594 matches
-
Vinde-mi-l mie! Nici pomeneală! Ai mai văzut dumneata prin părțile noastre vreun cal fără coadă?.. Roibu meu îi numai unu... Îți trage bășina drept în față, dacă te-ar pricepe că vrei să-l cumperi! O fi vreun metis al unei iepe și-al unui urs! Nicidecum!.. Când era mânzoc de trei săptămâni, un armăsar i-a rupt coada și a mâncat-o, iar dacă rămânea cu ea, i-o mâncai dumneata acum, cu tot ce s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
patria engleză/indiană lăsată în urmă, Winkie este absorbit în acest vârtej al Marelui Joc. Dinspre sud, dinspre India, pătrunde în Afganistan o vastă coloană engleză - drumul din trecătoarea Khyber o duce direct către elaborata capcană pregătită de afgani. Seducătorul metis alege să devină un straniu și atipic cavaler al imperiului din care fugise, ca un ciumat. Curajul seducătorului schimbat la față este glasul eredității reprimate. În pielea englezului din Lahore se ascunde un mânuitor temut de cuțit, cu vână de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Avertizând pe englezii ce înaintează și oferind lista înmânată lui la Kabul, Winkie își răscumpără păcatele vieții frivole și moare înveșmântat în portul indian al mamei sale, oferind viața ca jertfă Imperiului din care venea tatăl său. Ereditatea complicată a metisului euro-asiatic este în fine împăcată, odată cu trecerea dincolo de Styx. Umbra lui Königsberg Marele Război este și un război african. Departe de frontiera teribilă pe care o înscriu în trupul Europei tranșeele, Primul Război Mondial înseamnă, în Africa, confruntarea cu spațiile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
transformase în mancurți. A urmat, cum era firesc, un proces de metisare. Pentru albi era un câștig. Primeau un trup mai viguros, mai adaptat la spațiul australian, dar își păstrau tradițiile, cultura, aborigenii se lichefiau în comunitatea și cultura anglo-saxonă. Metișii au devenit mai răi. Acestora le este rușine de aborigenii pursânge și spun, ceea ce este adevărat, că aceștia îngroașă prostituția și infracționalitatea de la marginea orașelor, dar nu caută adevărata explicație pentru acest fenomen. Realitatea este că cele două culturi nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
realitate, faptul nu se include printre datele verificabile ale experienței senzoriale umane, am fost obișnuiți să credem, de copii, că dumnezeu și moartea, aceste două eminențe supreme, se află pretutindeni În același timp, adică, sunt omniprezente, cuvânt, ca atâtea altele, metis din latină și greacă. În realitate, Însă, este foarte posibil ca, atunci când ne gândim la asta, și poate Încă și mai mult când o exprimăm, luând În considerare ușurința cu care obișnuiesc cuvintele să ne iasă din gură, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
rămas în America Latină o instituție durabilă, clasicizată.“ Distinsul domn profesor nu ridicase bărbița din registrul contabil, șeful ierarhic Gică holba ochii, ca la urs. „Albul a introdus depravarea, cruzimea. Soțiile spaniole locuiau împreună cu amantele metise, copiii legitimi cu bastarzii. Rezultatul? Metisul frustrat, abrutizat ignoră mila. Consideră iubirea o înjosire, o slăbiciune. Bordelurile, nea Gică, sunt instituții tradiționale ale singurătății! Don Estrada, cu pampa lui... Doar ți-am spus ce scria bătrânul despre tangou, dansul de la șold în jos“. Oho, vorbea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că, îndrăgostiților, zeița nu le poate oferi decât o disprețuitoare și augustă dezaprobare. Grecii o numeau "zeița fără mamă". Deoarece i se prezisese că va fi detronat de copilul pe care-l va naște ea, Zeus a înghițit-o pe Metis și ne putem îngădui suspiciunea că Athena a rămas cu un resentiment față de tatăl care-i sacrificase mama, ba, poate, chiar față de întreaga tagmă bărbătească. Buzele ei crude, subțiri, sunt mereu strânse. Își ascunde părul sub coif, cu o totală
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Fântânii, misterioasă și tăcută sub ploaia măruntă, ciorchini de flori ciudate se revărsau de-a lungul lianelor, printre bananieri și pandanus. Grămezi de pietre ude însemnau locul de răscruce al cărărilor, pe care umbla la acea oră o mulțime pestriță. Metiși, mulatri, gauchos vorbeau între ei cu o voce scăzută sau se afundau, mergând agale, pe aleile de bambuși până la locul unde pâlcurile de copaci se îndeseau, devenind de nepătruns. Acolo, cu totul pe neașteptate, începea pădurea. D'Arrast îl căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de zootehnie, domnul Ion Dinu scrie următoarele: „Tip de porc creat la Stațiunea experimentală Rusetu-Buzău, prin Încrucișarea de absorbție până la generația a doua a scroafelor Stocli cu vieri Marele Alb importați din URSS, după care s-a trecut la Împerecherea metișilor și aplicarea unei selecții riguroase, iar ulterior infuzie cu reproducători Landrace.” O să mă Întrebați ce sunt Landrace. Tot acolo scrie: „Rasă de porci specializată În producția de carne, formată În Danemarca și răspândită În multe țări, fiind considerată cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau Inchiziția ca să hotărască dacă o metodă e mai bună sau nu decît alta? Dumnezeu, dacă există, sau Dracul vor fi cei care vor hotărî dacă felul În care le aducem noi sacrificii le place sau nu. Sebastián Mendoza, biet metis chilian, născut și crescut cu frica lui Dumnezeu și a Sfintei Fecioare, impusă prin foc și sabie de preoții spanioli, Îl contemplă acum pe călăul său nu numai cu groază, pentru că din prima clipă simțise În prezența lui o teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se pregătea să pornească În căutarea colegilor lui, spre a le cere ajutorul să o aburce pe vas, cînd simțise o lovitură puternică În cap, totul se Întunecase În jurul lui, iar cînd Își recăpătase cunoștința se trezise Înlănțuit, alături de un metis aflat În aceeași situație ca și el, dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare pe care o văzuse vreodată, chiar și În cele mai cumplite coșmaruri ale sale. Orice Încercare de comunicare se dovedise dintru bun Început zadarnică, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înspăimîntătoare pe care o văzuse vreodată, chiar și În cele mai cumplite coșmaruri ale sale. Orice Încercare de comunicare se dovedise dintru bun Început zadarnică, Însă repeziciunea cu care „monstrul” se Înfuria și teroarea fără margini pe care o arăta metisul o făcuseră să priceapă pînă și pe nevolnica lui minte, obișnuită dintotdeauna să primească ordine, că nu era nici locul potrivit, nici momentul pentru a-și schimba atitudinea și acceptase supus toate eforturile care i se impuseseră. Începînd din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți ani cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gata s-o rupă la fugă la auzul clopotului pe care-l ura, căci din pricina faptului că era lent și greoi, era și cel care primea cel mai des loviturile de bici făgăduite celui rămas În urmă. Asculta orbește de metis, care Începuse să se arate drept un viclean Încurcă-lume și un șmecher ce căuta zi și noapte o formulă de a scăpa din locul acela blestemat sau de a-i veni de hac tiranului, supunîndu-l În prealabil unui martiriu lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numai cît era necesar, iguanele marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla la apogeu. Un bărbat se mișcă În depărtare, cu mare Încetineală, ca o umbră mai cenușie decît orice altă nuanță de cenușiu, și Îl recunoscu pe metisul care Înainta pe plajă tîrÎndu-și picioarele, cu brațele atîrnîndu-i moi pe lîngă corp. Îl văzu intrînd pînă la piept În apă și rămînÎnd acolo o bună bucată de vreme, jinduind pesemne ca marea să-l facă să revină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aibă Încredere În el și În lingușelile lui, Îi dădu voie să meargă pe insulă În libertate, pentru a supraveghea munca celorlalți, neîngăduindu-i totuși niciodată să se oprească prea mult lîngă vreunul dintre ei. Era conștient de faptul că metisul Îl ura de moarte pentru că-i amputase degetele, dar știa, de asemenea, că Îi știa cel mai tare de frică de pe toată insula și că ar fi avut grijă ca totul să funcționeze cum poruncea stăpînul lui. - De-acum Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar și metisul Mendoza părea să fie conștient de schimbarea din comportamentul stăpînului său și, cu toate că nu avea nici acum Încredere și păstra distanța cuvenită, Încercînd să nu schimbe cu portughezul mai mult de cîteva cuvinte, ce reprezentau strictul necesar, era totuși „ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu toate că acesta se arăta rezervat cînd i se adresa, uitîndu-se pe furiș pe culmea falezei, de unde Oberlus Îi veghea cu ajutorul lunetei de care era nedespărțit. — Nu puteți trăi permanent În teroare, Îi atrase ea atenția. Nu e un zeu atotputernic. Metisul Îi arătă mîna de la care Îi lipseau două degete și arătă spre catargul de care Încă mai atîrnau rămășițele pilotului portughez. — El mi-a făcut asta, spuse. Și l-a omorît pe omul de-acolo... Și alte zeci de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
crezut mort cînd s-a Întors vaporul meu și nevasta mea poate s-a măritat cu altul... Dumnezeule! exclamă. Neputința face și mai Îngrozitor acest supliciu. Curînd se va sfîrși. O spuse cu convingere, ca și cum ar fi știut ceva ce metisul ignora sau ca și cum propriile ei planuri s-ar fi conturat cu claritate, dar celălalt nu spuse nimic și Își văzu de treabă În continuare, poate pentru că nu Împărtășea deloc optimismul ei sau pentru că nu dorea să se angajeze, de vreme ce, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
port“ ca să amintească celor sosiți că trebuiau să-și lase „armele“ la debarcader. „Hotelul Santa Marta“ mirosea a mucegai și murdărie, a local închis, a bârne de lemn putrezite, a ploșnițe și a dezinfectant ieftin și era ținut de un metis cu mutra acră și uniformă albastră, care purta pe haină un mic ecuson pe care scria „Manager“, deși funcțiile lui mergeau de la recepționer, la hamal, trecând prin camerist, casier și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de noapte ciobită și gălbuie. Hainele se atârnau în cuie pe spatele ușii și, ca să te speli, trebuia să cauți la capătul culoarului un closet pestilențial și un duș cu apă noroioasă, adusă direct din râul San Pedro. De cum închise metisul ușa în spatele lui, lăsându-l „instalat“, încercă o uitată senzație de neliniște ce-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără ploaie. Părintele Carlos îl aștepta și amândoi blestemară ouăle prăjite în ceva ce părea ulei de motor, orezul nedecorticat și aproape nefiert, carnea urât mirositoare, făcută scrum, și o cafea în care trebuie că se spălaseră pe picioare toți metișii din Santa Marta. Ce loc de căcat! Jurasem să nu mai pun piciorul vreodată în locul ăsta. — Liniștește-te, fiule. Liniștește-te. Mâine o să aranjez ca franciscanii să ne primească în mănăstirea lor. Azi e deja prea târziu... — Nu pentru dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mâine o să aranjez ca franciscanii să ne primească în mănăstirea lor. Azi e deja prea târziu... — Nu pentru dumneavoastră. V-ar fi primit la orice oră. Suntem împreună în povestea asta, nu uita. În orice moment - sorbi din cafea. Pe metisul ăla ar trebui să-l bage la pușcărie pentru tentativă de asasinat. E inadmisibil! Nu protestați, părinte. Nu protestați - îl întrerupse o voce necunoscută. Vă faceți sânge rău. Resemnați-vă! Preotul se întoarse iute și chipul i se lumină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
decât cei care muncesc. Harnicii sunt cei ambițioși, cei care poluează atmosfera, care contaminează apele și distrug pământul. Trei nebuni!, murmură misionarul. Sunt deja trei nebuni așezați în jurul acestei mese... Inti Ávila privi scârbit cele două ouă prăjite pe care metisul i le pusese în față și clătină din cap convins: În privința asta, vă dau dreptate, părinte. Trebuie să fii nebun să lași totul și să vii să mănânci porcăria asta la Santa Marta. Excelența Sa guvernatorul Aldemaro Barrancas încetă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mâncare. — Mai bine pleci, îl sfătui el cu voce joasă. Dacă-ți dau ce o să mi se servească aici, poți muri otrăvit... Cățelul dădu vesel din coadă, dovadă de netăgăduit că nu înțelegea engleza, și continuă să aștepte până când apăru metisul cu o farfurie de grăsime înnegrită în care pluteau două duzini de boabe de fasole și trei pielicele de maimuță. Aici se termină prietenia dintre om și câine, și animalul continuă să vagabondeze pe străzile încinse de soare ale orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]