666 matches
-
mai mult amor propriu și că era suspect din partea mea să mă arăt atât de bleg. Dar eu nu aveam de gând să‑mi schimb felul de a fi pentru a face pe plac atâtor critici. Cunoșteam bine realitatea și metehnele mele. Și, În mintea mea, era permanent prezentă apropierea morții, care e În stare să ți se Înfățișeze În cel mai nepotrivit moment. Oricum, ar fi trebuit să anticipez tărăboiul făcut de Vela În legătură cu „necuviința” lui Ravelstein. Intenționase mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
accepta cu seninătate propria sărăcie. Toți sfinții au experimentat, într-un fel sau altul, această etapă. Și nu au depășit-o prin asumarea acelui ideal de sfințenie stoic, ce inițial le-a călăuzit pașii, ci au acceptat propria lor slăbiciune, meteahnă în care au descoperit un nou chip al lui Dumnezeu, îmbrățișând ceea ce părintele René Voillaume considera a fi a doua chemare. Chemarea de a descoperi gingășia și iubirea dezinteresată pe care o are Dumnezeu pentru noi, păcătoșii; chemarea acceptării puterii
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vorbă, totdeauna avea papion, duminica își punea hainele bune și se ținea pe urmele croitorului. Negustorul tot de la alții aflase, ba de la Spiridon, ba de la Ilie, că și ăsta era pișicher, i-ar fi dat inima brânci. Gogu avea alte metehne. La cârciuma nu prea venea, nu se înghesuia la băutură. Își vedea de lucrul lui toată săptămîna: croia, cosea, călca, adormea liniștit. Când sosea duminica, cu ce avea în buzunar, o lua pe Florica și se opreau în Grivița la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omul statului. Se proptise cu palmele pe masă. - Unde-s, mă, caii? urlă de zuruiră ferestrele. Caii, mă, caii căruțașilor, ăi de i-ați furat voi! Sergentul își strânse mai bine centiroanele. Se băgă în vorbă, ca unul care știa metehnele celui mai mare: - Spuneți, mă, până nu se supără dom'șef! 236 - Nu știu nimic! Să fie mama a dracului! se jură codoșul. - Zău! întări Paraschiv. Presarul se depărta de masă și veni spre ei călcând greu în cizme. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rupe sufletu de ce-am citit. Oare în lumea asta să fie oameni atât de răi? Studentul o bătuse pe umăr cu un fel de prietenie: > - Ești prea tânără pentru astea... Lasă... Tot pe atunci, aia mică mai prinsese o meteahnă: începuse să umble cu lămâiță în sân. Coana Marioara a băgat repede de seamă, că așa sânt muierile: ca pisicile, le miroase de la o poștă și a cal breaz. - Ce ți-e, fată? i-a zis într-o noapte când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe interesul comun și promovarea unui larg consens - răspundea așteptărilor difuze ale colectivității. 5. Respingerea explorării alternativelor, complementar cu reforme improvizate. În primii ani ai tranziției a existat o temă ideologică surprinzătoare: blamarea originalității. Se vorbea în termeni peiorativi despre „meteahna noastră, a românilor, de a fi originali când nu este cazul”: expresia „așa-zisa democrație a noastră originală” devenise o etichetă pusă pe orice idee care s-ar abate de la modelul dogmatizat al noii societăți. Spaima de originalitate este greu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a orientalistului. Conduita Regelui Lear era a unui copil leneș și a unei femei curioase. E foarte adevărat, indiscreția era un viciu obștesc în casa lui, totuși, lucru remarcabil, Panait Suflețel, amicul și inamicul etern al lui Hagienuș, avea aceeași meteahnă, încît se pune întrebarea dacă rătăcirea spiritului lor într-o lume cu totul inactuală nu le dădea această puerilitate în viața zilnică. În privința aceasta i se întîmplă lui Hagienuș odată un lucru cu totul rizibil. Auzind gălăgie, de dimineață, undeva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu siguranță, adause Gulimănescu avid, lucrarea trebuiesă fie plătită excepțional. A dat o lovitură. Și e și palatul primăriei. Scoate o avere de aici. . - De nu cumva o construiește gratis, observă malițios,dar și onest Hagienuș, știi că Ioanide are meteahna de a nu reclama banii. . - Nu se poate! respinse cu energie Gulimănescu aceastăenormitate. Ce interes are să construiască asemenea lucruri gratis? . G. Călinescu . - De! se mulțumi Hagienuș să exclame, mult mai vast înpsihologie și admițând motivările subtile. Hangerlioaica se ivi cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exagerate, pe care madam Conțescu le dădu lui Gonzalv Ionescu. Pretendentul se sperie și raportă totul soției sate, cerîndu-i sfatul. Soția lui Gonzalv zise că Erminia i se păruse o ființă foarte așezată, însă din moment ce ea însăși atrăsese atenția asupra metehnelor ei de celibatară, era de crezut că tot ce spusese soră-sa putea fi adevărat. O fată mai tânără ar fi mult mai potrivită și deci a accepta pe nepoată era poate cea mai bună soluție. Așadar, Gonzalv reveni la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pământ față de care nu nutreau nici un fel de atașament, nici un interes pentru creșterea și îngrijirea animalelor, de aici și consecința firească, sărăcia cronică din generație în generație. Că aiurea, unii dintre țiganii dezrobiți se vor fi lepădat de vechile lor metehne și „se dau lucrului pământului contopindu-se cu massa națiunii”, cum afirma M. Kogălniceanu în 1891, se voia mai mult o speranță decât o realitate, căci nu s-a întâmplat așa ceva cu nici unul din sutele de țigani de la noi. Iar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și pe speculațiile lor au fost mai puțin utile acestui volum. Am rezervat un capitol operei personajelor și el e de-ajuns. Dintre aspectele concrete ale vieții personajelor le-am ales pe cele care se apropie cel mai mult de „metehnele” oamenilor adevărați: beții, violențe, amoruri, jocuri, călătorii și lecturi. Sunt personaje excepționale ca eroi, dar inconsistente ca oameni. Altele sunt extrem de semnificative în existența lor realmente sau numai aparent banală. Le prefer hotărât pe ultimele și cred că ele dau
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sub loviturile externe din vara lui 1940, fără nici vreo acțiune militară sau un foc de armă de împotrivire. La acest sumbru deznodământ, un rol preponderent, dacă nu decisiv, l-a avut clasa politică românească. Corupția, politicianismul și carierismul erau metehne la ordinea zilei pentru această categorie a societății românești, promovând în perioada interbelică acea fluctuație fără precedent la guvernare a partidelor politice. O perpetuă sarabandă, cu fuzionări, fărâmițări, consolidări, dispariții ori apariții de noi partide, practic exista o totală disperare
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Lupescu. În situații de criză, consecvent dacă nu deseori, Iuliu Maniu prefera să-și dea demisia în loc să salveze aplicarea de drept a normelor constituționale. Patronarea încheierii pactului de neagresiune dintre partidul său și Mișcarea Legionară în noiembrie 1937 dovedește aceleași metehne politicianiste pentru „Sfinxul de la Bădăcin”. Nici această acțiune nu a dus la lucrurile scontate de fruntașul național-țărănist. Dimpotrivă, a fost un prilej care a ușurat mașinațiile monarhului în impunerea dictaturii în statul român. Nici statutul de rege și nici înaintarea
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
două lumi, percepute ca ireconciliabile. Scoțându-l pe Eminescu din joc, pe motiv că e un poet "prea mare", ce ilustrează toate nuanțele posibile ale erotismului, Călinescu reproșează creatorului autohton misoginismul, suficiența virilă (semn de primitivitate și, implicit, de "idealism"), meteahnă ce-l constrânge să aprecieze femeia numai ca realitate empirică. Concluzia: iubirea pentru femeia-entitate metafizică lipsește aproape cu desăvârșire din repertoriul imaginarului erotic al literaturii noastre. Când făcea această observație, Călinescu va fi avut în vedere, cu siguranță, numai anumite
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sau tinerețe au dispărut pe rând. Am rămas aproape singur. Dacă nu ar fi familia, singurătatea ar fi strivitoare. Să cauți alții, nu ai cum și nu mai e cazul. La bătrânețe, nu poți găsi așa ceva. Bătrânii au tabieturile și metehnele dobândite, de-a lungul vieții, la care nu renunță nici în ruptul capului și pe care alții, deși de aceeași vârstă, nu le acceptă, tocmai pentru-că și ei le au pe ale lor. Relațiile cu prietenii pe care-i cunoști
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
locuitorii Scandinavei, afirmă cu toată certitudinea că se mai și pizmuiesc între ei. Când se-ntâlnesc, destul de rar și numai din întâmplare, apare și gâlceava. E și normal. La ce se poate aștepta un bătrân cu anumite obiceiuri și nenumărate metehne, dobândite de-a lungul îndelungatei sale existențe, de la un alt bătrân cu alte obiceiuri și tot atât de multe metehne înrădăcinate, într-un timp la fel de îndelungat? Se zice însă că în noaptea aceasta, ca de obicei, o ființă îndrăgită de copii, stăpână
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și numai din întâmplare, apare și gâlceava. E și normal. La ce se poate aștepta un bătrân cu anumite obiceiuri și nenumărate metehne, dobândite de-a lungul îndelungatei sale existențe, de la un alt bătrân cu alte obiceiuri și tot atât de multe metehne înrădăcinate, într-un timp la fel de îndelungat? Se zice însă că în noaptea aceasta, ca de obicei, o ființă îndrăgită de copii, stăpână pe ținuturile nordice; mândră, puternică și rece; aparent severă însă darnică și iubitoare, cunoscută sub numele de Crăiasă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și de alte etnii. De ce a nimerit românitatea într-un veritabil "triunghi imperial al Bermudelor", "în calea tuturor răutăților", după spusa cronicarului? Fiindcă, într-un fel, moștenirea tracică a fost mai puternică decât cea romană 11. Herodot a subliniat principala meteahnă a tracilor: dezbinarea. El profetiza că nu vor fi niciodată puternici, fiindcă nu sunt uniți. Pe acest fond arhe-mioritic s-au născut și structurile statale românești, încât, de la bun început, triunghiul imperial extern s-a "interiorizat", iar lipsa de unitate
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
tron. Cu venirea lui Ștefan cel Tânăr pare a fi prins oarecare slabe rădăcini legitimismul luminatei roade de Mușatin. Însă acesta moare otrăvit de chiar Doamna sa, înțeleasă cu boierii."19 Discordia dintre boieri a produs necurmate lupte pentru tron, meteahnă care va fi moștenită în pseudodemocrația din secolul al XIX-lea și din cele următoare. Lipsind legitimismul domnesc în stare să mențină echilibrul între antitezele din sânul aristocrației, discordia a produs un gol etnic pe care s-au grăbit totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cele următoare. Lipsind legitimismul domnesc în stare să mențină echilibrul între antitezele din sânul aristocrației, discordia a produs un gol etnic pe care s-au grăbit totdeauna să-l umple străinii. Boieri ambițioși veneau să cucerească tronul cu ajutor străin, meteahnă exploatată magistral de Imperiul Otoman sute de ani. Când Dimitrie Cantemir a crezut că se poate îndrepta către alt stăpân, în 1711, iluzionându-se că țarismul este un imperiu civilizator (ca ortodox ce era), el a produs schimbarea domniilor pământene
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Iachim, dintr-o carte cu titlu grăitor, O istorie a expansiunilor rusești: "Rusia se simțea jignită că pământurile românești aparțin românilor!"24 Din păcate, răul din afară va continua să se solidarizeze cu cel din interior. După Unirea de la 1859, metehnele boieriei degradate au supraviețuit în sânul partidelor politice, în ceea ce Eminescu va numi "pătură superpusă". O analiză a acestei degradări a instituției boieriei o făcuse Ion Heliade Rădulescu în Echilibrul între antiteze (1869). Eminescu o va adânci, observând că partidele
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de partide și la rândul lor toate partidele nu sunt decât amploiați, pe de o parte cei activi, pe de altă parte cei destituiți. Aceștia se ceartă pe țara cea de jaf. Modul cum se ceartă îl numesc cu toții presă." (Meteahnă conservată și renăscută, cu o nouă vigoare, după ieșirea din comunism!). Antiteza monstruoasă dintre partide spune Eminescu mărește golul etnic pe care se grăbesc să-l umple străinii, spre propriile lor foloase. În democrațiile autentice, partidele lasă disputele ideologice deoparte
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și ritmul respirației lor. Se opreau din mers chiar în mijloc și se uitau cu mirare în jur. În ochi li se proiecta imaginea deformată despre ei înșiși ca fii ai națiunilor pe care le reprezentau. Nici urmă a vreunei metehne nu se citea pe chipul oglindit. Printr-un tavan de sticlă pătrundea de deasupra soarele amiezii, ale cărui raze se reflectau în miraze. Lumina puternică le frângea privirea și, orbiți, rămâneau nemișcați pentru câteva clipe. Se încumetau totuși a umbla
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
globalizarea care naște nu-meroase reacții critice (vezi George Stieglitz spre pildă), există mișcări stîngiste, anarhiste, care au reușit să pătrundă inclusiv în mediile academice, iar atunci întrebarea este: Ce facem? Cum ne raportăm la ele? De fapt, aceasta e o meteahnă mai generală a școlii noastre în materie de doctrine eco-nomice, ceea ce face să oferim prilej unor atacuri nedemne: istorismul. Ne oprim cu prezentarea ideilor, teoriilor și doctrinelor economice undeva în anii '80 ai secolului trecut și nu suntem actuali, cîtă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
colțul străzii... Ca într-o expediție îndepărtată, trebuie așadar să te aștepți la orice: existența nu coincide întotdeauna cu un voiaj de plăcere. Hipparh oferă și detalii: trupul este muritor, bolile amenință, și sunt numeroase; sufletul își are și el metehnele lui, și nu chiar dintre cele mai mici. Între dizenterie și nelegiuire, între retenția urinară și ilegalitate, calea pare îngustă pentru cel ce se aventurează în viață cu dorința de a evita valea plângerii! Dorințele și pulsiunile asaltează trupul: unele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]