11,299 matches
-
însângerați, în raza lunii”, memorabil și emblematic, permite cele mai multe interpretări. În poziție incipientă, forte, figurează o sinecdocă („pars pro toto”) - „doi colți însângerați”, o imagine nocturnă, terifiantă, a sfârtecării - în exterior, a sfâșierii - în interior. Cei doi colți pot fi metafore pentru armele cu care au luptat protagoniștii. Ar putea trimite la spadă, de pildă, pentru tranșarea unui conflict din Evul Mediu, în care dragostea, pe viață și pe moarte, se conjugă cu onoarea, apărată prin luptă, pe viață și pe
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
inimă. Poetul privește ziua de mâine ca o cornișă cu geamul spart. Autorul îi stigmatizează pe ”afaceriștii nesimțiți” și visează ca viitorul să aducă bogăție în patria sa. În poemul ”Mamele noastre”, ne întâmpinăm cu mesaje pline de viață și metafore frumoase cu brațele mamelor care poartă speranțele ca vulturii când zboară peste zăpada munților: ”Zâne de munte/ Mai puternice decât piatra și amnarul/ Apărau pragul casei/ Iubind faima Albaniei”. Versurile acestui volum radiază speranța de viață, perspectivă și mândrie. În
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
adevărul în conformitate cu natura, ascultând-o: „gândul pornește în cale,/ și...într-o secundă/ se transform într-un vis/ pentru a se stinge/ sinei sale i se spovedește” ( Gândul). Poezia autorului este ”albă ca nins de zăpadă/ dulce ca surâs de metaforă/ visată în palma de mână/ rămasă zălog în inelul cununiei” (Visare) Albanezul din Germania vine în limba română cu un proiect deosebit de elaborat, plin de imaginație și simțire, pe-oglinzi, pe-oriunde, pe-aici. Și, desigur, cum te-ai putea
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
clar: „Revenit din veșnicie / Îmi cer dreptul la cuvânt” (Adormit). Și aceasta, aflându-se în starea de semitrezie, când, chiar dacă e „Adormit cu mintea trează”, străbătând câmpuri insolite, e sigur că: „Pajura pe cer veghează / Căi de gânduri părăsite” (Adormit). Metafora pajurei veghetoare poate fi răstălmăcită și ca ochiul veșnic treaz, care (supra)veghează totul, lucruri, acțiuni și oameni. Și de care poetul se simte țintuit permanent. Ceea ce-și îngăduie fără limite, este retrăirea amintirilor, „Visele neîmplinite / Cu trecutele iubiri
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
dintâi/ În sufletul lui ne-aspirase,/ Tu n-ai mai putut să rămâi...// De-atunci nu mai știu unde duce/ Cărarea pe care-am pornit.../ Povara iubirii e-o cruce/ Din cel mai serafic granit” (Povara). Ca și multe alte metafore, cea a poverii unei cruci construită dintr-un granit serafic pune în lumină o fină intuiție artistică și un gust sigur și rafinat. În poeziile sale, autoarea surprinde contrastele din care este plămădită iubirea, adesea amintind de un destin neîndurător
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
al analistului serios, fără menajamente și în afara riscului unui posibil... „malpraxis” de diagnostic critic! Volumul „Pasărea de gheață” adună 62 de poeme și opt ilustrații florale, o poezie născută din vis și închipuiri... visate sau din realități închipuite, pe laitmotivul metaforei esențiale, care a dat și titlul cărții, pe o constantă sentimentală izvorâtă din descumpăniri de tot felul, în care poeta își răvășește gândurile, și sentimentele, și iubirile: „Pasărea de gheață învelită-n culori,/ rătăcită din roiul visului/ m-a ales
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
în coamă,ne strângă cu blândețela pieptul ei plăpând.... XV. LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. La liziera dintre veșnicii, e-un han unde coboară, deseori, din lumea-i de metafore și de vise un trist boem cu ochi pătrunzători și sufletul...un teanc de manuscrise. Când netrăite dorurile-l ard și tot preaplinul stă potop să cadă, cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard, se-ntoarce în cuvânt să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
în palmă, un ne-nțeles, e uneori proscrisul ce demn acceptă orișice sudalmă, ori...înțeleptul, cititor în stele, din Căi Lactee alăptându-și ... Citește mai mult La liziera dintre veșnicii,e-un han unde coboară, deseori,din lumea-i de metafore și de viseun trist boem cu ochi pătrunzătoriși sufletul...un teanc de manuscrise.Când netrăite dorurile-l ardși tot preaplinul stă potop să cadă,cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard,se-ntoarce în cuvânt să poată scriece ochiul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
CUVÂNTUL LUMINII Pe drumul spre lumină mergi, mergi mereu, înaintezi, chiar dacă, uneori, ești nevoit să te mai întorci, dar mergi, continui să mergi prin emanațiile umbrelor, prin raza de lumină izvorâtă din En sof, prin triada celorlalte nouă raze, dincolo de metafora gândului, dincolo de cerul cuvântului, dincolo de punțile literelor, dincolo de orice măsură a omului, în adânc, tot mai adânc, departe, tot mai departe, treci de vămile atâtor lumi, cu erorile, slăbiciunile, durerile și primejdiile lor, treci prin fiecare cer izvorât unul dintr-
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
țară, dar și cu ecouri oriunde în lume se vorbește limba română, un prilej de a-și exprima dragostea și prețuirea pentru graiul sfânt cu miresme de azimă, grai de o rară frumusețe și armonie, limba generatoare de poliseisme și metafore, adânc înfiptă în pământul țării noastre. La o astfel de manifestare care se desfășoară la Râmnicu Vâlcea anul acesta, voi participa și eu, împreună cu organizatorii și inițiatorii acestui însemnat eveniment, alături de numeroase personalități ale culturii noaste și, desigur și un
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
trăirii. Timpul mărturisirii și Jurnal parizian de Eugen Simion nu sunt două jurnale, ci unul singur, cu titlu și subtitlu; după cum e la fel de comic că autorul unei teze de master despre proza lui Tudor Arghezi afirmă, fără a clipi, că "metafora și parabola sunt arme extrem de rudimentare". Efortul vizibil al celui care pune pe hârtie asemenea enormități este să deplaseze, mereu, centrii și logica discuției și să transfere, așa-zicând, responsabilitățile. Mai toți scriitorii afirmați înainte de 1989, dimpreună cu criticii lor
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
explicații etimologice pentru pușcărie: e foarte credibilă ideea că o cazarmă de artileriști (= pușcari) sau locul de depozitare a armelor ar fi devenit un tipic loc de detenție (Tiktin); Ciorănescu, în schimb, înclină să creadă că e vorba de o metaforă în care s-a păstrat un sens mai vechi al cuvîntului slav - de spațiu de depozitare -, comparînd pușcăria cu pușculița. Ideea e destul de ingenioasă, dar textele vechi par s-o infirme, întărind-o pe cea tradițională: într-o jalbă din
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
numele de bobîrlău, cînd iarăși de tumurluc, pîrnaie, hîrdău și altele"; în text e vorba de "închisoarea comună, numită în deriziune Ťbodîrlăuť" (cap. VI). Chiar dacă originea lui pîrnaie nu este lămurită, evoluția sa semantică e foarte probabil bazată pe o metaforă, pornindu-se de la sensul atestat al cuvîntului, "oală mare de pămînt" (DEX). Cel puțin în limba mai veche, o parte din termenii popular-argotici pentru închisoare au în comun metafora "vasului conținător"; cele mai clare exemple ale procesului metaforic sînt hîrdău
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
este lămurită, evoluția sa semantică e foarte probabil bazată pe o metaforă, pornindu-se de la sensul atestat al cuvîntului, "oală mare de pămînt" (DEX). Cel puțin în limba mai veche, o parte din termenii popular-argotici pentru închisoare au în comun metafora "vasului conținător"; cele mai clare exemple ale procesului metaforic sînt hîrdău și ciubăr. De la pîrnaie s-a format derivatul pîrnăieș, astăzi cu totul ieșit din uz. Celelalte sinonime pomenite de Filimon sînt explicate de dicționarele noastre: bodîrlău e cuprins în
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
adaugă o componentă artificială. Putem spune, fără exagerare, că limbajul științific se află sub dictatura limbajului natural, care impune celui dintâi structurile sale esențiale. Lucrul acesta a fost demonstrat în mod convingător prin punerea în evidență a rolului esențial al metaforei și al metonimiei în limbajul științific, inclusiv în componenta sa artificială. Cât depinde un autor talentat de firul istoric al scriitorilor dinaintea lui? Cred că această dependență este esențială, dar în mare măsură se manifestă de o manieră implicită și
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
impresionant. Are o legătură acest fapt cu pretenția (pe care ați combătut-o în numărul pe mai 2006 al revistei "Idei în dialog") că în știință totul este perisabil, pe când în artă și literatură se mizează pe perenitatea valorilor ? Chiar metafora ștafetei, pe care am folosit-o aici, ar fi incompatibilă cu ideea perisabilității totale. Într-o ștafetă, diferitele etape formează un tot organic. Atunci când Einstein a preluat ștafeta de la Newton, teoria acestuia din urmă nu a fost dărâmată, ci înglobată
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
a preluat ștafeta de la Newton, teoria acestuia din urmă nu a fost dărâmată, ci înglobată ca un caz particular al celei dintâi. Deci perenitatea își are șansa atât în artă și literatură cât și în știință? Desigur. Mai este o metaforă care convine ambelor domenii. În fiecare dintre ele, creatorii unei anumite generații stau pe umerii creatorilor din generațiile anterioare, chiar dacă nu conștientizează acest lucru. De exemplu, modul în care poeții români ai secolului trecut, de la Arghezi, Barbu, Blaga și Bacovia
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
Ce mutare îi pregătiți ? Șahul are reguli precise, viața nu; cu atât mai puțin creația, de orice natură ar fi ea. Ne aflăm într-un joc strategic autoreferențial, pe care nu-l conștientizăm decât parțial. Pentru a reveni totuși la metafora șahului, voi spune că mă lupt pentru victorie, dar mă mulțumesc și cu o remiză.
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
și din matematică. Avem în vedere atât jocul în sensul englezescului îgame', cât și pe cel în sensul lui îplay'; iar pe îgame' îl avem în vedere atât în ipostaza de îludus', cât și în aceea de joc de strategie. Metafora este și ea prezentă în toate, mai cu seamă în forma ei creativă, cognitivă, autoreferențială; cu alte cuvinte, ea nu se referă la entități prealabil constituite, ci la entități care emerg chiar sub acțiunea procesului metaforic. Mai sunt și altele
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
argotic: "Trîntește laba în caraiman și scoate cuțitul" (Ciureanu 1935); printr-o extindere metonimică, apare înregistrat și cu sensul de "pungă cu bani, portofel", adică de conținut al buzunarului: "I-a cardit caraimanul și moara" (Vasiliu 1937; moară fiind o metaforă argotică pentru ceas). Termenul intră adesea în expresii, astăzi destul de cunoscute, cu sensul "a fura din buzunarul cuiva": a atinge la caraiman (pe cineva), a băga mîna în caraiman (,Gestionarii de la Loto bagă mîna în "caraiman", Evenimentul zilei = EZ 1549
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
Bucurenci și Claudia Golea mizează pe electroșocuri denominative cu nedisimulată tentă sexuală, există o alternativă considerabilă ce funcționează în paralel și echilibrează balanța generațională într-ale jocurilor limbii. O serie de voci distincte completează spectrul literar al Ego.Prozei, preferând metafora aluzivă oximoronului cu tentă imprecatorie ce a atras după sine apelative precum "noua degenerație". Tania Radu se înscrie printre degustătorii interesați de nuanțe: "Prozatorii ieșeni nu s-au topit niciodată cu adevărat în noul val al prozei tinere. Mai degrabă
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Kaina. Viață care trece, în plină încordare-acordare a unui om cu o vioară. Se duce înainte pe note și sfîrșește într-un amestec - să recunoaștem, destul de greu de recitit - de dulceag și melancolic, cum e, de obicei, filosofia tocmită pe metafore. O poveste (aproape incredibilă, firește, cu tempo-ul ei, de la idilă piano la recviem) de lume senină, în care nici măcar drama n-are ascuțimea cu care să rupă din tablou fie și cîteva petale de floare. Lume brodată ca o
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
și a celor pentru care există dispoziție de a fi făcute. Ea presupune un trecut; ea se rezumă, totuși, în prezent la un fapt tangibil: consimțământul, dorința clar exprimată de a continua viața comună. Existența unei națiuni este (scuzați-mi metaforă) un plebiscit zilnic, așa cum existența unui individ este o afirmare perpetua a vieții. Aceasta este mai puțin metafizica decât dreptul divin și mai puțin brutală decât pretinsul drept istoric". Iată cum comentează Hagen Schulze 18 această concepție: "națiunile sunt entități
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
contemporane. Prin urmare, ar fi oportun să despletim firul liberalismului de cel al scientismului și să încercăm să facem credibilă cultural liberală prin alte mijloace persuasive decât cele oferite de rețeaua retorica a metafizicii, ba chiar să încercăm să construim metaforele și termenii specifici ei. Așa cum ne lasă să înțelegem în momentul în care vorbește despre "cauza înzestrării culturii liberale contemporane cu un vocabular care este în întregime al ei"25, o cauză pe care o putem operaționaliza prin purificarea acelei
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
tradiție la noi. Genurile predilecte sînt de ordin poetic, publicistic și pamfletar". Ne dăm seama, din nou, că "enciclopedismul", "monumentalul", "sinteza", privirea "integratoare" pe care le preconiza Adrian Marino erau, de facto, bizar... dezintegratoare, excomunicînd elementele scrisului frumos, cele ale metaforei mitului, transcendenței... O frigiditate cabrată îl împingea spre o rețetă aseptică, spre un fanatic purism al "ideii" aidoma unui balon care-și suprima legătura cu pămîntul, aspirînd a pluti de-a pururi într-un cer abstract. Lucian Raicu e unul
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]