667 matches
-
intelectual din restul opului. De aceea, cartea începe cu adevărat odată cu viața de liceu, mai precis de la pagina 124. Apăsat autobiografică, cartea cuprinde pagini de ascuțime psihologică, sarea fiind dată de locurile unde autorul, lepădîndu-se de politețea de a-și menaja colegii, îi descrie cu ochi lucid și tentă malițioasă. Căci, vorba lui Călinescu, portretul reușit e un fiu al maliției, nu al iubirii. Ba chiar și atunci cînd își face autoportretul, Nicolae Radu nu-și cruță orgoliul: miop și hipoacuzic
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
rezistentă estetic. Sunt și aici evidente mari pete de coroziune a pânzei epice, de corupție ideologică a viziunii și de afectare profundă a moralității creatorului subjugat de vremi. Petru Dumitriu merită cunoscut și dincolo de onorabilitatea sa, dincolo de o selectivitate care menajează. De aceea ar fi necesară o ediție integrală Petru Dumitriu, cu toate scăderile și cedările prozatorului puse alături de izbânzi și cerbicii. Posteritatea va fi, oricum, din ce în ce mai necruțătoare, împotriva sentimentelor noastre trecătoare de pietate.
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
vileag/ tangent și-n zig-zag". Cartea lui Dumitru Chioaru e, în fond, o frumoasă poveste despre prieteniile literare, pe care fiece generație și le gustă, deși le cam ironizează la alții, presărată cu accente de critică serioasă, nedispusă a-i menaja mai ales pe amici. Este jurnalul, matur și fair-play, al unei "urmăriri" întinse pe ani, al unui fel de critică-școală. Grila" rămîne, practic, aceea a unui poet, deprins a trage cu ochiul la felul cum se schimbă stilul celorlalți, cu
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
de elanul memoriei vindicative, să dea naștere unei bolgii resentimentare în care sechelele rămase să sugereze o atmosferă de răfuială retrospectivă. Cînd colo, cartea nu numai că e blîndă sub unghiul portretizării dușmanilor, dar păcătuiește prin grija de a-i menaja pe cei care s-ar putea considera incriminați. Din acest motiv, și aceasta e păcatul capital al cărții, Nicolae Radu nu folosește nume proprii și se mărginește la schițarea unor amintiri care sunt atît de vagi sub unghiul amănuntelor concrete
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
a le separa meritele de greșeli. Gabriel Dimisianu nu e genul de scriitor pe care să-l citești ca să-ți satisfaci o meschină poftă de bîrfă colegială. Cînd e vorba de intimități sau amănunte delicate, Gabriel Dimisianu nu flagelează, ci menajează. Și fiindcă nu are nimic vindicativ în tonul cu care resuscită amintirea trecutului, autorul e credibil. Structuralicește, pare un sceptic necalofil căruia spectacolul literaturii i-a oferit atîtea exemple de triumfuri aparente și de prăbușiri definitive, încît își poate îngădui
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
este umilită, pusă să facă striptease. I-am spus «Tată, trebuie să renunți, prea mult râd de tine!». Mă bucur că s-a terminat, nu o să-mi mai jignească nimeni copilul", a adăugat tatăl Cruduței. Ion Crudu nu l-a menajat nici pe finanțatorul Stelei, Gigi Becali, care a declanșat tot scandalul. El vorbește așa despre oricine, pentru el toată lumea e proastă, iar el e inteligent. Cum ar fi putut fetița mea să se prostitueze?! De-asta a și plâns în
Adevăratul motiv pentru care Daniela Crudu și-a dat demisia de la Antena 1 by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72841_a_74166]
-
trăiești momente pe care nu ți le-ai imaginat vreodată. Muntele - și mai ales cel înalt -, te pune față în față cu unul dintre cele mai groaznice episoade dintr-o viață de om: moartea. Timișoreanul Horia Colibășanu nu a fost menajat de soartă. După coborâre, el a povestit, via Internet, prietenilor lui detalii despre călătoria sa pe K2. Nerăbdător să ajungă acasă, a petrecut câteva zile în Islamabad. Între timp, zvonurile căpătaseră o amploare ce a amintit de partea negativă a
Agenda2004-33-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282756_a_284085]
-
Cotroceni și fiind întotdeauna reținută la dejun cu familia regală, care îmi arăta cea mai delicată atenție. Pentru mine aceste leccții erau o ocupație pe cât de binevenită, pe atât de interesantă. Mai ales, că nici acum, trebuind încă să-mi menajez brațul, nu puteam lucra pentru mine decât cu cea mai mare precauțiune. Eram recunoscătoare împrejurărilor care mi-au adus această muncă mai intensă și plină de răspundere. Prințesa Mignon era de o drăgălășenie surpintătoare. Desigur că muzica era încă un
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
însăși este sinceritate. Dacă nu există sinceritate, arta nu are valoare. Deci, nu pot avea o parte nevăzuta. Cel mult o parte prost exprimată, dar am încercat să mă exprim cu sinceritate în tot ceea ce am scris, fără să mă menajez, chiar uneori fiind acuzat că exagerez cu denigrarea unor aspecte din jurul meu. D.C.: Cum vedeti rețeta succesului în meseria de scriitor, de artist și cum vedeti rețeta succesului, în general? C.P.: Succesul ține, în primul rând, de limbă. Dacă te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
însăși este sinceritate. Dacă nu există sinceritate, arta nu are valoare. Deci, nu pot avea o parte nevăzuta. Cel mult o parte prost exprimată, dar am încercat să mă exprim cu sinceritate în tot ceea ce am scris, fără să mă menajez, chiar uneori fiind acuzat că exagerez cu denigrarea unor aspecte din jurul meu. D.C.: Cum vedeti rețeta succesului în meseria de scriitor, de artist și cum vedeti rețeta succesului, în general? C.P.: Succesul ține, în primul rând, de limbă. Dacă te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
însăși este sinceritate. Dacă nu există sinceritate, arta nu are valoare. Deci, nu pot avea o parte nevăzuta. Cel mult o parte prost exprimată, dar am încercat să mă exprim cu sinceritate în tot ceea ce am scris, fără să mă menajez, chiar uneori fiind acuzat că exagerez cu denigrarea unor aspecte din jurul meu. D.C.: Cum vedeti rețeta succesului în meseria de scriitor, de artist și cum vedeti rețeta succesului, în general? C.P.: Succesul ține, în primul rând, de limbă. Dacă te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fragilă este omul, cât de neajutorată la ascuțișul fierului, izbitura glonțului, lacoma apucătură a focului. Pe atunci ziarele nu apăreau în culori, nu făceau concurență savantului tratat. Erau, pe semne, de un scăzut profesionalism, contribuiau prea puțin la lărgirea cunoașterii, menajând ipocrit sensibilitatea lectorului. Da, primitivă epocă în care isprăvile lui Terente țineau coloanele cu săptămânile... Cei care au supraviețuit unor devastatoare cutremure, războaie, mașinii de tocat a comunismului doresc să transmită urmașilor repulsia față de chipul și măștile violenței. Deunăzi, reclama
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
așezarea în Freiburg, orașul în care autoarea trăiește și astăzi, oraș în care de altfel, după 1944, un numeros eșantion al exilului românesc s-a stabilit definitiv. Memoriile unui fugar este cartea unei ființe lucide și chinuite, care nu-și menajează sensibilitățile și nu-și cruță contemporanii. Poate că paginile cele mai vii sunt cele în care autoarea descrie drama vieții în exil: alienarea, complexul de inferioritate și senzația indelebilă că a rămas suspendată între două țări: una din care a
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
lui Richard Wagner). De curând Hitler se instalase la cârma Reichului și dezlănțuise și în cultură represiunea. Rădăcinile lui T.M. erau înfipte în tradiția binelui și frumosului, el respingea organic cultul rasei, retorica superiorității ariene. În pofida imensei reputații, nu fusese menajat, ci smuls de pe piedestal, tratat drept o sperietoare, un trădător al națiunii, un agent al decadenței și cosmopolitismului. În pas de galop i s-au retras privilegiile, a fost anulat titlul de Doctor Honoris Causa în filosofie, a fost preparat
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
să tulbure obiceiurile gazdelor. T.M. fusese gata să sacrifice siesta pentru a întreține contactul cu noile generații. În realitate, oaspetele a declarat ipocrit că trebuie să se grăbească să nu piardă trenul. Formulând acest pretext, nu dorea numai să-l menajeze pe amfitrion. Făcând un bilanț în sinea lui, a fost decepționat de întâlnire. N-a putut desprinde din dialog nimic consistent. O singură sclipire de spirit a întrerupt monotonia. După ce a ascultat explicațiile lui T.M. despre capriciile inspirației, pe care
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
cunoaștem cum se cade, articolul lui Paul Cernat denunță confuzia canon-canonadă. Adică toate tunurile în aceeași direcție, întotdeauna pe cine trebuie: "surdinizarea, domesticirea sau diabolizarea ereticilor, inhibarea insubordonărilor, transformarea culturii, sub pretextul eliminării intoleranței, într-o zonă căldicică, unde toată lumea menajează pe cine trebuie, critică pe cine critică toată lumea bună, "rade" și elogiază pe cine e rentabil etc." Sau, luînd-o invers, "orice ideologie, cînd se rigidizează, cînd vrea să schimbe lumea cu orice preț, cînd devine coercitivă, procustiană și obligatorie, certitudine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
altceva? — Pentru că romanul care folosește un procedeu de mise en abyme nu poate să aibă ca personaj decât un scriitor. Și unul ratat, de preferință. O văd că nu înțelege. — Atunci de ce îți dai alt nume în text? — Ca să-i menajez pe cititori. Dacă ar vedea nu mele real al autorului în text, oamenii și-ar spune: aha, așa deci, scrie din experiență, scrie lucruri care i s-au întâmplat lui cu adevărat. Uite cum povestește, doar deapănă amintiri, deci nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
consilieze sau chiar să conducă; atunci când a revenit la putere, imperturbabil și perseverent, a reluat lucrurile exact de acolo de unde le lăsase, reînnodând năvodul pe care îl întindea în jurul Spaniei. Prin suplețea gândirii, el nu putea să "rupă": astfel el menaja viitorul, chiar și în cazul celor mai mari dușmani, având satisfacția de a nu fi făcut să cadă vreun cap de pe umerii cuiva. Iubea obiectele de artă, tablourile, cărțile; se pretindea a fi expert în treburile războiului și îi plăcea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
din nou de o acțiune neprevăzută și gratuită: foarte repede se formase un cerc În jurul combatanților. Căpitanul, știind că nu va rezista mult În fața celor cinci bărbați Înarmați și profesioniști, hotărî să nu folosească subtilități de scrimă pentru a-și menaja sănătatea, ci să atenteze numaidecât la cea a dușmanilor. Fandă puternic În direcția celui cu capa Împăturită În patru și, nemaioprindu-se să vadă rezultatul - care nu fu mare lucru -, se aplecă Încercând să-l ologească la țurloaie pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu tranșantă sinceritate, părerea pe care o are despre o carte și despre autorul ei. Nici vorbă de insultă sau de înjurătură, totul pe un ton ironic, deși judecata e tăioasă ca o lamă. Neobișnuit cu un astfel de tratament, menajat de cîteva decenii bune (cam de pe cînd n-a mai publicat nimic valoros) de o critică emasculată de practicile cenzurii comuniste, prozatorul își iese din pepeni (e anotimpul potrivit) și se răfuiește public cu directorul revistei care a găzduit cronica
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
presă. N-avem timp de sărăcia țăranilor. Asta nu e o noutate. Că oamenii ăștia trăiesc parcă în alt timp, într-un soi de rezervații ale sărăciei, ce să le facem?!! Preferăm să nu ne gândim la ei, ca să ne menajăm sensibilitatea de orășeni. Prin satele lor amărâte, înșirate de-o parte și de alta a drumurilor naționale, apăsăm pe accelerator: 80, 100 la oră, ca și cum satele astea n-ar exista. Dacă mergem însă cu mașina în străinătate, încetinim în sate
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
planșele lui, pierdut în meditațiile sale liniare. Când ridica planurile unei construcții devenea absent din lume și mai ales mut. Muțenia zâmbitoare și evazivă era nota lui particulară și, dacă vreți, patologică, pe care madam Ioanide i-o cunoștea și menaja. Nu însă și Indolenta. Așadar, fără să răspundă, Ioanide se uită distrat la Ioana, contemplîndu-i trupul cu oasele mari antice, bărbia și buzele puternice, rotunde, ca de piatră, fără obezitate, privirile moi, uneori (observase arhitectul) teribil de placide. Indolenta nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aparține. Tudorel, ca mai tânăr, avea prilejul să se călească în lupta clandestină. Cântărind bine toate circumstanțele, rezultă că echipa n-a avut intenția expresă de a ucide pe Dan Bogdan, însă firește nici vreo grijă deosebită de a-i menaja viața. Chiar alegerea mijloacelor pledează pentru această ipoteză. Dan Bogdan putea prea bine fi împușcat fără un spor de riscuri imediate pentru agresori. E imposibil de crezut că un om așa de plin de reflecțiune în toate și consiliat de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îl întreba demnitarul, iar Max înregistra ceea ce vedea și transmitea reporterilor, după care faptă nu uita să reclame onorarul. La legații pătrundea și mai ușor, din cauză că plenipotențiarilor le era foarte cunoscută alianța Hangerliilor cu familii notabile din țara lor și menajau o familie ce le putea fi utilă îndeplinirii misiunilor lor delicate. Prințesa Hangerliu dădea ea însăși ceaiuri diplomaților și era o vizitatoare obișnuită a ambasadelor. De la un timp, de când se deschisese orfelinatul, Hangerliu apărea în timpul mesei, singur sau cu nevasta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oricând dreptul de critică, și avea ambiția foarte sinceră de a muta în mahalaua lui tot Bucureștiul. Primarul voia să imite pe Herriot, edil permanent al Lionului. Poziția lui era de altfel mai puternică decât a unui ministru și era menajat acolo pentru orice eventualități, în scopul de a fi opus opoziției partidelor mari. Primarul fusese coleg de liceu cu Ioanide și-l prețuia zgomotos, din simplă încredere și generozitate, fără motive artistice. Era convins că un om așa de combătut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]