1,630 matches
-
care au existat până în 1990. Atragerea capitalului străin pentru reindustrializarea țării, pe seama resurselor naturale existente, rămâne un deziderat până la formarea unei clase de decidenți stăpâni pe managementul modern, excepționali profesional și ca moralitate, atașați interesului național. Semnale de instabilitate politică, mediocritate decizională, corupție, justiție aleatorie în hotărâri, codul legal flexibil, taxe și impozite de ordinul sutelor, birocrație sufocantă etc. nu sunt argumente în favoarea atragerii investitorilor. Capitolul 4 Instrumente pentru valorificarea resurselor naturale Practica valorificării resurselor naturale, schimbările rapide din spațiul economic
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
în cuprinzătoarea schiță istorică Starea literaturei și artelor în România, republicată aici, Grandea încearcă și o periodizare. Avântul primei etape, de până la 1848, a fost întrerupt - spune el - de revoluție. Cei mai buni scriitori emigrând, perioada următoare devine una a mediocrității, gustul este corupt prin invazia traducerilor din scrieri lipsite de valoare. Semnele unui reviriment ar apărea după 1860, cu G. Baronzi, G. Crețeanu, V. A. Urechia, Al. Depărățeanu și mai ales cu B. P. Hasdeu. Dar în T. Grandea acordă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290270_a_291599]
-
este aceea a unui politician egoist și perdant, care ne-a servit, pe tavă, fără nici o remușcare, garniturii revanșarde a lui Voronin. Cei doi președinți de până acum ai Moldovei ne-au dezgustat, în perioada guvernării lor, prin micimea și mediocritatea aspirațiilor etalate. Ei au râvnit puterea de dragul puterii. Nici unul dintre ei nu și-a dorit să acceadă la adevărata demnitate a funcției pe care a deținut-o. Adică să realizeze ceva durabil - cu riscuri de moment pentru imaginea lor politică
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
termeni folosiți, în limbajul corifeilor vexați, cu un aer de batjocură, denunțați ca niște viruși extrem de periculoși de care trebuie ferit cititorul basarabean. Tentativa de sincronizare a scriitorilor tineri cu confrații de generație din România este considerată o confrerie a mediocrităților, un complot al demolatorilor-dilematori, pentru că această solidarizare transfrontalieră reprezintă un pericol pentru ei, foștii scriitori „sovietici moldoveni”, împotmoliți cum sunt într-o promiscuitate morală și într-o retardare estetică greu de surmontat. Un exemplu concludent al acestui tip de reacție
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
doctrinele partidelor politice... Cred că „echidistanța” dlui președinte Mihai Cimpoi, dorința domniei sale de a fi bun cu toți, este profitabilă în plan personal - e drept, pe termen scurt -, dar destul de nocivă pentru Uniunea Scriitorilor. Tratarea adesea nediferențiată a valorilor și mediocrităților, într-un fel de generoasă îmbrățișare, lipsa de dorință în a reforma o instituție care are serioase probleme de gestiune și de imagine, mi se pare o greșeală cu consecințe dintre cele mai grave. Dl Cimpoi cunoaște, se pare, adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și la televiziune, într-un spectacol, deopotrivă, tragic și comic, încât, de la un anume moment al dezbaterilor, un adevărat scandal deveniseră chiar ei - „demolatorii” și „apărătorii” poetului. Și asta din simplul motiv că încă foarte puțini pot să-și camufleze mediocritatea, platitudinea și ridicolul propriei înfățișări intelectuale atunci când scriu și vorbesc despre Eminescu. Cu toate acestea, sau tocmai de aceea, numărul „specialiștilor” în Eminescu, al celor care țin neapărat să-și facă publică opinia lor despre poetul național, crește cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ei câștigă că sunt calculați. Ei nu pot juca frumos și atunci joacă eficient. (...) Iordănescu e bun antrenor? A spus că Danemarca e mai bună decât România. Cum poți să câștigi cu așa mentalitate?” (Iordănescu, în opinia mea, e o mediocritate norocoasă. Va bloca câțiva ani „evoluția”, schimbarea din fotbalul românesc și va fi demis. Cel mai bun antrenor pe care l-a avut România a fost Bölöni, dar el este ungur, e imposibil să vrea binele românilor, cum s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
confort, Într-o preocupare obsesivă pentru frumusețea trupească, Într-o groază de Îmbătrânire și o angoasă În fața morții, viața jertfelnică a Brâncovenilor ne oferă o alternativă, ne cheamă să deslușim sensul profund al vieții, ne invită la o terapie Împotriva mediocrității. Trecem prea adesea inerți și ignoranți, fără să știm să profităm de ele, pe lângă valori umane cu adevărat ieșite din comun. Și pe urmă? S-ar putea să regretăm pentru iresponsabilele noastre risipiri. Chiar dacă unor superficiali, eroii și sfinții le
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liana Valentina Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92319]
-
Pentru poet, Dumnezeu înseamnă creație sublimă, ideal, adevăr absolut. Aparentul dialog cu Dumnezeu este un monolog care exprimă dorința existenței lui Dumnezeu pe pământ, în speranța înălțării Omului. Poetul se simte singur în univers, are menirea de a lupta contra mediocrității, a limitării, fiind purtătorul unui semn (semnul superiorității): "Port în mine semnul, ca o chezășie/ Că am leacul mare-al morții tuturor". Având o viziune antitetică "pentru credință sau pentru tăgadă", poetul vrea să se convingă asupra realității lui Dumnezeu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și se înalță în sfera obiectivului. El se caracterizează prin inteligență profundă și meditativă, aspirație spre absolut, atitudine obiectivă asupra realității, sacrificiu de sine pentru atingerea idealurilor. În opoziție cu geniul, omul de rând nu-și poate depăși condiția obiectivă, mediocritatea, fiind dominat de voința oarbă de a trăi și de a fi fericit. În elaborarea acestui poem cu înțeles alegoric, Eminescu a preluat motive mitologice de la filosofii greci Platon și Artistotel, din filosofia indiană, din mitologia creștină, la care se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la 1868, cultura română era un transplant de forme străine pe "suflet românesc". Dar deschiderea spre Occident permite o manifestare autentică a culturii apusene la noi, manifestare benefică. În această situație, mentorul Junimii susține: o acțiune permanentă, de descurajare a mediocrităților și evitarea formelor fără fond. În lipsa unor conținuturi pe măsură, formele devin primejdioase; acestea se discreditează în opinia publică. Direcția nouă în poezia și proza română Un articol în care este agreată literatura care "se caracterizează prin simțământ natural, prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
așezat tradiția critică. Idealul său, declarat orgolios prin interviuri, este o carte cu titlul Inactualitatea lor, adică a lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu ș.a. Nonconformismul pătimaș și încrâncenat ajunge să îi descalifice atitudinile critice care vizează, de pildă, „mediocritatea” lui Nichita Stănescu, dar se constituie laudativ la adresa unor poeți cu operă nesemnificativă. În primul caz, demonstrația se construiește în jurul unor exemple culese de la periferia valorică a poeziei analizate, în cel de-al doilea, rarele izbânzi sunt căutate cu sârguință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
orizonturilor. Și prin viziune, și prin tehnică, Ulise se Înscrie În familia unor Valery Larbaud, Blaise Cendrars sau Paul Morand. Debutul poemului anunță deja o atare perspectivă, echivalînd cu o schiță de program: Îți Închin un imn ție veac al mediocrității nu mai vînăm ursul sur prin munții americii brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece ne operăm visele ca intestine singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor... Renunțînd la ipostaza eroică tradițională, poetul Își Îndreaptă În schimb atenția spre „mediocritatea” timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al mediocrității nu mai vînăm ursul sur prin munții americii brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece ne operăm visele ca intestine singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor... Renunțînd la ipostaza eroică tradițională, poetul Își Îndreaptă În schimb atenția spre „mediocritatea” timpului său, redimensionîndu-și „inspirația” după tiparele mai modeste, În aparență, ale experiențelor moderne. Însă poemul se vrea totuși imn: elogiu ce Înseamnă În fond o asumare a condiției umane concrete, cu constrîngerile ei, cu amenințarea rutinei și conformismului stagnant („totul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
marile bulevarde, spitalul, bazinele de Înot, sala de gimnastică, circul, terenurile de tenis, peisajele locurilor natale sînt, alături de cele anterior menționate astfel de nuclee În jurul cărora gravitează „particulele” imagistice, Într-un spectacol ce nu pare nicicînd a se epuiza. „Veacul mediocrității” Își dezvăluie În felul acesta fațete inedite, Într-o expresie personală, de acută modernitate. Dacă pînă la un punct apropierea de poemul lui Apollinaire, Zone, e justificată, trebuie remarcat totuși că, dincolo de tehnica simultaneistă ce putea servi drept exemplu, Ulise
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
doar În fugitive aluzii, opoziția față de asemenea stări de lucruri (și de spirit), devenite astfel motivații ale acțiunii transformatoare a verbului poetic. Unul dintre exemplele cele mai caracteristice Îl oferă, În acest sens, debutul primei secvențe din Ulise, Închinată „veacului mediocrității”, unde Închiderea În „mucegaiul birourilor” apare situată În contrast net cu libera mișcare Într-un spațiu elementar, al contactului direct cu lumea frustă a naturii, sau În opoziție cu visele, cu alții agenți eliberatori: „nu mai vînăm ursul sur prin
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
deschiderii privirii spre evenimentele oferite pe traseul străbătut să coaguleze discursul liric. Ceea ce se și Întîmplă, căci În contrast cu debutul poemului, ce dezvoltă, cum am văzut, tema Închiderii („În mucegaiul birourilor”) și a pierderii gustului pentru aventură Într-un „veac al mediocrității”, continuarea se sprijină tocmai pe o astfel de tematică a deschiderii, a căutării, a multiplicării punctelor de contact cu universul caleidoscopic: „Precupeții ridică obloanele somnului”, „se desfășoară ca o cale ferată privirile glasurile”, „evenimentele se succed ca ferestrele”, „ochii se
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
va fi esențial la Voronca (deși nu va lipsi cu totul), poetul român fiind atras mai degrabă de desfășurările feerice ale acestui univers ce putea să se Înscrie În replică la „viața scundă”, cu „mucegaiul birourilor” din posomorîtul „veac al mediocrității”. TÎnărul care În manifeste se arăta fascinat de „Împărăția afișelor luminoase” e dispus să vadă În spațiul citadin În primul rînd scena unei sărbători continue. Toposul orașului feeric este cel ce se conturează mai pregnant În etapa constructivist-integralistă a scrisului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
familie, o întâlnire întâmplătoare a foștilor soți, într-un local, discuții „acasă”, privitoare îndeosebi la copil, „cucerirea” de către Traian Daia a unei femei etc. În text sunt intercalate, frecvent, citate dintr-un manual privitor la ceea ce s-ar putea numi mediocritate mic-burgheză (Calea fericirii de dr. Victor Pouchet, București, 1934): unica lectură a Marei. Nu lipsesc discuțiile despre literatura franceză. Capitolul următor narează mai cu seamă o experiență de pacient, trăită, din cauza unei depresii nervoase, de narator. În fine, personajul parcurge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
tuturor „învârtelilor” și al corupției (La minister) sau parvenitul versatil, oportunist, precum „neobositul Monsieur Mitică”, cel care susține că „România a realizat cu exces democrația”, de unde s-ar trage toate relele. În alte variante acesta e „mitocănașul parizianizat”, „încarnare a mediocrității meridionale” (Băiat deștept), superficial și prezumțios, diletant, snob, cu dispreț față de inteligența cultivată, clientul doctrinelor dictatoriale, care consideră arta o chestiune pur personală, sentimentală, neînțelegându-i specificitatea (Literatura ca păcat), adoră „ideile răposate”, „siropurile trezite”, „ruinele literare”, clasicismul școlar, cultivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
fiarelor. De aceea „cînd astăzi asistăm la asaltul unei generații artificiale de poeți sociali sau politici, e bine să se știe că nu politica lor e blamabilă (niciun material de artă nu e blamabil, după cum nu este de lăudată, ci mediocritatea lor pretențioasă și oarbă, adică lipsa de talent.”5 Reintrat în viața literară după o absență îndelungată, prin anii 63-65, Vladimir Streinu are la activ tentative notabile de apropiere de creația 1 ibidem, p. 151 2 Pagini de critică literară
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
e mai trist, întregul arsenal al Mirandei de a-l trezi la realitate, de a-l umaniza și lumina, printr-un fel de psihoterapie ad-hoc, de a-l îmbrobodi prin varii stratageme, inclusiv sexuale, se irosește în zadar. Suspiciunea, calculul, mediocritatea blindată, funesta frigiditate a "partenerului" se dovedesc a fi tot atâtea ziduri inexpugnabile. Miranda, în cele două luni de claustrare supravegheată, se confruntă cu psihopatologia unui avorton, neîncetând să-l numească ucigaș al vieții și frumuseții. Colecționarul este un criminal
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
părăsește Germania. Revine într-o Atenă ocupată de naziști. Refuză să predea la Universitate, dedicându-se exclusiv șahului și grădinăritului. Își va recunoaște în fața nepotului biograf și narator nenorocul de odinioară și falimentul actual. Falimentul în acel soi de voită mediocritate ("cultiver son jardin") care, ce-i drept, îl scutise de nebunie (vezi cazul lui Georg Cantor) sau de tentative de sinucidere (Tuning, Godel ș.a.). Naratorul ajunge la concluzia că păcatul mortal al lui Petros fusese trufia. Păcat de care vrea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în situații absurde, grotești sau terifiante, între farsă tragică și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei tipologii mediocre, pe jumătate nefericite, pe jumătate demente, temându-se acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele. În timp ce pacienții îți descarcă visele și închipuirile, Cora se preface că și le notează, de fapt scriindu-și lista de cumpărături. Chiar și cel mai recent pacient, Nagy pare doar obișnuitul, previzibilul obsedat: "cei buni se sinucid, ceillalți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie de trăire (referențialitate) originară, nemediată. Puse alături de Amintirile... lui Grigore Lăcusteanu și, păstrând proporțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]