1,091 matches
-
capăt celor patru ani de unitate. El reușește, de altfel, să mobilizeze pe tema foarte sensibilă a luptei pentru pace* cu mult în afara obișnuitelor sfere de influență. în 1953, obține 22,6% din voturi, cu o intrare în mediile rurale meridionale, iar efectivele sale, după ce au înregistrat o pantă descendentă între 1947 și 1949, se stabilizează la peste 2 milioane în anii 1950. Destalinizarea După al XX-lea Congres al PCUS*, destalinizarea* este, într-o primă perioadă, refuzată de Togliatti. Sub
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reci Aceste tipuri se desfășoară în cea mai mare parte la nord 60°lat.N, extinzându-se însă datorită efectelor climatice ale continentalismului și mai spre sud, până la 50°lat.N. Areale restrânse se încadrează în același tip și în extremitatea meridională a Americii de Sud. Aceste ținuturi se disting prin climatul rece, cu variații sezoniere, în special termice, importante. În detaliu, poziția pe continent și specificul climatic local le diferențiază foarte puternic. a) Pădurile boreale de conifere, ocupă suprafețe întinse în nordul Eurasiei
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
a fost întâmpinată favorabil în cercurile culturale din Galia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lérins. În 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosperus și Ilarie, doi laici din Galia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin), în care criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosperus și Ilarie, un an mai târziu, Augustin trimite o a doua carte intitulată Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începând cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britania (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (aceștia devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Galia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali începând cu anul 435 (anterior, ei se stabiliseră în Galia și apoi în Spania), Galia, traversată de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
macedonean și cel roman; Augustin, în cartea a douăzecea din Cetatea lui Dumnezeu, reia interpretarea lui Ieronim și nu ține cont de cea a lui Orosius. Acesta, așadar, a completat seria cu stăpânirea cartagineză, interpretând-o ca pe un imperiu meridional, opus celui septentrional al macedonenilor. Cel babilonian păgân prin excelență, a fost primul, iar cel roman este ultimul, cel ce pregătește sfârșitul vremurilor. Într-adevăr, sfârșitul lumii este deja în parte vizibil în epoca creștină dat fiind că istoria nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosperus Prosperus și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întâmpinată doctrina harului și a predestinării în Galia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu mai e cunoscut ulterior decât ca prieten personal al lui Augustin și pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosperus, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolul al cincilea Hoardele de barbari care au năvălit în Galia în primul deceniu al secolului al cincilea și care au format ulterior regatele romano-barbare, fără să cotropească însă provincia (adică Provența), unică insulă de civilizație romană rămasă în partea meridională a regiunii, nu au avut din punct de vedere social și cultural aceeași dezastruoasă eficacitate ca în Africa. Invaziile au fost fără îndoială copleșitoare și au dus la cotropirea întregii țări care a fost scoasă complet de sub autoritatea Imperiului Roman
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
început să se facă simțită mai ales în a doua jumătate a secolului al șaselea. În primele decenii ale acestuia, foarte importante pentru cultivarea culturii clasice și creștine au fost cele două sedii episcopale de la Arles și Vienne, în Galia meridională. Totuși, învățământul cunoaște o neîncetată decădere: aflat aproape în întregime sub controlul oamenilor Bisericii, acesta nu cultivă oricum literele, așa cum se întâmplase în secolul precedent, și chiar scriitorii creștini nu au avut nici un contact cu alte regiuni din zona Mediteranei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Studii: B. Flusin, Miracle et histoire dans l’oeuvre de Cyrille de Scythopolis, Et. Augustiniennes, Paris 1983. e) Ioan Rufus, episcop de Maiuma Ceea ce știm despre el provine din indicii pe care le găsim în opera sa. Arab din Palestina meridională, probabil din Ascalona, Ioan a studiat dreptul la Beirut și a fost hirotonisit preot între 476 și 478 la Antiohia de către patriarhul monofizit Petru Fulon, al cărui succesor desemnat fusese. I se mai spunea și Ioan din Beth-Rufina sau din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu ar putea să se mențină la putere din cauza suveranității limitate existente în Est și în Vest. El propune deci un acord de guvernare democrației-creștine, principalul partid din peninsulă. Situația națională a Italiei este marcată de importanta subdezvoltare a regiunilor meridionale și de o instabilitate politică cronică agravată de terorismul criminal al extremei stîngi și al extremei drepte. Între 1969 și 1980 putem număra anii de plumb peste șase sute de atentate care vor face trei sute șaizeci și doi de morți. Aceste
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cu îndrăzneală” (Perpessicius), având ca note distincte imaginea clară, sobrietatea și rafinamentul formei. Este un maestru al sonetului, pe care îl cultivă cu consecvență, fie că celebrează iubirea, cântă marea și miraculoasa forfotă acvatică sau descrie exuberante ori melancolice peisaje meridionale, invocând pretutindeni umbre și întâmplări de odinioară. O culegere târzie, Zvonul anilor (1943), reface traseul sonetistului care își scrie versul „în surdină”, cu o fascinație aparte pentru „glasul apelor”. P. exersează și arta epigramei, vizând de cele mai multe ori personalități sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
Tot mai aproape, tot mai puternic saude într-acolo mugetul apei'' - Toancele. Descrierea lui Vlahuță rămâne un document al trecutului, pe când tabloul înfățișat de Almaș și Mancaș în ''Farmecul luminii'' este plin de viață și actualitate. Vorbind despre înălțimea Carpaților Meridionali și despre frumusețea sălbatică a piscurilor putem apela la fragmentul: „Pe vârful Omu ninge tot timpul anului...Zăpada acoperă piscul Omu în medie de la 27 septembrie până la 3 iunie. Când la Eforie oamenii fac plajă, iar cireșele inundă piețele Bucureștiului
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
cucerită în 196 î. Hr. era organizată în trei provincii administrative: Hispania Tarraconensis, Hispania Lusitania și Hispania Baetica. Greu de apărat a fost ultima provincie pacificată, dar și cea mai bogată provincie din Occident. Bogate erau regiunile de coastă și văile meridionale în ulei, vin, mine de aur, mine de argint, de staniu. Deși pacificată în mare parte și colonizată timp de două secole, ea nu se afla în întregime sub control roman. Dacă pe țărmul Iberiei exista multe orașe romanizate, pertea
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
învârtelilor” și al corupției (La minister) sau parvenitul versatil, oportunist, precum „neobositul Monsieur Mitică”, cel care susține că „România a realizat cu exces democrația”, de unde s-ar trage toate relele. În alte variante acesta e „mitocănașul parizianizat”, „încarnare a mediocrității meridionale” (Băiat deștept), superficial și prezumțios, diletant, snob, cu dispreț față de inteligența cultivată, clientul doctrinelor dictatoriale, care consideră arta o chestiune pur personală, sentimentală, neînțelegându-i specificitatea (Literatura ca păcat), adoră „ideile răposate”, „siropurile trezite”, „ruinele literare”, clasicismul școlar, cultivă imitația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
la adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/ Limba româna, cu cele patru dialecte ale sale dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna este continuatoarea latinei vorbite în părțile răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
trei țări române sub Mihai Viteazul și făurirea României Mari de către Ferdinand I. Anatomia sistemului ne relevă că, în interiorul lui, reprezentând centrul domeniului carpatic, este dispus Podișul Transilvaniei. Acesta adăpostește o largă depresiune, străjuită de lanțurile muntoase ale Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali. Desfășurându-se atât în interiorul, cât mai ales în exteriorul inelului montan, sistemul se continuă cu dealurile subcarpatice (o asociere de culmi deluroase secționate de văi și depresiuni). Subcarpații formează o treaptă intermediară care asigură trecerea dinspre munți spre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în sud și est, respectiv celtice în vest și nord. De aceea, poate că exista și o percepție nuanțată diferită a anticilor cu privire la stăpânitorii ținuturilor noastre, reflectată inclusiv în numirea acestor triburi. În triunghiul carpatic, trăiau dacii, pe latura lui meridională geții, iar pe cea orientală carpii. În Evul Mediu, munții au influențat într-o manieră similară destinul limbii române, din al cărei trunchi unitar s-au desprins ramuri viguroase. Din munți, au izvorât frumoase graiuri, care au curs de o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
punct obligatoriu de trecere pentru rutele care se dirijează în spațiul nostru, străinul constata brusc că munții se îndepărtau cu repeziciune spre vest. Încumetându-se să-și urmeze drumul mai departe spre apus, înainta pe culoarul dintre Dunăre și Carpații Meridionali. Traversa o sumedenie de râuri puternice (Ialomița, Argeș, Olt, Jiu) și sfârșea în fundătura de la Cazane. Descumpănit, se trezea ferecat, în mod halucinant, la Porțile de Fier. Era închis între fluviu și munte la adăpostul cărora își făcuse curaj să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Sciției Minor la imperiu prinseseră de mult teritoriu dac în cleștele roman. Adăpostul Carpaților și protecția lui Zalmoxis nu mai erau argumente suficiente în fața realităților strategice. Axul Mureșului, care deschidea porțile Munților Apuseni, și cel al Oltului, care secționa Carpații Meridionali, fuseseră exploatate decisiv pentru a asigura succesul unor operațiuni de pe flancuri. Au permis susținerea unei ofensive directe asupra Sarmizegetusei, pornită de la Cazane și continuată prin defileul Jiului pentru a traversa apoi Carpații. Romanii s-au extins dinspre vest, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a înregistrat. La miazăzi de fluviu, legăturile între versanți se realizau prin largi culoare de comunicare între văile principale, puternic expuse și avantajându-i pe cei care le stăpâneau. Totodată, pădurile sunt de altă factură biogeografică, cu un accentuat specific meridional, și nu permiteau ascunzișul înăuntrul lor. Regiunile mlăștinite erau rare, limitându-se mai ales la mărginirea țărmurilor egeice și adriatice. În consecință, romanitatea orientală de la sud de Dunăre a supraviețuit, de regulă, în zonele montane, și, în mod excepțional, în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o interasimilare reciprocă al cărei principal rezultat a fost apariția ceangăilor. Ne referim la o populație cu origini mixte, de limbă maghiară, dar având o conștiință românească 136. Firul acestor comunități diverse, care au conviețuit pe ambii versanți ai Carpaților Meridionali, ar putea fi urmat și în cazul descălecatului din Muntenia. Sunt pline cronicile, mai ales cele scrise de sașii din Transilvania, care au consemnat existența unei comuniuni între vlahi și turanici (cumani și pecenegi). Țara Făgărașului, loc al amestecului etnic
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
naturi divine au inspirat penelul iscusit al multor pictori. Călătorind prin întreaga noastră țară, vom avea impresia deloc greșită că ne plimbăm pe culoarele unui vast muzeu. 3 Mai există două cordoane de seismicitate moderată, de-a lungul marginii Carpaților Meridionali și de-a lungul Carpaților Orientali, prelungindu-se spre sud est. 4 În această zonă, pe un teritoriu de lentă scufundare, s-a creat o zonă de confluențe, spre care se recurbează râurile în forma unui evantai. 5 Avea punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ligurianul Eugenio Montale din Oase de sepie (1925) și pe sicilianul Quasimodo din primele două volume, Ape și pământuri (1930) și Oboi scufundat (1932).10 Datorită acestora, dar și mulțumită următoarelor două cărți: Erato și Apòllion, respectiv Poezii noi, poetul meridional avea să rămână în memoria colectivă că prima voce a Ermetismului, orientare literară privită de mulți ca denaturare intelectualista a celei mai rafinate poezii pure. Poezia ermetica, se știe, a fost constant acuzată de obscuritate, iar autorii ei de izolare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sub regii unguri. Un descendent al său, Bogdan, a obținut independența noului stat față de Ungaria, în 1356, fiind recunoscut de boieri ca domnitor (vezi și Moldova). formarea Țării Românești - s-a realizat prin unirea cnezatelor și voievodatelor dintre Munții Carpați Meridionali și Dunăre (vezi cnezat, voievodat) sub conducerea lui Basarab I (vezi Basarab I, Posada). El a fondat dinastia Basarabilor (vezi Basarab). Deși regii unguri și tătarii au dorit în numeroase rânduri să cucerească noul stat, voievodul a reușit să-i
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
islamică (vezi islam). Pentru că Dobrogea s-a aflat din secolul XV până la 1878 sub stăpânire otomană, mulți turci s-au stabilit în această zonă și au conviețuit cu românii. Țara Românească - Ungrovlahia, provincie românească, situată între Dunăre și Munții Carpații Meridionali, cunoscută și cu numele de Valahia Mare (Valahia Mică era numită Moldova) sau Muntenia. Teritoriul ei fost locuit din cele mai vechi timpuri. Dacii (vezi daci) de aici au fost cuceriți de romani, s-au romanizat, au făcut față valurilor
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]