1,095 matches
-
Și-apoi nu colind pe unde am venit? Adică spre casa mea? Asta înseamnă...că mă duc acasă! Eee! Iar mă îndârjesc, urlând din poartă în poartă cu...unu, unu! La o casă mai arătoasă iese o gospodină simandicoasă : -Ține, micuțule, un covrig! Sar eu contrariat : -Eu vreau bolindete! -Uiote, mă la el! se înciudează gospodina. Îmi face comandă specială! Covrigul e mai bun, prostule! Bosumflat, iau covrigul și dau să plec. Gospodina strigă după mine : -Stai, mă! Tu nu știi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cum devine problema competitivității Între est și vest În materie de practică sexologică. Bravam, firește, vroiam să-l fac gelos cu anticipație, dar pierdeam din vedere că, Între timp și spațiu, schimbasem Dâmbovița cu Sena. Ce credeți că-mi răspunde micuțul Casanova din Cartierul Latin, privindu-mă senin În iriși cu ochii lui de armăsar tandru și emancipat? „Draga mea, aș fi foarte mândru de tine, succesul tău ar fi și al meu!” I-am spus că dacă așa stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cameră, dincolo de paravan, Zinocika cea îmbolnăvită de mine m-a dezamăgit, continuând să fie la fel de plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un glăscior sonor și gingaș de copil. Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez ceea ce se cheamă nerușinare. Un nume greșit de altfel pentru ceea ce voiam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
da totul, și inima, și sufletul, și viața, cândva, foarte demult, mucenicii uscați de posturi și asexuați atingeau icoanele cu buzele. - Dragul meu, șoptea rugătoare Sonia, desfăcându-și buzele din sărut și apoi apropiindu-le din nou de gura mea, micuțule, scumpul meu, mă iubești, nu-i așa? Spune-mi! Căutam cu încordare cuvintele nimerite, cuvintele de iubire, miraculoase și sublime, cuvintele pe care să le spun, pe care trebuia să i le spun atunci, pe loc. Dar n-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
jucărie albastră în fața acestuia. Granulele minuscule din interiorul sferei din plastic zornăiau, iar copilul încerca s-o prindă. Se distra nevoie mare ori de câte ori reușea s-o apuce cu mânuțele lui mici, chicotind vesel. Taică-său era topit, mai ales că micuțul scotea o mulțime de sunete, între care lui i se părea că aude cuvântul "tata". De când născuse Ileana, Toma era nebun de fericire. Copilul îi umplea viața, abia aștepta să termine orele de program ca să vină repede acasă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
firicel de iarbă. În cele din urmă, unul din ei îl ciupi cu ciocul de gât pe celălalt, care se îndepărtă scoțând piuituri plângărețe. Am așteptat un moment, fără să mă gândesc la ceva, poate doar la Clămence și la micuțul care se afla în pântecul ei. De altfel, îmi era puțin rușine, țin minte, să mă gândesc la ei, la fericirea noastră, când eu mă apropiam de locul unde fusese ucisă o fetiță. Știam că în câteva ore îi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
multă forță de la o oră la alta. Toate astea, liniștea și covorul alb, mă îndepărtează de lume și mai mult. De parcă de asta aveam nevoie! Clămence iubea zăpada. Îmi spunea: — Dacă va cădea, va fi cea mai frumoasă hăinuță pentru micuțul nostru. Nu știa câtă dreptate avea. Frumosul veșmânt a fost, de asemenea, și al ei. La ora șapte, am împins poarta. Peisajul parcă ieșise dintr-o patiserie: cremă și nori de zahăr peste tot. Am clipit din ochi de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el. Că-i văzuse în locul în care fetița va fi găsită strangulată în dimineața următoare - ce dovedește asta? Nimic. Nimic sau totul, depinde. Nu mai auzeam nici un zgomot în cameră. Poate că Clămence adormise. Iar în pântecul ei adormise și micuțul. Josăphine își terminase povestea și mă privea. Eu vedeam scena pe care tocmai mi-o descrisese. Belle de jour părăsise camera, în liniște, cu hăinuțele ude lipite de trupușorul ei micuț și înghețat. Îmi zâmbise și apoi dispăruse. — Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spune, ce poți face...? L-am scos pe micuț în curte și l-am legat de copac. Era poate ora nouă. Veneam din birou, unde mureai de cald și regăseam noaptea și gerul, -10, poate -12 grade. Nu eram mândru. Micuțul sângera. — Ai face bine să spui totul, dacă ești vinovat, și totul se va sfârși, vei intra înapoi la căldură. i-am șoptit la ureche. Dar nu eu am făcut-o, nu eu... se jură cu o voce stinsă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Este copilul dumneavoastră. Al dumneavoastră. Trebuie să-l creșteți. Apoi mi-a pus în brațe pachetul alb și a plecat. Copilul dormea. Era cald și mirosea a lapte. Părea dulce. Fața îi ieșea din păturica ce îl învelea ca pe micuțul Iisus în staul. Avea pleoapele închise, obrajii rotunzi, atât de rotunzi încât buzele de abia se vedeau. Am căutat să aflu în trăsăturile sale chipul tău, ca pe o amintire de la tine pe care mi-ai fi dăruit-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-l puteam face și l-am făcut. Am ridicat perna și am plâns. Am plâns gândindu-mă la tine și nu la el. După aceea, am mers să-l caut pe doctor, pe Hippolyte Lucy, pentru a-i spune că micuțul nu mai respira. A venit cu mine. A intrat în cameră. Copilul era așezat pe pat. Încă avea expresia inocentă din timpul somnului, acea expresie liniștită și monstruoasă. Doctorul l-a dezbrăcat. Și-a apropiat urechea de gura lui închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el, izbucnise în același microfon: Ce vreți să facem, să ridicăm un hotel acuma? Într-un sat din județul Ialomița, toate casele erau sub apă, doar la școală, care era mai înaltă, se adunaseră copii, îi filmau ziariștii din elicopter, micuții făceau semn cu batistele să vină cineva să-i scoată de acolo, militarii bravi salvau mereu. Întinderi de apă, adânci de doi-trei metri, erau în tot sudul. De șase ori, în anul 2005, apele au încercat România. Țara minunată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nimeni să întrebe cum îl cheamă pe băiețel sau cum o cheamă pe fetiță. Și nici să‑i mângâie pe cap cu niște mâini pe care se vede clar că aparțin unor muncitori. Și care nu‑și dau seama că micuțul astfel mângâiat poartă deja în inimă otrava individualismului pe care e gata s‑o împroaște. O dată Anni a făcut efectiv pe ea la atingerea unei asemenea mâini îmbrăcate într‑o mănușă cu un singur deget, în timp ce deasupra ei plutea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se folosește ăla decât știi despre Parabellumul ăla pe care-l porți. Îl vreau pe tipu’ ăsta viu. Speriat de moarte, dar viu. Ca să răspundă la întrebări. Ai băgat la cap? Nu vă faceți griji, zise el. Sunt expert cu micuțul ăsta din cauciuc. Doar o să-i fac pielea zdrențe un pic, o să vedeți. Oasele le putem lăsa până altă dată, când veți da ordin. Chiar cred că-ți place asta, așa-i? Să-i faci pe oameni să se pișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nu mai râdeți de mama mea!”) și tinde spre o respingere totală a ceea ce înseamnă socializare. În acest moment de criză, se întâmplă că mergând să își petreacă vara la bunica Maria, în același compartiment cu Emi, cum este alintat micuțul, și cu părinții săi călătorește Amalia Neag. Și ea este mamă, dar nu o mamă obișnuită, ci mama unei fetițe oarbe, Adina. Numai că spre deosebire de Ana, aceasta știe să lupte pentru copilul ei în așa fel încât Adina nu are
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
salvat de la o lungă repriză de reproșuri. - Eu sunt Alina!, îi întinde străina mâna, ca unui adult, iar când el își pune palma mică peste a sa, simte străbătând-o un flux neașteptat de energie. - Ne cheamă la fel ... , observă micuțul. Numai că tu, tanti, ești fată. Mie tati mi-a pus numele ăsta, că mami vroia să mă cheme Gabriel. Sau Andrei ... Lacrimile i-au secat și, preocupat de proaspăta căzătură, își studiază julitura de pe genunchi. - Da, ne cheamă la
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ZIUA FLORILOR Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Am pus mir nou în cuvinte Și un clopot ghiocel, Chiar de e plăpând micuțul, Are albul tot în el... Din mangnolia înflorită Vreau să fac cununi în zori, Fericirea și speranța Doar așa să le măsori...! Adun maci îmbujorați Și îi țin sfios în palme Nu vreau viscolul tăcerii, Din cauș să mi-i
ZIUA FLORILOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362941_a_364270]
-
El e un om respectuos și muncitor. Îi adu-ce de toate; nu-i lipsește nimic nici ei, nici părinților. A făcut-o cocoană. De-aia umblă ea așa fudulă. - Fă, aici ai dreptate. - Păi, vedeți ! Timpul a trecut și, când micuțul Ninel nu împlinise nici doi ani, Sofica i-a adus un frățior la fel de drăgălaș, dar mai isteț și neastâmpărat. Eee, altă bucurie, alt destin! Augustin, ca mecanizator, fiind mai mereu detașat în zonele din sud, unde toate lucrările agricole se
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > BADANTA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din romanul ADRIANA Până au ajuns cu micuțul după ele la poarta parcului, apăru și persoana apelată. Era o femeie slăbuță, nu prea înaltă, între două vârste, până încincizeci de ani, după accent tot de prin zonele Moldovei. Adriana i-a explicat unde dorește să ajungă și aceasta
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
Tradiția de Sfanțul Nicolae spune că pe 5 decembrie, Mikulas (Sfanțul Nicolae) umblă pe străzile din Praga pentru a se întâlni cu copiii. Însoțit de un diavol roșu și de un înger, el împarte dulciuri copiilor cuminți. La căderea nopții, micuții praghezi privesc parada realizată de alaiul lui Mikulas, în sunetul petardelor lansate la trecerea lor. Dar vai de cei care au facut prostioare și care nu vor știi să recite o poezie sfanțului apărător. Aceștia nu vor primi decât...cartofi
ORASUL PRAGA de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/362437_a_363766]
-
și mă duceam la Uniunea Scriitorilor, care era pe Kiselleff. Cumpărasem cîteva napolitane, pentru că îmi era foame, și mai aveam doar una cînd am ajuns în dreptul leagănului de copii. Nu știu de ce, dar m-am oprit să mă uit la micuții care nu aveau părinți. Erau doar cîțiva în curte și o educatoare grasă, îmbrăcată cu un halat albastru, îi supraveghea. O fetiță de vreo doi-trei ani, cu un ursuleț în brațe, m-a văzut și s-a apropiat de gard
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
copiii la care colindase, aveau aceeași reacție. Bucurie și ochi luminoși de fericire. Știa, că omul iubise copiii mai mult decât orice pe lume și ei i-au simțit afecțiunea. Se așeză la picioarele băiatului. Scoase din sac o vioară. Micuțul o dorise, iubea muzica. -Ai grijă de ea, este vrăjită! șopti omul. Puștiul privi in ochii adânci ca noaptea. Erau curați ca apa de izvor. L-a mângâiat pe cap și i-a șters lacrimile: -Nu plânge! Ai un dar
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
susținea că a descoperit sensul spațiului în atelierul tatălui său, printre țevile ondulate pe care le manevră părintele său. Încă din copilărie, Gaudi a fost diagnosticat cu reumatist, condiție medical ce i-a îngrădit mobilitatea dar l-a ajutat pe micuțul Gaudi să descopere frumusețea naturii, principala sursă de inspirație a tuturor operelor sale, singura care nu se definește prin simetrii impuse sau geometrii liniare. În timp ce studia arhitectură la Barcelona, Gaudi a participat la cursuri de economie, filozofie, istorie și estetică
ARHITECTUL LUI DUMNEZEU de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368463_a_369792]
-
din Banat, mireanul Dan-Ilie Ciobotea avea să vadă lumina zilei în anul 1951, la 22 iulie, în localitatea Dobrești, din județul Timiș, fiind cel de-al treilea copil al învățătorului Alexie și al Stelei Ciobotea. Crescut în casă de dascăli, micuțul a deslușit primele taine ale Abecedarului la Școala Primară din satul natal, urmând apoi cursurile gimnaziale de la școala din localitatea Lăpușnic. Între anii 1967 și 1970 a fost licean mai întâi la Buziaș și apoi la Lugoj. Din puținele mărturii
PREAFERICITUL PĂRINTE PATRIARH DANIEL AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE – LA CEAS ANIVERSAR – ÎMPLINIREA A 61 DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE, MĂRTURISITOARE ŞI PILDUITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/366763_a_368092]
-
în portmoneu. În Răcădău, pe înserat, coboară urșii ca să vadă cât suntem noi de omenoși cu puii lor, în timp de iarnă. Pădurea-i goală și pustie, doar vântul trece hoinărind, și de mâncare nicăieri ursoaica nu a mai găsit. Micuții nu mai sug demult, ursoaica lapte n-are, și caută cu disperare, mici resturi de mâncare. Sunt hămesiți, n-au hibernat, și nimeni nu gândește să le ofere ajutor când puii vor mai crește. Ei se hrănesc cu rădăcini și
ALARMĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366823_a_368152]