962 matches
-
EL nu era. Trebuie să caut o legătură mai profundă. Am golit al treilea pahar pe jumătate, am dat foc unui colțișor de oracol - bineînțeles cu alte chibrituri - și de la el mi-am aprins țigara. Cu ochii la larvele ce mișunau de colo-colo, gîndurile și-au urmat calea, libere. O cutie de chibrituri de la o cafenea pe unde trecea arareori... Oare ce interese Îl minau Întracolo?... Desenul de pe etichetă? Ce ridicol... Dar numărul de telefon? Da, posibil... Poate se găsește pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
afară... ca ușa pe care tocmai ai intrat... Dacă nu știai unde duce, habar n-aveai ce se află dincolo de ea. De aceea aș vrea să cunosc cîte ceva despre Împrejurări care duc la șantaj. Am vaga impresie că șantajiștii mișună pe ușa din spate precum libărcile. Ce părere ai? Dacă atacăm o situație din punct de vedere teoretic, În general, Îi descoperim imediat esența reală; este o metodă pe care noi o practicăm cu mult succes. M-am gîndit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vreme. Nu-mi puteam permite să stau insă prea mult. Nu trecea Încă lume pe acolo, dar fereastra localului Camelia devenise o oglindă neagră și Împrejurimile Începeau să prindă culoare o dată cu freamătul dimineții. Apoi strada liniștită și părăsită Începu să mișune de lume. Nu mă puteam expune privirilor. Am luat o batistă din hîrtie și mi-am tamponat nasul. Conștient de privirile ce mă urmăreau din spatele ferestrei Cameliei, am pornit motorul și am demarat ușor. Ghereta din parcare era Încă Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am zis în aeroport: - Mulțumescu-ți, Doamne, că avem stat, legi, impozite, poliție, cărți de identitate! Voi ține minte cât am să trăiesc ce înseamnă o zonă devastată după un război, plină însă de restaurante multiculinare, cu mii de tineri care mișună fără rost pe străzi, flancați de miliții ONU, privind seara prin vitrinele restaurantelor ca fetița cu chibrituri cum mănâncă internaționalii aduși să facă un stat dintr-o comunitate suprarealistă. Pentru prima oară în viața mea am simțit cum țupăie testosteronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
după obicei, în mica încăpere a diwan-ului unde întocmeam epistolele prințului, ci pentru a prezenta, laolaltă cu vreo câțiva dintre oamenii de vază din familie, urările pentru Râs-es-Sana. Curtea sultanului, majlis, care se întrunea cu acel prilej în sala Ambasadorilor, mișuna de cadii purtând turbane, de demnitari cu tichii înalte din pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena și despărțit în două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
E bine de știut că fiecare dintre aceste ființe are un concubin și că se comportă față de el întocmai ca o soție cu soțul ei. Să ne călăuzească Cel-de-Sus pașii departe de căile piezișe! Mult mai primejdioși sunt tâlharii care mișună în asemenea hanuri. Ucigași, briganzi, contrabandiști, proxeneți, purtători ai tuturor viciilor se simt aici în siguranță, ca pe un tărâm din afara regatului, organizând nestingheriți negoțul cu vin, fumatul de cânepă și prostituția, înhăitându-se unii cu alții pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stare s-o exercite. Când trăiești departe de orașe, dar la câmpie sau pe dealuri, poți scăpa de sultan, de soldații sau strângătorii lui de biruri; dar te afli la cheremul triburilor de jefuitori nomazi, arabi și câteodată berberi, care mișună prin țară, astfel că nu poți niciodată înălța un zid fără să te temi că-l vei vedea curând dărâmat. Când trăiești într-un loc inaccesibil, departe de drumuri, te afli desigur la adăpost de înrobire și de jaf; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a amintit de lungile noastre discuții de la medersa. Cum eram singuri, într-un cort de campanie, l-am întrebat direct. Mi-a explicat fără să se grăbească: — Locuitorii regiunii voiau să se descotorosească de portughezii care ocupă Agadirul și care mișună pe câmpia din jur, făcând cu neputință munca pe ogoare. Din moment ce stăpânul din Fès este departe, iar cel din Marrakech nu iese din palat decât pentru a se duce la vânătoarea săptămânală, au ales să mi se adreseze mie; au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ăsta nu s-a mai întors niciodată la Fès, ci a preferat să trăiască precum un proscris în munții Rif, pândind prilejul de a se răzbuna pe bătrânul Zeruali. Nimic nu dovedește, Majestate, că agresorul a fost Harun. Munții ăștia mișună de bandiți care... Mi-a tăiat vorba șeful cancelariei, pe un ton încă și mai ridicat decât cel al suveranului: — A fost găsit cadavrul lui Zeruali. Era îngropat lângă o casă în care locuiau sora ta și bărbatul ei. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de cămile încărcate cu tot soiul de mărfuri, dar și cu douăzeci de mii de dinari, o comoară apărată de vreo cincizeci de gărzi înarmate, îmbrăcate și întreținute pe cheltuiala mea, ceea ce era menit să le taie avântul bandiților care mișunau pe drumuri. De trei ori m-am oprit, în fața medersei Bu-Inania, în curtea moscheii andaluzilor, apoi pe ulița Olarilor, în vecinătatea zidului, ca să azvârl câțiva pumni de monezi de aur, primind în schimb laude și ovații. Punând la cale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Maica Noastră Eva, mama muritorilor, și-ar fi petrecut câteva nopți. În anul acela, orașul era sub administrația provizorie a unui amiral otoman, care se descotorosise de fostul cârmuitor, fidel mamelucilor, aruncându-l de pe un vas într-o zonă unde mișunau rechinii. Populația, în majoritate săracă, aștepta de la noua putere să-i pedepsească pe necredincioșii care perturbau traficul în Marea Roșie. N-am rămas decât două zile la Djeddah, cât să luăm legătura cu o caravană care pleca spre Mecca. La jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Roma“, sau: „Este un slujbaș la Vatican, foarte influent“, „Este șeful serviciului de poștă al regelui Franței“, și chiar, de două ori: „Este bastardul cardinalului Cutare“. Nu mă arătasem deloc surprins. Hans îmi explicase deja că în capitala papilor, mișunând totuși de călugări, de călugărițe, de pelerini din toate țările, metresele prinților Bisericii aveau palate și servitori, progeniturile lor erau făgăduite celor mai înalte funcții, preoții de rang mai mic își aveau concubinele sau curtezanele lor, cu care se afișau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Valerius. — Nu-ți dai seama că vântul bate spre noi? Vântul duce cuvintele noastre... Quazii nu au cum să ne audă - răspunse Titus cu voce tare. Și cu atât mai puțin romanii. Privi spre stânga. Știa că în partea aceea mișunau barbarii, dar deocamdată nu se vedea nici unul, căci erau ascunși bine. Am putea să le ieșim soldaților în întâmpinare... Să-i avertizăm... Cel călare e fratele meu. I-am putea avertiza că... — Încetează! Nu avem timp. Dacă ne mișcăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
multe soiuri de vin pe care urma să le amestece și în care acum punea miere. — Roma e plină de soldați care, pentru că sunt vitellieni, își permit orice, de la violuri până la jafuri. Când ies în oraș, văd nenumărate scene violente. Mișună o grămadă de soldați beți care nu fac nimic... Doar fură, se ceartă, insultă și lovesc oamenii... Cât despre femei... Dar ce spuneți de poporul nostru? E gata să asiste la moartea unui împărat și să-l aclame pe următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
al lui Vitellius se împletesc? Asupra anumitor lucruri veghează spiritele, zise amenințător. Spiritele... sau zeii. Din clipa aceea, nimeni nu mai scoase o vorbă. Listarius se grăbi să ia vasul cu flori roșii și ieși din bucătărie; străbătu coridoarele unde mișunau senatori, cavaleri, liberți și sclavi și ajunse în fața pretorienilor care stăteau de pază în fața camerelor împăratului. — Treci, îi spuseră fără să-l privească, de parcă n-ar fi existat, de parcă n-ar fi avut ochi să vadă și urechi să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o slujbă cu normă întreagă care sfidează posibilul. Trebuie să facem un plan. Doar maimuțele se cațără în copaci. Sampath apucă ramura pe care era așezat și o strânse bine. Maimuțele se cățărau în copaci. Cărăbușii trăiau în copaci. Furnicile mișunau în sus și-n jos. Păsările stau în ei. Oamenii îi foloseau pentru fructe și pentru lemn și sub ei făceau cunoștință unii cu alții în puținele luni de când se căsătoreau și până soseau copiii. Dar ideea că cineva putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cerul albastru al Wedgwood-ului, făcându-le, pentru un moment încântător, să pară magice, temple moderne închinate unei zeități cu puțin mai presus de Mammon 1. Străzile erau pline ochi cu forme de viață îmbrăcate în costume gri, cu capetele plecate, mișunând grăbite spre metrou, ca într-o variantă modernă a Metropolisului. Mersul într-un ritm normal m-a transformat într-un pericol public; mulțimea creștea în spatele meu și când apărea un culoar liber în față înainta cu viteză maximă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nume Javier, singurul copil al portarilor de la San Gabriel, care locuiau Într-o gheretă modestă, situată lîngă intrarea În grădinile colegiului. Javier, pe care, la fel ca pe Fernando, restul băieților Îl considerau ceva mai puțin decît un lacheu nedorit, mișuna singur prin grădini și curțile interioare, fără să intre În contact cu nimeni. De atîta rătăcit prin colegiu, ajunsese să știe pe de rost toate cotloanele edificiului, tunelele din pivnițe, pasajele ce urcau În turnuri și tot soiul de tainițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asume una din multiplele sale identități, o bandă de asasini mascați Îl fugări pe ulițele din cartierul Santa Lucía, după care Îl spînzură și Îi dădu foc În Cetățuie, abandonîndu-i apoi trupul pentru a fi devorat de cîinii sălbatici ce mișunau prin zonă. După două decade de abandon, fără ca nimeni să se deranjeze să retragă catalogul de atrocități al răposatului Laszlo, Tenebrarium-ul fu transformat Într-o instituție de caritate publică, aflată În grija unui ordin de călugărițe. — Doamnele Ultimului Supliciu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
greu de stăpânit. Senzația pe care o resimțea masterandul era extrem de neplăcută. Balele gelatinoase i se lipeau de scoarța de pe picioare și de pe mâini, uscându-se Între degete și degajând un miros de mâl dospit... O mulțime de limacși Îi mișunau, ca niște limbi reci, de șarpe, bifurcate, mișcându-și cornițele moi și intrând pe sub subsuori, prin maiou și prin chiloți... ...Și totuși fața Oliviei i se părea destul de cunoscută. Unde o mai Întâlnise oare? La mănăstire, În parc? Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de alături, cu care conversezi, se umplu de cifre și omizi. Chiar și propria sa față, Noimann o simțea ca pe un mușuroi. Și atunci scotea o țigară, ca să mai alunge cu fumul o parte din aceste larve ce-i mișunau pe obraji. Coniacul și cafeaua ajutau și ele, alungând insectele de pe fața de masă În pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau alături erau cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
coniac din sticlă, medicul devenea tot mai lucid. Porii pielii sale, pe care-i vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau prin casă. Chiar și bărbia și trabucul lui Satanovski, legănându-se În hamacul improvizat din secreții nevăzute, piereau din vedere, lichefiindu-se Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma apoi și mult așteptata oră când ornicul Mitropoliei bătea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici Început și nici sfârșit. Compartimentele semănau unul cu altul. Toate erau ticsite cu oameni transpirați, Îmbrăcați În costume albe. Înghesuiala era de nedescris. Doctorul transpirase din cap până-n picioare. Cămașa era leoarcă, se lipise de spatele lui. Costumele albe mișunau pe hol. Se multiplicau În fiecare clipă. Totuși Îi făceau loc lui Noimann să Înainteze. Noimann Își făcu curaj și Începu să Întrebe dacă nimeni n-a văzut o doamnă Îmbrăcată În blugi, cu poșetă neagră și picioare neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cotoșman: Habar n-am! Împăratul: (Amuzat de neștiința lui Cotoșman) Auziți, auziți lume, persoana aceasta nu știe cine e Marele Dregător. Pe șoarecii mei, dacă te cred!... Cotoșman: Aveți și șoricei pe aici? Împăratul: Ce șoricei drăguță? Am ditai șoricioii! Mișună împărăția de șoricărime!... Cotoșman: Îmi pare rău din suflet că misiunea mea oficială mă împiedică să mă ocup de aceste dulci ființe! Ah, ce apă-mi lasă gura!... Împăratul: Știi, care va să zică, dumneata n-ai auzit de Marele Dregător? Cotoșman: Nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
problemele vieții constă În porunca tăcerii decât recunoașterea falimentului filosofiei sale? (G. Lukacs despre Wittgenstein, În Ontologia existenței sociale, vol. 1, p. 93, Editura Politică, București, 1982) ( Se mutară apoi pe terasa dinspre mare a restaurantului. Era răcoare, dar țânțarii mișunau nestingheriți. După ce fură serviți cu ficat de porc și cârnăciori oltenești, cu vin roșu și apă minerală, Grințu se duse din nou În salon și ceru să fie stinsă lumina de pe terasă. — Așa da! - se bucură Zare. Ceilalți doi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]