciudățenii exotice. Sub peripeții și sub meandrele acțiunii se insinuează mitul lui Tristan, al „amorului pasiune”, ceea ce imprimă unei frânturi de cronică însuflețirea turnirurilor din romanul curtean, cu întreg ritualul vasalității amoroase trubadurești. Întâmplările din Nunta domniței Ruxanda se petrec tot într-o vreme ingrată pentru Moldova
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
sub semnul fricii (metus) și sub amenințări 34, nu s-ar fi putut încheia. Dacă lui Gheorghe Ștefan i-ar fi trecut prin minte să asculte toate poruncile Bisericii... „Mare netocmeală în deopotriva caselor și a hirelor...” Exemplară pentru ilustrarea meandrelor „sorții nestatornice” este - în Letopisețul lui Miron Costin - remarcabila nuvelă care istorisește „mărirea și decăderea lui Vasile Lupu”, Voievodul cu fire mai mult împărătească decât domnească. Destule dintre acțiunile și intențiile ambițiosului domn stârnesc nemulțumirea cronicarului. Năzuința de a-și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fără diplomă, era Încă aproape de cea pe care Molière, un secol și jumătate mai devreme, o ridiculizase fără remușcări. Acest diavol de om nu stătea locului. Se vede bine aceasta când se ivește prilejul de a-l urma În toate meandrele nenumăratelor sale peregrinări În Orient. Traversa regiuni Întregi ca și cum ar fi plecat În orașul vecin, și nu ezita să-și abandoneze bolnavii, chiar dacă era vorba despre vreun puternic pașă „cu trei turbane”, pentru singura plăcere de a-și stinge setea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în perioada viețuirii la Fălticeni. Informațiilor biografice, prețioase, li se alătură câteva păreri, oricând demne de luat în seamă, privitoare la arta scriitorului și la destinul operei. S. apare, din aceste pagini, în postura unui comentator matur, bine orientat în meandrele vieții literare din primele decenii de după 1900. SCRIERI: Opera d-lui Ilarie Chendi, București, 1906; Între rețele, București, 1919; Contimporanii, I, Arad, 1920; Într-un sat de contrabandiști, Arad, [1920]; Pribeag, București, [1920]; Miron Grindea, București, 1921; Oameni care nu
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
a plecării la război a rezerviștilor mobilizați. Alt roman, Infirmii, respiră cam aceeași atmosferă, însă vădește o înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv și la o, difuză, predestinare etc.). Finalul e apăsat „dramatic”, „senzaționalist” (moartea unei tinere în urma unui avort, sinuciderea tânărului medic dublu vinovat de
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
debutează în 1973, cu romanul Balada celor rău iubiți. În romanul de debut se regăsesc toate însușirile publicisticii practicate de Ș.: agerime, spontaneitate, suplețe, nerv, darul de a prinde situații și dialoguri. Sub înfățișarea unui flux continuu, fără segmentări și meandre, scrierea derulează instantanee diverse, surprinse în redacții, tipografii, „pe teren”, în căutare de subiecte, în bufete, în cinematografe, pretutindeni unde profesia ori circumstanțe de viață personală îi poartă pe câțiva tineri ziariști. Aceștia discută între ei, se tachinează, își fac
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
și artistic”, „Axioma”, „Pagini literare”, „Porto-Franco”, „Sinteza” ș.a. Din 2000 conduce „Revista nouă”, periodic cultural și literar editat la Câmpina. T. se impune prin ampla monografie Paul Zarifopol (1981), cea dintâi exegeză dedicată prestigiosului critic și estetician. Confruntat permanent cu meandrele și atitudinile paradoxale care definesc personalitatea lui Paul Zarifopol, interpretul reușește să se mențină în sfera obiectivității și a preciziei, extrăgând linii pentru portretul unui moralist modern și al unui reprezentant autentic al esteticii moderniste. În altă lucrare, Dinamica valorilor
TRANDAFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
în flashback și dozaj adecvat al suspansului. Dramele, neîmplinirile în dragoste sunt proiectate în contexte asupra cărora naratorul exercită o atitudine critică, strecurând judecăți ori expunând mărturii în care rolul principal îl dețin evenimentele din decembrie ’89, tulburările deceniului următor, meandrele unei societăți debusolate de tranziție. Luate în parte, romanele lui Ț. au caracterul unor scenarii de succes: doi foști iubiți se revăd la Paris la începutul anilor ’90, el (căruia i se spune Popeye) este trimisul special al unui ziar
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
bucureștene. „Însemnările mele” (1926-1929) și „În fiecare zi” (1929-1931) sunt rubricile în care B. Cecropide realizează o oglindă a actualității politice și culturale; li se adaugă „Filme”, semnată Don José (Mihail Mora), și „Note”, în care Mihail Negru urmărește atent meandrele vieții sociale și politice. Între 1927 și 1929 Camil Petrescu va fi autorul unor „tablete”. Le urmează Sanda I. Matei, autoare a unor succinte și acide notații cu caracter social, mai ales feminist, intitulate „Crâmpeie” (1929-1931), Adrian Maniu, care în
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
IV B, figurinele au silueta stilizată, decorul constituindu-se, din diferite elemente de vestimentație (Ibidem, fig. 18/1-8) (Fig. 4/1-6). Apropierea stilistică dintre etapa Dudești IVB și faza Vădastra I este extrem de evidentă, motivele decorative întâlnite, precum spirala, excizia, meandrele grupate în benzi, se vor transmite viitoarei culturi ce va lua naștere în acest areal (Ibidem). Tratarea unui subiect extrem de complex, așa cum este cel legat de spiritualitatea comunităților preistorice, presupune o metodologie de cercetare specifică ; tipologia propusă de noi, cu
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
-C Văleanu, 2008; V. Chirica, D. Boghian, 2003). Centrate în jurul zeității feminine, religiile neolitice venerează Marea Mamă, generatoare a tot ceea ce este viu, caracterul ei divin fiind sugerat prin utilizarea unor motive decorative considerate drept simboluri antropomorfizante (semnele unghiulare, lineare, meandrele, cercurile, canelurile etc.) Ca element al sacrului feminin, triunghiul, întâlnit atât pe vasul antropomorf descoperit la Cârcea-Viaduct, pe figura de os de la Cernica, cât și pe figurinele de la Măgura, simbolizează imaginea stilizată a sexualității, cu conotații legate de fecunditatea și
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
Burtan, „Albastrele ninsori”, „Teleormanul”, 1996, 1687; Cristea, Teleorman, 151; Victoria Ana Tăușan, Când ninge albastru, „Teleormanul”, 1997, 2064; Dumitru Vasile Delceanu, Camelia Caracaleanu. Abundența poeziei, „Cetatea” (Turnu Măgurele), 1998, 14; Anișoara Dobre, „Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction”, „Meandre”, 2001, 1. S.I.
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
a Liceului „B. P. Hasdeu” din Buzău (1965), își ia licența la Facultatea de Matematică a Universității din București (1970), unde rămâne ca asistent universitar, devenind ulterior profesor la Catedra de informatică. Colaborează la „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Familia”, „Hyperion”, „Meandre”, „Nord literar”, „Orient latin”, „Poezia”, precum și la reviste din Canada, SUA, Mexic, Spania, Serbia. Prima carte, Ție, îi apare în 1994. Autoare a mai multor volume de versuri, P. se apropie de poezie venind dinspre matematică, de unde o notă de
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
Nicolae Mavrocordat”) - este mereu complicată, cu conjecturi interesante, cu intersectări și supraetajări dibaci utilizate. Aceste structuri sunt neîndoielnic un act de adeziune la tiparele literaturii baroce, adeziune deloc surprinzătoare la un gânditor care își justifică nestatornicia unei existențe pline de meandre prin lipsa de substanță a demersurilor omenești, la capătul cărora nu se poate afla decât recluziunea - soluție pregnant barocă: „ci fiind vornic mare eu, Radul Popescu, în cinstea și în dragostea măriei-sale, și viind la vreme dă bătrânețe, și dă
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic este unul nordic, întunecat, materia este aspră, densă, înghețată: „În sens invers, mergând/ mereu înspre Nord - eu: suflet arid, pietros,/ mușcând zăbala înghețată a lunii...” (Inorog). Sensul drumului este unul coborâtor, mântuirea e nu incertă, ci infernală
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
poetice la realitatea imediată, unde sunt căutate „mireasma neîncepută”, spațiile de puritate. Vulnerabil să fie poetul, titlul unui poem din Neînceputa mireasmă (1975), pare să fie emblematic: cel care scrie se descoperă vulnerabil în fața existenței, dar și în confruntare cu meandrele verbului (în „ciudatele saline ale creației”). Starea de nesiguranță se acutizează odată cu trecerea timpului, ca în poemele din Autobiografie ermetică. Unui lamento pe tema singurătății i se adaugă acum motivul înstrăinării. Obsesia vremelniciei, spaima față de imprevizibilul destinului uman, întotdeauna supus
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
amante tot niște prostituate, ca Ida și Margot. Va rămâne, așadar, prizonierul promiscuității în mijlocul căreia s-a născut. P. tinde să deconspire o realitate care alterează condiția umană, însă unda de obiectivitate și compasiune se rarefiază printre imaginile grotești și meandrele unui stil încă bombastic și artificios. O evoluție evidentă marchează Amor încuiat (1933), care anunță performanța epică din Calea Văcărești. În Amor încuiat, atmosfera cartierului evreiesc este surprinsă mult mai sugestiv, într-o acțiune mai densă și mai bine echilibrată
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
1935; Viața și opera lui Kant, București, 1936; Schopenhauer, București, 1937; Amintirile unui băiat de familie, București, 1938; Evocări de mari filosofi, București, f.a.; Fulgurații filosofice și literare, București, f.a; De-a lungul unei vieți. Amintiri, București, 1966; Prin meandrele trecutului (Evocări inedite. Pagini memorialistice), pref. Mihai Gafița, București, 1979; Însemnări de drum, îngr. și pref. Dumitru Petrescu, București, 1983; Filosofi contemporani, îngr. și pref. Alexandru Boboc, București, 1997; Fulgurații literare, pref. Viorel Roșca, București, 1997; Talentul oratoric. Conferințe la
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
văzuse vestitele locuri ale acestei îndeletniciri, în Bărăgan, împărăția dropiilor. În substanța fluidă a rememorării intră spectacolul unei lumi fascinante: mișcarea surdă a imensității toropite de arșiță, colinda căruțelor cu tămădăieni, vânătorii de dropii (Et in Arcadia ego). Monolog în meandre, debitat nostalgic, împodobit cu digresiuni despre păsări, reverii livrești, anecdote vânătorești. Peregrinarea propriu-zisă, pe tărâmul artei, are ca punct de plecare lucrarea Laokoon a lui Lessing, care i-ar fi sugerat posibilitatea unei scrieri despre reprezentările artistice ale unui subiect
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Vergatti, Sandra ș.a.). Prozatorul ambiționează să construiască prototipul „bărbatului ideal(izat)” - echivalent, mutatis mutandis, al eternului feminin: misterios, viril, cu chipul ars de soare, ca și cum „cântau în el toate melodiile sudului” și parcă „venea dinspre șireagul de insule, de dincolo de meandrele Tainei”. Acest tip de personaj se înrudește, până la un punct, cu aventurierii și rătăcitorii lui Panait Istrati. Mereu atras de călătoriile pe mare, fiind mai degrabă un caracter in absentia și aspirând să devină ținta unor iubiri inaccesibile, nu reușește
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
Identitatea devine condiția acțiunii eficiente, calea de depășire a maladiei confuziei ce corespunde stării anomice și factorul generator de succese. Sinele individual, încrezător în propriile forțe, își construiește propria identitate, devine agent al acțiunilor eficiente, pentru că altfel se pierde în meandrele tranziției. Din păcate, deocamdată, proporția celor întârziați în construcția identitară și afectați de maladia depresiei psihice sau a confuziei valorice este încă foarte mare. Inegalitățile nu par să stagneze sau să intre în recesiune, ci mai degrabă cresc și iau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru marele gânditor francez) în legătură cu natura umană. Numeroase confesiuni autobiografice, precum și analize punctuale ale unor autori și cărți ritmează și ilustrează diatriba lui Bloom. Fiecare dintre ele ar merita o discuție aparte, fiindcă toate ne ajută să urmărim mai bine meandrele și chiar contrasensurile discuției centrale. Pe întreg parcursul lecturii, nu trebuie să uităm că Bloom însuși a scris din interiorul „marii transformări” (ca să reiau în acest cadru celebra analiză făcută modernității de Karl Polanyi în anii ’40), deci nu are
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
câștigat prețuirea cititorilor publicând o serie de noi opere valoroase - romane, poeme, piese de teatru, etc. În paginile revistei continuă totuși să apară unele materiale greșite, neprincipiale. Astfel sunt cronicile intitulate Zile slăvite de Aurel Martin și Ceva despre fluvii, meandre și bălți de Eugen Campus, amândouă publicate în revista Viața românească (respectiv numerele 3 și 2). Articolul Zile slăvite își propune să analizeze volumul de versuri cu același titlu al poetului Eugen Frunză. Era de așteptat ca în articol să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
însă partidul. Scriitorul a avut prilejul să arate în mod just și concret, deci convingător, grija pentru om a comuniștilor (...). În Soarele răsare în Deltă se întâmplă însă și altceva. Nu numai că romanul se desfășoară ca un fluviu cu meandre, dar adesea centrul de greutate în loc să rămână la albia principală, se mută în gârlițele ivite cu ocazia acestor prea numeroase meandre. Și aceasta e dăunător, căci mesajul de idei al operei nu mai e transmis cu destulă claritate (...). În roman
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]