4,293 matches
-
critic cu gusturile reale ale consumatorilor de cultură. De aici, nota de prospețime și succesul real al acestei cărți. Oarecum pe aceeași linie cu Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen se înscrie și noua carte a lui Mircea Mihăieș, Metafizica detectivului Marlowe. Tradus în românește încă din perioada comunistă, Raymond Chandler s-a bucurat la noi de o foarte mare popularitate. Au apărut chiar și imitatori români ai scrisului său, cel mai important fiind George Arion. În anii în care
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
obicei, la felul în care detectivul reușește să rezolve enigma sau la gradul de credibilitate al intrigii. Obișnuiți ca în cărțile de critică literară să respirăm doar aerul rarefiat al piscurilor, suntem plăcut surprinși să constatăm cum o carte, precum Metafizica detectivului Marlowe, are puterea să ne aducă senin cu picioarele pe pământ. Metafizica detectivului Marlowe respectă principiile de construcție ale cărții Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen. Un prim capitol teoretic, de departe cel mai interesant al cărții, intitulat
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
de credibilitate al intrigii. Obișnuiți ca în cărțile de critică literară să respirăm doar aerul rarefiat al piscurilor, suntem plăcut surprinși să constatăm cum o carte, precum Metafizica detectivului Marlowe, are puterea să ne aducă senin cu picioarele pe pământ. Metafizica detectivului Marlowe respectă principiile de construcție ale cărții Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen. Un prim capitol teoretic, de departe cel mai interesant al cărții, intitulat chiar Metafizica detectivului Marlowe, este urmat de cronici literare aplicate pentru fiecare dintre
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
Marlowe, are puterea să ne aducă senin cu picioarele pe pământ. Metafizica detectivului Marlowe respectă principiile de construcție ale cărții Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen. Un prim capitol teoretic, de departe cel mai interesant al cărții, intitulat chiar Metafizica detectivului Marlowe, este urmat de cronici literare aplicate pentru fiecare dintre romanele lui Chandler. Ultimul capitol este dedicat finalizării de către Robert B. Parker a romanului neterminat Poodle Springs Story și scrierii de către același "urmaș al lui Chandler" a unei continuări
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
ultim aspect, se spune că, pentru a elimina orice malentendu, unele dintre romanele sale scrise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost discret retușate, cuvântul "evreu" fiind înlocuit de fiecare dată cu mai inocentul "om"). Una peste alta Metafizica detectivului Marlowe este o analiză cvasiexhaustivă făcută operei unuia dintre cei mai populari autori de la mijlocul secolului XX, Raymond Chandler. Dincolo de nostalgia generată de coperta încărcată de promisiuni îmi este însă destul de dificil să intuiesc target-ul acestui studiu, prea serios
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
și cred, vai, că eternitatea le aparține. Revolta din noi a amorțit. Nici mirare nu mai e. Nici iluzie. Deziluziile populează subconștientul. Societatea consumă și se consumă. Bulimia s-a instalat în creier. Nu mai e loc pentru meditație, filosofie, metafizică. Este vremea cool a pragmaticului palpabil, a acumulărilor fizice în absența unei axiologii, a unei relații cu esențialul umanității. Rătăcim, ne însingurăm, ne îndepărtăm unii de ceilalți, de noi înșine. Nu știu de ce, dar îmi este greu să scriu despre
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
controlat de o propagandă fără ambiguități. În regimul comunist, poezia oferea șansa unei comunicări clandestine și a unei complicități de mistere într-o societate închisa, supravegheată în toate ungherele vieții publice și ale vieții intime, căreia îi erau interzise ambiguitățile, metafizica și misterele. Numai așa se explică succesul extraordinar, în proporție de masă, a unor poeți dificili ca Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu. Astăzi ar fi de neimaginat să se vândă într-o sută de mii de
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
aripa îngerului și să crezi. În zbor, în limite, în moarte. Despre asta e vorba în acest spectacol. Despre absurdul pe care îl inventăm și care devine o construcție stranie, ce ne înghite și ne ține captivi. "Am renunțat la metafizică/și am început să mă uit pe unde calc.", spune unul din personajele sale. Oare? Nu rostim, fie și doar în gînd, asta cînd ceva ne sufocă? Nu fac nimic ca să-mi îndepărtez intensitatea momentului de la Cluj. Dimpotrivă. Îmi întrețin
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
Ioan Buduca "Viața și opiniile lui Zacharias Lichter. Scrisoare unor prieteni de preumblare". Nu știm motivul pentru care Ioan Buduca s-a inspirat în alegerea titlului din volumul lui Alexandru Călinescu, dar știm că textul e o schiță superbă de metafizică făcută ad-hoc, pe marginea unei teme de sorginte guenoniană. Textul se vrea o replică dată comentariilor lui Andrei Pleșu din volumul recent apărut la Humanitas, Sensuri metafizice ale crucii. Deși arid și dificil prin abstracțiunea maximă la care Ioan Buduca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
cazuri, în mod exemplar, sursa din care și-a extras ideile. Numai că, dacă în cazul lui Heidegger e vorba de o expresie ("omul este to deinotaton") căreia Gabriel Liiceanu îi indică în fraza imediat următoare originea (cartea Introducere în metafizică a lui Martin Heidegger), în cel de-al doilea caz e vorba de o suită de cuvinte grecești desprinse din notele pe care Gabriel Liiceanu le-a elaborat împreună cu Petru Creția la dialogul platonician Hippias Minor. Cînd însă ajungi să
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
Ťgingașeť, fie agresate, este zona tare a scriitorului", romanele și piesele de teatru impunându-l mai puțin în istoria literaturii române, locul său în această istorie, dar și în cadrul generației pe care o reprezintă, în rândul "idealiștilor dezabuzați", al "neliniștiților metafizici", nefiind unul definitiv atâta timp cât nu se va recupera toată publicistica și corespondența sa, în niște ediții la înălțimea textelor reunite. Articolele din presa vremii permit o viziune închegată asupra profilului intelectual și moral al lui Mihail Sebastian, așa cum se conturează
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
poate plânge, ca cea franceză bunăoară, de a fi abuzat de inteligență. Dimpotrivă. Această cultură a noastră a suferit cele mai grave ravagii ale entuziasmului și ale amețelii. În cele mai multe cazuri, noi am intrat în diletantism prin entuziasm și în metafizică prin amețeală. ŤNelinișteať din care junețea română a făcut și literatură, și sociologie, și copilărie care scuză orice. (...) Niciodată cultura românească nu a cunoscut atâtea adevăruri globale, atâtea prostii impunătoare și rapide, atâtea formule care rezolvă totul (...). Toată lumea joacă pe
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
reușitele certe ale volumului Klein spuse Klein se ivesc începând din locul în care metoda textului e concurată, lateral, prin recurs, de o alta, mai subtilă și mai neostentativă: dragostea. Ceea ce se pierdea prin filozofia compoziției reintră în drepturi o dată cu metafizica anatomicului. O primă dovadă: "Ceea ce scriu se naște cu încetinitorul./ N-am talent la mințit așa că mint/ numai prin omisiune./ Pentru mine liftul rămâne singura cale de acces/ către aerul vânăt al înălțimilor./ Nu am cont în bancă nu am
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
lui Julis Evola nu este una despre sex. Însuși titlul cărții ne dă de înțeles că aici avem de-a face cu altceva decît cu o lucrare de popularizare a cunoștințelor de igienă sexuală, și asta fiindcă asocierea sexului cu metafizica te duce cu gîndul la o alianță contra-natură în virtutea căreia două cuvinte al căror înțeles este incompatibil sînt silite totuși să stea împreună pe coperta unei cărți. Și totuși, titlul își are temeiul lui, explicația cea mai la îndemînă fiind
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
împreună pe coperta unei cărți. Și totuși, titlul își are temeiul lui, explicația cea mai la îndemînă fiind aceea că, în această carte, Julius Evola își prezintă viziunea metafizică cu privire la existența sexelor omenești. Pesemne că, folosit la plural, sub forma "metafizicii sexelor", titlul ar fi fost mult mai aproape de conținutul cărții. Ceea ce sare în ochi de la bun început este hotărîrea cu care filozoful italian respinge toate teoriile moderne care au într-un fel sau altul legătură cu diferențierea sexelor în cadrul speciei
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
muzica, această mare răscumpărare a lumii moderne, fenomene fără echivalent în nici o tradiție: unde mai poți întîlni un Monteverdi, un Bach sau un Mozart? Prin muzică, Occidentul își dezvăluie chipul și atinge profunzimea. Dacă nu a creat o înțelepciune, nici o metafizică numai a lui, și nici măcar o poezie absolut singulară, în schimb în creația muzicală și-a proiectat întreaga originalitate, rafinamentul, misterul și capacitatea de inefabil. Fără muzică, Occidentul n-ar fi produs decît un stil de civilizație oarecare, previzibil". Strașnic
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
și Carte, ultima mărginindu-se a masca fatalitatea noastră biologică: "La peste 11 mii de metri/ sub pămînt stăteau/ bibliotecarii și cele/ peste 27 de milioane/ de cărți ale omului// și unii care păzeau totul/ nici ei nu știau ce:// metafizica sau fiziologia?" (13 decembrie 2005). în definitiv la ce e utilă Cartea? Cum am putea împăca impersonalitatea ei funciară, ca o expresie a Celuilalt, cu inexorabila sete de expresie personală a scriptorului? Soluția n-ar putea fi decît următoarea utopie
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); " Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
Sub semnul diversitîții În ceea ce privește ediția din acest an, desfășurată în prima zi la Sediul Uniunii Scriitorilor și în cea de-a doua la Facultatea de Litere, datorită generozității temei, practic inepuizabile, ce înglobează direcții precum "mituri și religii ale prezenței, metafizici ale prezenței, prezența în literatură, în arte și în științele umane", ea a atras comunicatori din țară și din străinătate din varii domenii: antropologie, teoria literaturii, literatură comparată, etnologie, drept, comunicare, religie etc. Rezultatul a fost un număr mare de
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
lui Noica e prea aspră. Schopenhauer rămîne un gînditor fascinant, iar soarta lui postumă e pe cît de imprevizibilă pe atît de proteiformă. Și așa cum Spengler, după ce a fost pus la zid decenii de-a rîndul pe motiv că degradează metafizica prin suflul biologist pe care îl imprimă filozofiei, începe acum să sune în urechea multora ca profetul care a întrezărit cel mai bine viitorul de care va avea parte Occidentul - prăbușirea -, tot așa, în cazul lui Schopenhauer, nu este exclus
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
români, ci și pentru străini, în traducere; pentru că privește înapoi fără mânie și părtinire, si ne lipsesc asemenea priviri; pentru ceea ce nu are: nimic provincial, nimic prăfuit, nimic căznit; pentru ceea ce are: poezie de cel mai înalt nivel, proza inimitabila, metafizica și fizica, omenesc și prea omenesc, cu un singur cuvânt, totul; pentru personajul mama și personajul tata și pentru geamănul cel rău; pentru că este Levantul în proza al lui Mircea Cărtărescu; pentru că cei doisprezece ani în care a muncit la
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
primul rând un romancier profesionist, inepuizabil. Iar aceasta fără a face compromisul convenționalizării. Lui îi reușește o sinteză de atitudine între ceea ce a fost Cezar Petrescu și ceea ce a făcut Camil Petrescu. Noaptea lui Iuda e, în fond, o satiră metafizica." Nu e în nici un fel nedrept să spicuim exclusiv din cuvintele câștigătorului acestei ediții a Cărții Anului. Pentru importantă premiului, pentru civilitatea expresiei, pentru farmecul unei descoperiri stranii, Mircea Cărtărescu merită oricând ascultat. Și citat: "Le cer iertare celorlalți nominalizați
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
este ținta. Mare, în spirit; mititel la trup, ca țintă oferită inamicului. Să-l fi citit oare Miron Costin, pe Pascal? Cronicarul moldovean: 1633-1691. Pascal: 1623-1662. Ceva ca în meteorologie, curenții. O deosebire există însă. Cronicarul român se lipsește de metafizică. Moldoveanul pare a zice, - omu-i mare, ca intelect, însă mic fizicește. Psihologie de popor mereu atacat. în mijlocul bătăliei furioase, are loc și un fenomen natural pe care darul de prozator al lui Neculce îl introduce în narație cu o fină
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
Așadar, fără îndoială, dacă există ceva despre care se poate spune că nu este singur(ă), ei bine, acel ceva este filosofia. Chiar dacă, ulterior, ea tinde, eventual, să se retragă în zone de predilecție - așa cum se întâmplă, de pildă, în metafizică: Dumnezeu, Cosmosul, Ființa etc., deci "obiecte" particulare în care ea ajunge să se închidă. Dar aceasta reprezintă devenirea metafizică a filosofiei. LP: Îi mai recunoașteți acesteia vreo putere, în ziua de astăzi? Deci, după efervescența marxistă a anilor șaizeci, după
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
corectă) este paralela între gândirea lui Steinahardt și cea a lui Noica. Cu destul curaj, Adrian Mureșan vede în Steinhardt un adept al "gândirii slabe", de maximă relativitate, în conformitate cu viziunea postmodernă a lui Gianni Vattimo, aflată la polul diametral opus metafizicii lui Noica. Personal, nu am înțeles foarte clar de ce era necesară permanenta raportare la gândirea lui Steinhardt și nu au fost discutate în sine convingerile religioase ale celor patru reprezentanți ai generației '27 (cărora, cum bine scria în postfață Ioan
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]