1,350 matches
-
petrol și uraniu și își cumpărase o vilă în nord, la treizeci de kilometri de Teheran. Armin alesese să stea cu el și bunică-sa, la început sub pretextul că e aer curat, apoi câștigat de confortul unei reședințe cu menajere și grădinar. Bătrânul pasdar îi cedase mașina cu care umblase în ultimul an, dar și-l ținuse pentru el pe Ojan, șoferul care conducea un SUV nou, cu geamuri blindate. Încă o primeau ca pe o fiică, deși nu fusese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Înfășură pânza și se apropie de scrinul greoi, baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri. Stema heraldică alunecă ușor. Pipăi, strecurîndu-și adânc degetele în ascunzătoare. Vânătorul lui Rembrandt era acolo. Puse alături Femeia cu evantai și astupă tainița. În urma colonelului intră menajera. Privi nedumerită rama știrbă, agățată strâmb. Pe fereastră pătrundeau zgomote ciudate: pași care aleargă, chemări scurte, rafale de armă automată. Un bubuit prelung, neîntrerupt, porni dinspre Băneasa. Închise geamul și trase draperia. Ochii îi alunecară cu indiferență peste filele calendarului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
simțit niciodată ceva asemănător. Știu că e cineva în spate. Mă întorc, și nu văd pe nimeni." Grigore Popa asculta pendula. "Tic-tac... Da, voi pleca la Londra. Am să mă stabilesc acolo. Tic-tac... O locuință decentă, un club bun... O menajeră... Poate o văduvă, în fine, cineva distins... Tic..." Telefonul începu să sune. ― Cine era? ― Maiorul. ― Iar? Doru Matei rânji. ― Își bate joc de noi! Știe precis că Valerica a mierlit-o și totuși se interesează dacă nu s-a întors
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect, pe post de menajeră, culcîndu-se cu ea când avea chef, ca un stăpân. Auzindu-mă plângând, bărbatul din patul de la fereastră a scos capul de sub pătură și s-a răstit la mine: Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm". Istoria pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Tatăl și frații lui veniseră în vizită și fuseseră foarte impresionați. Dar... de ce nu suna Karen? Se uită la ceas. Era ora nouă. Copiii ar fi trebuit să fie în pat deja. Iar Karen ar fi trebuit să fie acasă. Menajera spusese că plecase cu o oră înainte, însă nu știa unde. Dar Karen nu pleca niciodată fără telefon. În mod sigur îl avea cu ea. De ce nu îi returna apelul? Nu înțelegea, iar asta îl enerva la culme. Era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în față ordinul, soția dumneavoastră a preferat să plece, decât să se supună testelor. — Ce vrei să spui? zise Rick. — A plecat. A părăsit orașul. Nimeni nu știe unde. — Și copiii? — I-a abandonat. Și cine are grijă de ei? — Menajera. Nu vă sunați copiii în fiecare zi? — Mda, de obicei o fac, dar am fost ocupat la serviciu ... — Când i-ați sunat ultima dată? — Nu știu, poate acum trei zile. — Ar fi bine să vă puneți posteriorul în mișcare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
este vorba de un test în clasă, nu se descurcă deloc. Este clar că altcineva îi face temele. Gail Bond clătină din cap. — Nu știu cine ar putea fi, zise ea. Fiul meu vine acasă, de la școală, și este acasă numai cu menajera, cât timp își face temele. Ea nu știe prea bine franceză. Eu mă întorc la cinci, iar până la acea oră temele sunt deja terminate. Sau, cel puțin, așa îmi spune el. — Nu i le corectați? Nu. Niciodată. El spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ca să prindă un fugar. Dar ea nu era ... — Putem să intrăm, mami? se tângui Jamie. Te rog? Fiul ei avea dreptate, dintr-un punct de vedere. Nu puteau sta acolo. În mijlocul parcului era o groapă de nisip, câțiva copii, cu menajere și mame în jurul lor. — Hai să te joci la groapa de nisip. Nu vreau. — Ba da. — E pentru copii mici. — Doar puțin, Jamie. El bătu din picior și se așeză pe marginea gropii de nisip. Începu să lovească iritat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Părea agitat. Se uita în toate direcțiile, înnebunit. — Mi-ai dat camera 204. — Da ... — Cred că e cineva în camera mea. — Doamnă Colson, sunt sigur că ... — Vreau să vii aici și să deschizi ușa. — Dacă este cineva, probabil că e menajera... — Eu cred că-i un bărbat. — Oh, nu, nu se poate ... Vino aici și deschide ușa. Sau trebuie să sun la poliție? — Nu, sunt sigur că ... Vin imediat. — Mulțumesc. Puștiul comută pe cealaltă convorbire, vorbi rapid și apoi ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
al ei, ceea ce, desigur, nu era un lucru rău, doar că cealaltă cea mai bună prietenă a ei era o fată flecară și pistruiată care la vârsta de opt ani Își făcuse deja un obicei din fumat. Era chiar fata menajerei lor, o femeie corpolentă de origine kurdă, cu o mustață pronunțată pe care nu-și dădea Întotdeauna osteneala să și-o eplieze. Pe vremea aia menajera venea la ei acasă de două ori pe săptămână, aducând-o de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vârsta de opt ani Își făcuse deja un obicei din fumat. Era chiar fata menajerei lor, o femeie corpolentă de origine kurdă, cu o mustață pronunțată pe care nu-și dădea Întotdeauna osteneala să și-o eplieze. Pe vremea aia menajera venea la ei acasă de două ori pe săptămână, aducând-o de fiecare dată pe fiică-sa cu ea. După câtva timp, Zeliha și fata menajerei au devenit prietene bune, chiar s-au tăiat la degetul arătător și și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care nu-și dădea Întotdeauna osteneala să și-o eplieze. Pe vremea aia menajera venea la ei acasă de două ori pe săptămână, aducând-o de fiecare dată pe fiică-sa cu ea. După câtva timp, Zeliha și fata menajerei au devenit prietene bune, chiar s-au tăiat la degetul arătător și și-au amestecat sângele ca să devină surori de cruce pe viață. O săptămână Întreagă cele două fete s-au fâțâit peste tot cu aratătoarele Înfășurate În bandaje Însângerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prea multe la care să țină astfel Încât ajungea să nu mai țină la nici una. Episodul cu prietenia nu a mai durat mult după asta. Konak-ul fiind atât de mare și dărăpănat, iar mama ei atât de țâfnoasă și de Încăpățânată, menajera și-a dat demisia după ceva timp, luând-o pe fiică ei de acolo. Lipsită de cea mai bună prietenă, a cărei prietenie fusese, ce-i drept, destul de Îndoielnică, Zeliha s-a simțit cuprinsă de resentimente vagi, deși nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
luând-o pe fiică ei de acolo. Lipsită de cea mai bună prietenă, a cărei prietenie fusese, ce-i drept, destul de Îndoielnică, Zeliha s-a simțit cuprinsă de resentimente vagi, deși nu știa prea bine Împotriva cui erau Îndreptate - Împotriva menajerei pentru că-și dăduse demisia, Împotriva mamei ei pentru că o făcuse să-și dea demisia, Împotriva prietenei ei celei mai bune pentru era cu două fețe, Împotriva surorii ei pentru că Îi furase sora de cruce sau Împotriva lui Allah. Ceilalți fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din ei dorm doar câteva ore Înainte să Înceapă lucrul, În timp ce alții nu dorm niciodată noaptea. În fiecare zi, fără excepție, brutarii Își Încălzesc cuptoarele pe la mijlocul nopții, astfel Încât Înainte de ivirea zorilor brutăriile să fie pline de mireasma delicioasă a pâinii. Menajerele sunt și ele treze. Femeile astea de toate vârstele se trezesc devreme ca să schimbe cel puțin două sau trei autobuze diferite ca să ajungă la casele celor Înstăriți, unde vor freca, curăța și lustrui toată ziua. Aici e o cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
puțin două sau trei autobuze diferite ca să ajungă la casele celor Înstăriți, unde vor freca, curăța și lustrui toată ziua. Aici e o cu totul altă lume. Femeile cu bani sunt Întotdeauna machiate și nu-și trădează vârsta. Spre deosebire de soții menajerelor, soții din suburbie sunt Întotdeauna ocupați, surprinzător de politicoși și oarecum efeminați. Timpul nu e un articol rar În suburbii. Oamenii Îl folosesc cu aceeași generozitate și libertate cu care folosesc apa caldă. Zorile s-au ivit. În momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poate miezul nopții. Ferestrele erau deschise. Aerul era blînd. Eram În luna mai. Tina a rupt tăcerea propunînd să ne ducem să facem o plimbare. Dacă n-ar fi avut inițiativa asta, am fi stat așa pînă În zori, iar menajera ne-ar fi descoperit la venire, Încremeniți ca două statui pe care le-ar fi șters mașinal de praf. Pe bulevard, am luat-o pe Tina În brațe. Am avut Îndrăzneala să-i strecor mîna pe sub cămașa mea ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
umăr: Cizme! Excelente! Porfiri avea impresia că acesta rânjea. § Numărul casei se dovedi a fi șaptesprezece. O plăcuță indica faptul că imobilul aparținea văduvei Consilierului de Stat S.P. Ivolgin. Ușa, din stânga cariatidei centrale ce mărginea pasajul, dădea direct în stradă. Menajera care deschise ușa era îmbrăcată într-o rochie gri curată peste care avea un șorț bine apretat. Părul îi era legat strâns înăuntrul unei bonete albe. Avea o față atractivă și inteligentă. Porfiri simți o independență ageră, care putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Nu ai nicio idee unde este? Porfiri se simți robul priviri sale scrutătoare. ă Sunt Porfiri Petrovici, magistrat investigator. Este în legătură cu o serioasă speță criminală. Porfiri se uită în jos pe stradă, și apoi direct în ochii neînfricați ai menajerei. Poate ar fi mai bine dacă m-ai pofti înăuntru. Menajera aprobă fără ezitare, înclinându-se ușor în timp ce închidea ușa. Porfiri păși pe parchetul lustruit din holul cald, mobilat comfortabil și fără excese. Pereții și podeaua erau plini de carpete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
priviri sale scrutătoare. ă Sunt Porfiri Petrovici, magistrat investigator. Este în legătură cu o serioasă speță criminală. Porfiri se uită în jos pe stradă, și apoi direct în ochii neînfricați ai menajerei. Poate ar fi mai bine dacă m-ai pofti înăuntru. Menajera aprobă fără ezitare, înclinându-se ușor în timp ce închidea ușa. Porfiri păși pe parchetul lustruit din holul cald, mobilat comfortabil și fără excese. Pereții și podeaua erau plini de carpete caucaziene, iar în aer se simțea un miros de mirodenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ducându-și o mână la fața ei brusc albită. Katia fugi la ea și o îmbrățișă. ă Nu este niciodată ușor să dăm asemenea vești, se înclină Porfiri vinovat. ă Oh, săracul Boria, strigă Anna Alexandrovna, smulgându-se din îmbrățișarea menajerei. Este în regulă, Katia. Sunt bine, Katia. Dar se împletici când Katia îi dădu drumul. Porfiri îi întinse o mână, dar aceasta fusese refuzată cu o scuturare de cap. Vă rog, domnule...? ă Porfiri Petrovici, îi reaminti Porfiri. ă Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
raționalist. Puteți să mă considerați un materialist și nu aș avea nimic împotrivă. Totuși, m-aș simți mai bine aflându-mă în posesia ei. ă și din cauza asta, în ziua următoare nu ai vrut să intri în casă cu mine. Menajera te-ar fi dat de gol. Ai fi fost dat în vileag. ă Nu am făcut nimic de care să îmi fie rușine. ă Cu excepția faptului că i-ai spus Katiei că Goriancikov era încă în viață când știai prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de țigări. Brusc deveni atent la stigătete stridente venind dinspre stație. Cu vinovăție grăbită, puse biletul înapoi în cutie, o închise și o încuie. Strigătele continuau, se amplificau și se apropiau vertiginos de biroul său. Porfiri privi neputincios cum Katia, menajera Annei Alexandrovna, intră pe ușă, ducându-l de ureche pe un băiat de nouă sau zece ani, negru la față și îmbrăcat într-o livrea murdară. Băiatul protesta amarnic: ă Mă omori! Dă-mi drumul! ă Ăsta e! Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sigur că este un fals. ă Însă ai identificat mirosul hârtiei ca fiind al ei? ă Da. Deși, oricine poate cumpăra o sticluță de parfum. ă Ar trebui să fie cineva care cunoaște ce parfum folosește? Porfiri Petrovici încuviință. ă Menajera, de exemplu, sugeră Liputin. Porfiri Petrovici își strânse buzele, ca și cum ar fi impresionat. ă Alaltăieri, când am fost la văduva Ivoglina, am observat un miros neplăcut în aer. Tocmai îmi stinsesem țigara și este binecunoscut că fumului de țigară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
când am fost la văduva Ivoglina, am observat un miros neplăcut în aer. Tocmai îmi stinsesem țigara și este binecunoscut că fumului de țigară în combinație cu acidul cianhidric poate conduce la asemenea o reacție. Atunci am întrebat-o pe menajeră despre ce e vorba, iar ea mi-a spus că tocmai afumau saltelel. Fumigația este una din întrebuințările dosmestice ale acidului cianhidric. Cu siguranță ar fi putut avea acces la această substanță. ă Deci este menajera? Porfiri își ridică sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]