500 matches
-
pe pământ... În zona asta, până și cea mai în-flăcărată canțonetă suferă modificările locului, de un comic refrigerent unic, - ca refrenul auzit pe platforma tramvaiului 6, în drum spre Podul Constanței, cântat în gura mare de un băiat: Ca-ra-ga-ța del mio cuor sei tu... Unul dintre cei mai autentici reprezentanți ai ținutului de margine bucureștean cu cetățeni deschiși, ce își spun vecine peste gard, ce se întorc glumind de la lucru pe ulițele pietruite, intrând unul câte unul pe portițele ospitaliere, vara
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
la un asemenea concert. Născută la Cernăuți, în Ucraina, mezzosoprana Liza Kadelnik s-a oprit la “Habanera” din “Carmen” de Bizeț și “Oci ciornâie”, în timp ce tenorul Alexandru Mânzat a cântat “La tebernela del puerto” de Sorozabal Mariezcurrena și “O sole mio” de Eduardo di Capua. Soprana Nicoleta Maier a optat pentru aria “Meine lippen, sie küssen șo heiss” din “La Giuditta” de Lehar și pentru “Ceardașul” din “Silvia” de Kalman. Baritonul Martin Fülop, pe care abia îl admirasem în noua montare
Prim?vara clasic? european? by Octavian URSULESCU [Corola-journal/Journalistic/83737_a_85062]
-
să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cooperativă, murmură Liudmila Nikolaevna. Ea ridică receptorul, își înălță sprîncenele, apoi spuse: - Vine îndată. Și, întorcîndu-se spre Strum, zise: - Pe tine te caută. El întrebă din ochi: „Cine e?". Acoperind cu palma receptorul, Liudmila Nikolaevna răspunse: - O voce necunoscută. Nu mio amintesc. Strum luă receptorul. - Vă rog, aștept, zise el și, uitîndu-se în ochii întrebători ai Liudmilei, căută bîjbîind pe masă după un creion și scrise cîteva litere strîmbe pe un petic de hîrtie. Liudmila Nikolaevna, fără să-și dea seama
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
2Și de ce tu să te superi, Ideal al lui Moretto? Au în limba cea germană N-au tradus ei comedia, Ei, streinii! îns-Espana Te adoră, o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. ]2 [DIANA] Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune: Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comedie-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine Figurând sub nume-Elena, Iar pe Manuel, il caro
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tradus ei comedia, Ei, streinii! îns-Espana Te adoră, o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. ]2 [DIANA] Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune: Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comedie-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine Figurând sub nume-Elena, Iar pe Manuel, il caro, Văd că mi-l numesc Costică. Dară cumc-a imitat-o Neci n-o [s]pune, neci n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunt hoteler de pe Vienne... la Disbracatoreni la hotel Birlichi de aur... E gets hotel... e fain hotel... Ezoi zolb eh zan gezind. {EminescuOpVIII 361} INTENT [ATIONEM] "La Birlicu de aur"... Bun nume. LEIZER La Biliki de aur... Hotel a mio... E gets hotel, e fain hotel ezoi zoll eh zan gezind... și ieften... tare ieften... Cine a fost odată la hotel a niu nu mă mai uită chit trăiește... INT[ENTATIONEM] Cred... Socotitele... LEIZER Sochiteala ghindești... Știu să fac sichiteala
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te uiți cum apune soarele. Iar eu o să stau lângă tine. Era exact cum visasem, la 16 ani, la 26 de ani, la 36 de ani. Dacă ar fi apărut chiar atunci un cvartet de violoniști țigani cântând „O Sole Mio“, aș fi plâns chiar. Și nu de râs. Am stat amândoi în liniștea aceea perfectă, împăturiți împreună ca o coală de hârtie, sub pătură, urmărind lumina cum trece de la strălucitoare la difuză, la roșie și apoi se estompează. Se schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
săptămâni și 2 zile (în frunte cu Anamaria Marinca, venită special de la Londra), Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieș, Dragoș Galgoțiu, Eugen Șerbănescu, Dana Dimitriu. În schimb, lui Victor Rebengiuc nu i-a plăcut deloc Flandres de Bruno Dumont, apreciind, din nou, Mio fratello e figlio unico de Daniele Lucheti. M-a deranjat, pe de altă parte, că Exilul lui Andrei Zviaghințev a luat și Premiul de imagine (mă rog, singurul la care putea spera), și pe cel de regie. M-a deranjat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
altele false, desigur aș vrea să știu carei trăsătura lor distinctivă. Iar dacă ea nu există, la ce bun săi mai ascultăm pe acești interpreți? Dacă totuși există vreo distincție, tare doresc so aflu. Dar nimeni nu va ști să mio spună“ (II, 62). Așadar, nenumărate întrebări și - în cele din urmă - nimic sigur, nici un criteriu demn de luat în seamă. În definitiv, întrebarea privește o chestiune dificilă, hermeneutică, anume granița dintre visele cu sens divinatoriu și celelalte. Cum sar putea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să nu observ că, în clasamentul oferit de Lebrecht, tenorul italian a fost un adevărat fenomen: Decca a vândut 14 milioane de discuri din Trei tenori, trei milioane din compilația de Crăciun O Holy Night și două milioane cu O Sole Mio. Li se adaugă albumul Crăciunul celor trei tenori, cu 1,2 milioane. Se poate vorbi în aceste condiții de moartea CD-ului? Norman Lebrecht persistă și semnează în cele ceva mai mult de 130 de pagini ale istoriei sale. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cap și de inimă. În josul paginii : mama dicturează și noi doi Vasili și eu scrim la sfârșit ea face corecturi și pune note 10 pentru cel mai bun, 4 pentru cel care face greșale trebu să fiu atentă să nu mio ia el înainte. Dora are în față scrisul surorii ei la vârsta de nouă ani, scris de copil cu inevitabile greșeli, cu ezitări și ștersături emoționante. Încă nu știe când și cum a plecat Minodora din lumea noastră, dar închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la factoru belete. Mi-a zis, da mandea nu i-am crezut-o până când n-a spus-o chiar cu gingiile lui. Și mai mult. Mi s-a jurat pân-a obosit, pă ghijulețu care ne supărase potop cântând Sole mio, că dă data aia n-avea să-mi deie de lucru, ca nainte, fără alte roade decât un butoi dă blocnotese Coloso consumate. Formalitățile iera să le negociem di granda: un contract cu letere dân bani, care ție ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asta. Lasă, rogu-te, pentru cititorii revistei noastre un vers (sau un poem) pe care li-l dedici numai și numai lor...! Nu-i voi minți, așa că voi pune aici, în interviul tău fluviu, un poem scris in su 'l mio primo giovenile errore / quand'era in parte altr'uom da quel ch'i' sono. Se numește Poetul își declină faima și se dedică tuturor celor care știu că sunt pelerini pe aici, dar nu disperă: Se întoarse și spuse am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au plecat. - Deci acum nimeni nu știe când au venit... Ușa se deschise larg și În prag apăru un luptător Înalt, lat În umeri, cu părul și barba albe. Făcu un pas În Încăpere și Întinse mâna spre șeful haiducilor. - Mio nome e Angelo. E forsetu sei Mihajlo... - Mihajlo... spuse sârbul, strângând mâna Apărătorului. În ușă apăru un tânăr pe care Erina Îl recunoscu. - Alexandru! - Erina! strigă tânărul, Îmbrățișând-o. Erina! Ești o minune! Cum se simte? Unde e? Erina Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mult, commandante! se auzi o voce cunoscută, undeva În stânga. Oană Întoarse capul Încet, simțind durerea din ceafă și umăr. Ochii i se măriră de uimire și de bucurie. - Angelo... murmură, de data aceasta mai distinct. Tu sei qui... - Sono qui, mio figlio... spuse Angelo, aplecându-se În șa și luând mâna căpitanului. Sono qui. Stai tranquillo. În trei zile vom fi dincolo de Dunăre. Cuvintele sosiră spre Oană la Început fără Înțeles. Apoi se luminară Încet. Mergeau, deci, spre Dunăre. Dar spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
păru să gândească. O vreme se auzi doar tropotul cailor, Înăbușit de zăpadă. - No. Angelo se aplecă, Încercând să se convingă că acela fusese răspunsul. -No, repetă Oană. Io voglio andare a casa. In Moldavia. Voglio vivere o morire in mio paese. Angelo se Îndreptă În șa și privi coloana Apărătorilor, care se afunda În munții Balcani, ținând direcția nord-vest. Era singura direcție În care ciocnirea cu trupele de ieniceri putea fi evitată. Singura direcție care ducea, pe drumuri ocolite, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
desigur aș vrea să știu carei trăsătura lor distinctivă. Iar dacă ea nu există, la ce bun să-i mai ascultăm pe acești interpreți? Dacă totuși există vreo distincție, tare doresc s-o aflu. Dar nimeni nu va ști să mio spună“ (II, 62). Așadar, nenumărate întrebări și - în cele din urmă - nimic sigur, nici un criteriu demn de luat în seamă. În definitiv, întrebarea privește o chestiune dificilă, hermeneutică, anume granița dintre visele cu sens divinatoriu și celelalte. Cum s-ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare Să naufragiez în vasta mare... În felul acesta, totul devine înalta bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului: "Cosi fra questa/ Imensità s'annego il pensier mio/ E il naufragar m'e dolce in questo mare".dorință asemenea Isoldei în finalul dramei wagneriene: In des Wonnesmeeres wogenden Schwall, in dem tönenden Schall in des Welt-Atmes wehendem All ertrinken, versinken unbewust höchste Lust ! "În valurile unduitoare ale mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să te lauzi cu ele; mam săturat de vorbe deșarte, fără rost! Rămâi acolo, să ți le tatuezi în piele: de azi nu mai cred în tine, am intrat în post! Vei fi străinul care mi-a cântat “o, sole mio”, pe note false ca un adevărat actor. Promit că azi e ultimul meu cuvânt: adio! La sinceritate, vei rămâne-n veci, dator . Un vis neîmplinit Îmi amintesc tinerețea mea cu ceaiuri dansante, cu muzică beton pe discuri de vinil de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
plus că ils n’avaient săpun deloc și Sir Sugismund nu vroia să le vândă, pentru că-i urado. De unde și resentimentes continue del arabo, vechi de mii de ano. Situația devenise explozivă. Într-o bună ziua, nemaiputând suportá del smell, del mio frate se hotărî s-atace cu toate del armate pe care le-avea la dispoziție, să termine odată cu mizerabile nespălațis de la nord. Să-eradă orice urmă d’existență del el tribo Sassanido e Altaius e Dumnezeu mai știe cum i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
stîngu-nainte și-ntr-un ceas rău a-i cânta cuiva vecinica pomenire! țesală - seceală De 3 ori 30 90 și cu 50 fac o sută... nu șchioapătă capra de-o ureche! Toamna se numără bobocii. Multe: "ține fine! na cumătre! " miea - miele - miel - miei burlac - fătălău / cotiugă - potâng gânsac răsteu / rudă * - oiște - proțap lambă *, leucă 2307 pe șleau - mai pe de rost de-a șederea cât de-a-ndeletea [CUVINTE RĂZLEȚE] [SUBSTANTIVE] 2255 surghiun 2257 prispă vechitur[i]* șiruri sămîncer 112 {EminescuOpXV 113
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un voccabulaire de garçon-coiffeur autodidacte. Ca într-un exercițiu magic de eufemizare, Densusianu îi contestă futurismului noutatea („futurismul nu e așa nou cum îl prezintă adepții lui”), salutînd delimitările mai recente ale unor foști adepți marinettiști precum G. Papini („Il mio futurismo“) și Ruben Dario („Letras“). Interesantă, deși discutabilă, rămîne observația sa privind filiația futurismului italian: „Ei și-au dat într-adevăr samă că literatura a rămas prea mult timp în Italia departe de curentele regeneratoare din alte țări și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu te-ai schimbat deloc... Ce bine-mi pare c-ai venit... Credeam că n-o să te mai văd niciodată!... Da de unde, sorella!... Cum se spune în românește?... Iarba rea nu piere..., îi răspunse Nando cu dezinvoltura-i obișnuită. Sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]