3,563 matches
-
talia ta, i-a răspuns calul. Câinele a mai lătrat puțin, în timp ce se învârtea în jurul calului cu gândul de a-l ataca. Profitând că stătea calul culcat și avantajul era de partea lui, dintr-o dată si-a lăsat corpul lui mic pe coadă și-a făcut avânt și dintr-un salt a înfipt dinții în spatele calului, făcându-i o rană care sângera puternic. Calul s-a ridicat în picioare, după care a început să arunce cu copitele din spate, gândind că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a doua zi În zori, când știrea se răspândise și consilierii regelui, stăpânul nostru, cu contele de Olivares În frunte, dădeau din colț În colț Încercând să găsească o ieșire din asemenea Încurcătură diplomatică, locuitorii Madridului au dat năvală cu mic cu mare În fața Casei cu Șapte Hornuri ca să-l ovaționeze pe Îndrăznețul călător. Charles Stuart era tânăr, Înflăcărat și optimist; Împlinise douăzeci și doi de ani și, cu siguranța aceea Înnăscută a tinerilor, era tot atât de convins de puterea de seducție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Duh, vei lupta și vei învinge. Nici nu știa cât de multă dreptate avea. Mi s-a părut că văd pe chipul lui tristețe, fiindcă trebuia să mă părăsească. Și când și-a pus paltonul, deschizând apoi ușa, a încheiat micul nostru moment de reculegere cu aceste cuvinte: E mare păcat că ești needucabil. Altfel ar fi ieșit din tine ceva deosebit. VIGNETA Deunăzi a venit Manfred Marklund. O face destul de des. întotdeauna întreabă: Cum merge cartea aceea? Cea despre Doré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din ce a pus acolo. Mănâncă, spune ea. Micuțul Manfred nu vine decât peste vreo oră. Iar Manfred, știi, nu e prea punctual la masă. Prin urmare, așa este: Manfred Marklund e când ici, când colo. Umblă peste tot în micul lui automobil pe drumurile ținutului și prin păduri, printre fermele pustii și puținele locuri care mai sunt încă locuite. întotdeauna i se pare că vede ceva care merită câteva rânduri la ziar, întotdeauna găsește ceva deosebit despre care încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spre Stockholm am fost să luăm muzicuța mea de pe muntele Ava. Clădirea școlii din Norsjövallen fusese dărâmată. I-am arătat pietrele care se ridicau dintre crengile uscate, spunând: Aici am silabisit eu. Chiar de a doua zi, la Stockholm, în micul ei apartament de lângă biserica Sfânta Katarina, am prins în mâna dreaptă părul ei lung, mi-am trecut degetele prin el și l-am răsucit, aranjându-i-l într-un sul înalt, pe creștet. Poate chiar atunci, când i-am zgâriat un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu vrem s-o luăm. Trebuie să deschidem brațele, să lăsăm pe altul să ne prindă centura de siguranță și să ne ducă. VIGNETA Dacă plec la redacția centrală, a spus Manfred, atunci trebuie să mergem toți: Eva, eu și micul Manfred. Noi nu putem să ne despărțim. Dar acolo Eva își va găsi pe un altul. Ea este așa de frumoasă și de vrednică de dorința celorlalți! Va sucomba tentațiilor orașului! Și niciodată nu va fi posibil ca micuțul Manfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a gândit acel fiu al unui simplu învățător de țară când a participat cu mândrie la marea ardere de cărți din Piața Operei? Poate că și-a zis: Acum distrugem spiritul uman în cea mai condensată formă a lui!? Nu, micul lui raționament debil suna cam așa: Ei ne-au împilat prea multă vreme cu aceste scrieri, cu aceste litere, cu enigmele lor paternaliste, cu confuzia lor umilitoare și cu gândirea lor exagerată. Acum putem în sfârșit să scăpăm de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
când în când o anume durere. Dar ea se liniștea, dacă ținea mâinile pe punctul dureros. Sau dacă mergea îndoit. Și o durere din când în când nu era chiar ceva de luat în seamă. Dar tu ești responsabil pentru micul Manfred și pentru Eva, am spus. Stomacul și mațele mele nu mai sunt ce erau odată, a continuat el. Mai demult ieșeam cum trebuie și făceam o grămadă de fecale în fiecare dimineață. Era ca o parte din treaba zilnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bolnav, da, și admite asta. Dar boala în sine nu pare să-l neliniștească. Ceea ce-l întristează profund sunt articolele, corespondențele. Trebuie să rabd, spune el. Și să mă oțelesc. Nu-mi pot permite să mă dau bătut. Doar când micul Manfred îmi va lua locul, atunci este drept și normal să mă lovească vreo boală mortală. Da, spun eu. Există ceva deosebit în legătura dintre tați și fiii lor. Aici se află de fapt temeiul întregii ordini universale. Totul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tați și fiii lor. Aici se află de fapt temeiul întregii ordini universale. Totul trebuie să se moștenească, zice Manfred. Doar prin forțele lui omul nu poate realiza decât lucruri provizorii. Cu siguranță vei supraviețui acestei neplăceri, spun eu. Și micul Manfred se dezvoltă grozav. Sigur că da, zice Manfred. îmi pun mari speranțe în el. Știe deja alfabetul. Lui Manfred nu-i mai ajung puterile să urce până sus, pe Ava. Așa că mă duc eu la Avabäck. Stăm în bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lucruri. Și ajunsesem să iau o hotărâre. Cred că noi, cei din neamul nostru, mai ales pe linia tatei, trebuie să ne mândrim: întotdeauna am știut să luăm hotărâri. Punga de plastic nu conținea lucruri neînsemnate. Convingerea mea e că micul Manfred va fi abandonat. Nu, de fapt nu abandonat, ci lăsat fără tată. Nu cred că Manfred va supraviețui. Micul Manfred va fi obligat să-și trăiască viața fără tată. Și atunci va avea nevoie de ceva de care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să ne mândrim: întotdeauna am știut să luăm hotărâri. Punga de plastic nu conținea lucruri neînsemnate. Convingerea mea e că micul Manfred va fi abandonat. Nu, de fapt nu abandonat, ci lăsat fără tată. Nu cred că Manfred va supraviețui. Micul Manfred va fi obligat să-și trăiască viața fără tată. Și atunci va avea nevoie de ceva de care să se agațe, de ceva important. Apoi, când ședeam în autobuz cu punga strânsă la piept, am simțit că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vorba în primul rând de litere. Pe urmă a pus pe masă lipie și lapte și slănină în saramură și limbă de vițel sărată și am mâncat. Doar după aceea am scos punga de plastic și i-am dat darurile micului Manfred. I-am arătat cum se răsucește cheița în spinarea lui Iisus, așa încât el să legene capul și să-și miște palmele și brațele. Cine este el? a întrebat micul Manfred. Este Iisus Hristos, am spus eu. Și imaginea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am scos punga de plastic și i-am dat darurile micului Manfred. I-am arătat cum se răsucește cheița în spinarea lui Iisus, așa încât el să legene capul și să-și miște palmele și brațele. Cine este el? a întrebat micul Manfred. Este Iisus Hristos, am spus eu. Și imaginea din tablă a făcut-o Gustave Doré. Și i-am povestit despre Hristos ceva ce poate că nu știa. Căci în Avabäck nu mai există școală de duminică. Iisus putea săvârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
orice fel de minuni, i-am spus. Să-i vindece pe cei bolnavi, să-i trezească pe morți la viață și să le redea vederea celor orbi. Și în special putea să meargă pe apă. Care dintre ei? a spus micul Manfred. Iisus sau acest Doré? Amândoi, am răspuns eu. Dar muzicuța n-a putut s-o vadă decât o clipă și s-o cântărească în palmă. Pe urmă i-a luat-o Eva. Ea a pus-o la gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Mai ales când era vorba de mine. Așa că probabil muzicuța stătuse un număr de ani în prăvălia din Skellet. Era pur și simplu prea scumpă și prea valoroasă pentru oamenii de rând. Dar e prea frumoasă și prea prețioasă pentru micul Manfred, a zis ea. Vreau ca el să aibă ceva de valoare, am spus eu, ceva care să nu-l părăsească niciodată, ceva în care să își găsească sprijin. Iar eu nu mai am nevoie de ea. înainte să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Norsjö, avem un fel de varice uriașe înăuntru, în stomac, spun eu. Obișnuiesc să se spargă și din pricina asta murim. A fost ceva mult mai mare decât varicele, zice Manfred. Muzicuța de argint curat stă acum sus, pe sobă, ca micul Manfred să nu poată ajunge la ea. Dar statuia de tablă a avut voie s-o păstreze. El a desfăcut-o și în felul acesta a obținut două bucăți de tablă, fața și spatele lui Iisus Hristos, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și în felul acesta a obținut două bucăți de tablă, fața și spatele lui Iisus Hristos, pe care le-a ciocănit cu ciocanul lui Manfred până le-a aplatizat cu totul. Desenul colorat al lui Doré e distrus în întregime. Micul Manfred spune că va face din bucățile de metal lingură de dat la știucă. Ar fi trebuit să înțeleg că un asemenea personaj nu se potrivește cu timpul nostru. Dar măruntaiele, mecanismul interior, mai funcționează încă. Micul Manfred ni l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
distrus în întregime. Micul Manfred spune că va face din bucățile de metal lingură de dat la știucă. Ar fi trebuit să înțeleg că un asemenea personaj nu se potrivește cu timpul nostru. Dar măruntaiele, mecanismul interior, mai funcționează încă. Micul Manfred ni l-a arătat. A învârtit cheia ușor și îndemânatic. Atunci motorul sau mecanismul de ceas sau ce era a început să danseze pe dușumeaua bucătăriei în întreaga lui goliciune, de jur împrejurul roții dințate. A fost foarte nostim și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am bănuit fiecare cuvânt pe care avea să-l spună tata. Acum merg zilnic cu autobuzul de Avabäck - în zori într-acolo și la apus înapoi. Manfred s-a mutat în camera de sus, care înainte era numită odaia profesorilor. Micul Manfred nu trebuie să mă vadă în timpul bolii, spune el. Micul Manfred nu va trebui silit să mă aibă tot timpul în fața ochilor. Este un pic nenatural, zic eu. Nici o nenorocire din lume nu trebuie să se poată așeza între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Acum merg zilnic cu autobuzul de Avabäck - în zori într-acolo și la apus înapoi. Manfred s-a mutat în camera de sus, care înainte era numită odaia profesorilor. Micul Manfred nu trebuie să mă vadă în timpul bolii, spune el. Micul Manfred nu va trebui silit să mă aibă tot timpul în fața ochilor. Este un pic nenatural, zic eu. Nici o nenorocire din lume nu trebuie să se poată așeza între un tată și fiul lui. Dacă eu aș ști adevărul, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se poată așeza între un tată și fiul lui. Dacă eu aș ști adevărul, spune Manfred, atunci nu i-aș ascunde nimic. Adevărul, zic eu, nu este întotdeauna același lucru cu realitatea. Este de datoria ta să fii cinstit cu micul Manfred. Există, de asemenea un fel de sinceritate în faptul că m-am mutat aici, sus, spune Manfred. De fapt sunt legat prea intim de el. Să nu-l lași să te vadă cum ești este aproape ca un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Manfred. De fapt sunt legat prea intim de el. Să nu-l lași să te vadă cum ești este aproape ca un fel de minciună, zic eu. Când o să mă fac bine, spune Manfred, vom scrie corespondențele împreună, eu și micul Manfred. E greu, zic eu, să trăiești o viață întreagă sub apăsarea adevărului. De jos, din bucătărie, se aude cum micul Manfred bate în nicovală cu ciocanul lui Manfred. Eva a pus pe noptiera bolnavului un vas cu crengi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un fel de minciună, zic eu. Când o să mă fac bine, spune Manfred, vom scrie corespondențele împreună, eu și micul Manfred. E greu, zic eu, să trăiești o viață întreagă sub apăsarea adevărului. De jos, din bucătărie, se aude cum micul Manfred bate în nicovală cu ciocanul lui Manfred. Eva a pus pe noptiera bolnavului un vas cu crengi de scoruș. Boabele sunt de un roșu deschis, iar frunzele încă verzi. E greu să urmărești cât de iute se schimbă anotimpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
așa aici și să nu-mi pot scrie articolele, zice Manfred, e aproape cel mai rău lucru din lume. Să ascunzi și să treci sub tăcere adevărul, spun eu, e de fapt tot una cu minciuna. De bună seamă, acum micul Manfred e ocupat cu uneltele din lada ta de scule și cu ce n-a stricat încă, dar într-o bună zi va întreba totuși de tine. Nu există îndurare mai mare ca ușurarea durerii, spune Manfred. Când o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]