602 matches
-
Constantin Țoiu Prima și cea mai frumoasă excursie am făcut-o cam pe la opt ani împreună cu prietenul meu greu, Garabet, și cu Mița lui, despre care am mai scris. Mița avea niște neamuri de-ale ei, la Speteni, sat măricel, cu oameni harnici și fete frumoase, la vreo trei kilometri după ce treci podul de peste Ialomița. Tot la Speteni, zece ani mai târziu, aveam să particip la balul de pomină în
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
la doi pași de Speteni. Treceam printr-o pădurice deasă, ale cărei rămurele te izbeau în trecere peste față dacă nu înaintai cu cotul în sus, cum făcea, masiv, Garabet. Era prin luna mai, de Sfântul Constantin. Țin minte că Mița mă pupase cu foc, făcându-mi urări. În sat ajungând, trăseserăm la neamurile ei. Garabet, care le adusese rahat și cafea într-o legăturică neagră de pulberea râșnită, mă prezentase tuturor zicând ca de obicei despre mine că ajungeam om
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
ajunge la maturitate Popa Smîntînă. Personajele lui I. L. Caragiale au diminutive și porecle interesante și mai hazlii. Agamemnon devine familiar Agamiță și, în graba lui Trahanache, Gagamiță. Telemac e degradat la Mache și este confundat cu Bibicul, așa cum își alintă Mița amantul. Ștefan Tipătescu e firesc Fănică și, pentru opozanți, Vampirul (Bampirul conform lui Pristanda), iar Zoe - Joițica pentru toți, mari și mici. Farfuridi e Tache, diminutiv ce vine posibil de la Petre sau Dumitru. Numai Cetățeanul Turmentat rămîne complet anonim. Așa cum
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
lui Cațavencu (dăscălimea și moflujii) Bampirul e unul singur, în facțiunea adversă, dacă se vorbește despre Moftologul sau Nifilistul, toată lumea înțelege că e vorba de onorabilul d. Nae Cațavencu. Hazul și utilitatea unei porecle stau în consensul asupra ei. Soțul Miței e pentru ea și amantul ei Mangafaua, ca și Lae Popescu pentru mama lui, Tarsița Popeascu:Mangafache. Totul de la moldovenismul mang, adică prost. Numai Trahanache beneficiază de supranumele distins Venerabilul, atît pentru soția infidelă, cît și pentru toți ceilalți, fie
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
că, așa. Înțelege ea, n-are nevoie de dicționar. Să ne trăiască fetele. Noua mea "teorie" ( zău că n-aș vrea să se dovedească tîmpită, ca toate celelalte ): că, dacă țopismul, fesenismul este o constantă a femeii-la-Român ( vezi-o pe Mița Baston - și pe celelalte țațe din Nea Iancu), prin compensație, salvarea ne va veni tot prin femeia-la-Român, fiindcă noi, purtătorii de nădragi, vai de izmenele noastre de netrebnici - și vă număr pe degete și, pentru întîia oară, la o chestiune
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
mahalaua (străinii laudă capitala cu o jumătate de gură și o ceartă cu cealaltă jumătate). Dan C. Mihăilescu scrie cu voluptate șugubeață, asumat proustian: mai întâi rememorează casele de odinioară, mobilierul, aranjamentele florale, cluburile, pasiunea pentru velociped (cu povestea amazoanei Mița Biciclista); apoi parcurile (Cișmigiul, odinioară parc al servitorimii), Teatrul Național, cimitirul Bellu (spațiu unde putea fi făcut un adevărat studiu de mentalitate datorită panopliei de epitafuri), cofetăria-lume Capșa, halele (corn al abundenței), gările, filantropia, serbările urbane. Nu este vorba neapărat
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
În poveste se amestecă, semi-ființe nici animale, nici oameni, foștii "combatanți" din vizuină. Iepurele, de pildă, care vine să citească Ventuze, al doilea volum de versuri. Poezii de sat fantastic, urmînd cea mai pură rețetă Sorescu (dacă așa ceva există...): "Existențialei Mița/ I-a rupt trăznetul rochița,/ Cum făcu, cum nu făcu/ Că-n furou rămase, tu!// Asta îi mări-ndoiala/ Miței existențiala,/ Acest fapt incoerent/ Azvîrlind-o-n transcendent." După poezie, proza se schimbă din nou. Pe teme la fel de serioase, recuperează vocația calamburului
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
Ventuze, al doilea volum de versuri. Poezii de sat fantastic, urmînd cea mai pură rețetă Sorescu (dacă așa ceva există...): "Existențialei Mița/ I-a rupt trăznetul rochița,/ Cum făcu, cum nu făcu/ Că-n furou rămase, tu!// Asta îi mări-ndoiala/ Miței existențiala,/ Acest fapt incoerent/ Azvîrlind-o-n transcendent." După poezie, proza se schimbă din nou. Pe teme la fel de serioase, recuperează vocația calamburului și a absurdului jucat din cuvinte de la-nceput. Cuvinte tăiate din lipsă de spațiu, ca însăși povestea. Păcat, păcat, pă
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
între Hyperion, Cătălin și Demiurg, de cealaltă Zoe între Trahanache, Tipătescu și Cațavencu. Marmoree nele brațe, „tu ești sântă prin iubire“, „plutești ca visul de ușor“, palorile Cezarei, Răsai asupra mea, luntrea din Sarmis, insula lui Euthanasius, față cu istericoasele Mița Baston și Didina Mazu, năbădăioasele Zița și Veta, cu furia răzbunătoare a Ancăi și sarcasmul final al Efimiței, bașca Mânjoloaia și toate Tarsițele, Procopoaiele, Piscu peștile, posesoarele de Bubico și Goe, moașele regurgitant-flatulente, săltărețele adulterine aducătoare de „mici economii“, zalele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ceea ce plângi (și invers!) - coase, ce-i drept, o haină călduroasă în frigul ce ne-nconjoară. Vorba e: ce te faci, Mache, rublă ștearsă, acum? Să se fi desființat și Gvardia Națională? A câta oară tradus (de noul teatru)? Și Mița unde e? Cu cine? Apă, apă!... 17 noiembrie 2011 Cum ne ducem când ne ducem Nu-mi explic de ce am detestat întotdeauna necroloa gele. Ins cu naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vai de ei, o porniră în urmărirea curviștinelor care, doar în pantalonașii cu înotătoare verzi și cu brațele-ncrucișate peste sâni, înțeleseseră că nu era de glumă. Fugeau disperate, zbierând cât le ținea gura, căci cu doar cîte-va săptămâni în urmă Mița Biciclista, cu toată protecția Doam-: nei, fusese dată jos de pe velociped și unsă cu chinoroz pe toată fața de nici acum nu se arătase pe străzi, ci-și îngrijea în cine știe ce budoar ochii umflați ca sarmalele. Alte nenorocite, care umblaseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să nu spui cuvinte urâte, dar să știi că ele sânt acolo, bine ascunse, și asta să te facă să rîzi: "Nea Mitică e golan,/ Bate mingea pe maidan,/ Ba mai dă pe la cotoaie,/ Ba se scarpină la coa.../ ...na Mița Biciclista/ A căzut și și-a rupt pi.../ ...tpalac într-un copac,/ Mie-mi vine să mă ca.../ ...lule, mănânci ovăz?/ Mie-mi vine să mă bă...", și tot așa la nesfârșit. Vara înaintase, teii făcuseră frunze late și moi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
probabil și-n virtutea unei intimidări, știută fiind la centru poziția bunicului. Îmi povestește mama, care de-atunci nu a reușit să-și mai spele retina de povara acelor imagini șocante, cum cei mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i-a ocărât, ceea ce i-a îndârjit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
probabil și-n virtutea unei intimidări, știută fiind la centru poziția bunicului. Îmi povestește mama, care de-atunci nu a reușit să-și mai spele retina de povara acelor imagini șocante, cum cei mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i a ocărât, ceea ce i-a îndârjit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
că, așa. Înțelege ea, n-are nevoie de dicționar. Să ne trăiască fetele. Noua mea „teorie” (zău că n-aș vrea să se dovedească tâmpită, ca toate celelalte): că, dacă țopismul, fesenismul este o constantă a femeii-la-Român (vezi-o pe Mița Baston - și pe celelalte țațe din Nea Iancu), prin compensație, salvarea ne va veni tot prin femeia-la-Român, fiindcă noi, purtătorii de nădragi, vai de izmenele noastre de netrebnici - și vă număr pe degete și, pentru întâia oară, la o chestiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
dublat de un mare spectator. Dar sentințele sunt ale unui om ...supărat pe teatru, domnule Negrici, nu credeți?! În Suplimentul de cultură, domnișoara Michailov, are iar, chef de sentințe. E stăpînită de masochismul polemicii cu orice preț, așa cum Crăcănel sau Mița din D-ale...voiau scandal cu orice preț ! Nu știu cît stă În teatre cronicăreasa ( pardon de expresie) : dar le are, tată! Le știe! Le pipăie! Le aruncă la coșul de gunoi al esteticii ! O dovadă? „În teatru se fură
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
te rog le aplică pentru ca să ai dreptul... pentru ca să ai dreptul pentru ca să zici "principiile moderne". Aici este o justiție care pedepsește cu asprime orice tentativă. În materie de politică nu este permis a mai întrebuința violența. Pentru "Aurora", a ta adorantă Mița. 12. Leonida este pus pe o brancardă cu roți, acoperit cu cearceaf și scos din scenă. Efimița iese și ea ca reporteră și reintră singură. Stă pe scaunul ei, ia o gazetă și citește cu voce joasă, mormăită, uneori disprețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
seama și revine la foiala și vorbirea prin somn simulate "ca să nu-i rușineze" pe cei de sus. Mișcările și vorbele trebuie armonizate ca să creeze comicul. Astfel, de pildă, cînd Efimița trăiește un extaz zgomotos, Leonida va remarca prin somn: Mița acuma trebuie să fie dincolo de Filiași". Dialog paralel (jos Efimița și Rică iar sus Leonida) conform celor de mai jos. Pot fi adăugate, inversate, eliminate replici. SUS EFIMIȚA ȘI RICĂ: Du-te, Puiule, du-te! Asta e cusurul tău, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
spune Regele-Păpușă Dracului-Păpușă în Doamna Bovary sunt ceilalți. În Pescărușul din livada de vișini, cum am văzut, Zoe apare exact la momentul oportun (cu Prefectul, firește), dar ea nu este o Zoe "tipică", ea vorbește (cu Nikolai Vasilievici, firește) ca Mița, Zița și Eftimița ba, ca să fim drepți, iese și din Caragiale și ajunge pînă la Alecsandri, la Chirița! -, încearcă să-l îmbuneze regăsindu-și "eul" pe Groparul... turmentat. Na, că uitam: Groparul, cât o fi el de hamletian la origine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu este scutită de consecințe, deoarece faimoșii detectivi au tot felul de șocuri, printre care și acela că fiica lui Agamemnon nu este Electra, cea întrupată din jale este... Acrivița, și nici Clitemnestra nu este chiar Clitemnestra, i se spune Mița, (care acum "trebuie să fie dincolo de Filiași, în Orient-Express"), a plecat cu șeful gării, Bibicul ("Mangafaua eu"... eu sînt" recunoaște Agamemnon), deși după cum se demonstrează cu probe expresul nu mai trece prin Filiași, a fost deviat pe ruta Balota Strehaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și Doctor Watson cu Agamemnon Dandanache și Eugene O' Neille. Pe cît de intertextuată este lipsa personajelor, pe atît de mozaicat e limbajul schiței. Agamiță cere mereu un pahar cu apă și în cap îi zornăie clopoțeii. Problema este că Mița îl traduce (și Holmes traduce foarte bine din română) și se află acum în Orient-Expresul de Balota-StrehaiaCraiova-Caracal cu șeful de gară... Mița vine de la Clitemnestra, deci Holmes înțelege (traduce) că unde există un Agamemnon și o Clitemnestra există și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
limbajul schiței. Agamiță cere mereu un pahar cu apă și în cap îi zornăie clopoțeii. Problema este că Mița îl traduce (și Holmes traduce foarte bine din română) și se află acum în Orient-Expresul de Balota-StrehaiaCraiova-Caracal cu șeful de gară... Mița vine de la Clitemnestra, deci Holmes înțelege (traduce) că unde există un Agamemnon și o Clitemnestra există și o Electra. Este fiica lui Agamiță. Acrivița, și chiar dacă nu recurge (întocmai) la soluția Electrei, ea este setoasă de sînge, Răzbunătoarea Acriviță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
desfășurarea lui, pe această platformă continentală relativ netedă, iluminată de minunatele momente de joc al unor actori care au făcut aici rolurile vieții lor. O primă încercare de evadare din infern sfârșește grotesc: metamorfozată pentru o clipă în Pena Corcodușa, Mița, ajunsă la drojdiile nebuniei și beției, încearcă să zboare asemenea păsărilor cerului, dar se prăbușește în mocirlă. Mitică este adevăratul revoltat, un Farinata care înfruntă prăpădul general și îl îmblînzește prin râs. Cenzura eului îl întoarce însă înapoi cu brutalitate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri, pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]