10,460 matches
-
speranță ecologistă” pentru deschiderea către dialogul cu organizațiile neguvernamentale de mediu. Prezent la eveniment, Premierul Victor Ponta și-a reiterat deschiderea față de organizațiile neguvernamentale de mediu și a dat asigurări că anagajamentele luate vor depăși termenul celor 6 luni ”de miere”: “Sper să îmi retrageți această diplomă cât mai târziu posibil!". Green Awards reprezintă premiile pentru cele mai importante performanțe politice și jurnalistice din domeniul protecției mediului și marchează, în fiecare an, Ziua Mondială a Mediului. Vezi aici toate premiile Green
Băsescu a primit premiul de "Cel mai rău politician al anului" () [Corola-journal/Journalistic/44505_a_45830]
-
zori, sau chiar a doua zi, nu erau ceva deosebit. Marta era căsătorit de câteva luni cu o tânără foarte sexy, având un trecut fierbinte, iar unul din motivele oficiale ale plecării din țară fusese chiar o prelungită lună de miere. Soția sa nu s-a îngrijorat când șoferul s-a întors cu telefoanele, fără să știe unde este Marta, dar a intrat în panică atunci când a văzut că au trecut patru zile fără ca el să apară. Anchetatorii nu pot exclude
Misterele cazului Codruț Marta. De ce soția a anunțat dispariția după patru zile () [Corola-journal/Journalistic/44616_a_45941]
-
-și aducă aminte că au nevoie de voturile voastre, să vedeți atunci, fraților, ce curte or să vă facă. Vai de capul vostru, dacă o să vă lăsați iar amețiți ! Că vă promiseră și data trecută cerul și pământul, lapte și miere și cu ce vă aleserăți ? Cu un nod În gât și nici pe-acela nu l puteți trimite În jos, că și apa a devenit un lux În țara aiasta bogată. Săraca țară bogată ! Apropos de promisiuni și cuvânt de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ales. Nici nu știa dacă arhitectul ajuns acum prefect, părintele județului, om cu suprafață și-atâtea preocupări n-o uitase. Îl cunoscuse în anul acela când se măritase și-apoi plecase cu Tom la mare, să-și petreacă luna de miere. Era prietenul lui Tom. Întoarse capul, cu aceeași împietrire și absență. Privi goana mașinilor pe drum. Asta era tot ce mai putea face, să să-mpietrească și să lase să pătrundă cât mai puțin în ea din ce vedea. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar nu le luă. Nu era cazul. Doar când cobora gerul sub zece grade sau trebuia să lucreze cu mâinile-n omăt le lua. În trecere, îmbrăcată, cu cerbul așteptând-o în prag, lipăi pe stomacul gol o lingură de miere din găvănosul burduhănos, smălțuit cu flori, în care aromitorul soare topit era amestecat cu-un degetar din celălalt soare, dătător de viață: cu-un degetar de lăptișor de matcă. Bău cu înghițituri mici o ulcică de cidru și ieși trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și sănătatea sufletului înrudit cu esențele și cu robustețea și-nțelepciunea naturii, în așteptarea lui Tudor. Se-mpăcase cu toate: cu lipsa confortului, suplinit de frumusețea dumnezeiască din jur; cu lipsa unor alimente și mâncăruri complicate, înlocuite cu rădăcini, fructe, miere de albine, lapte de capră, ouă de tot felul, până la cele de prepeliță și, rar, carne de vânat, infinit mai bogate-n vitamine și mai generatoare de energie și longevitate. Culegea și usca bureți, hribi grași și cărnoși, mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pădurarii și ciobanii din împrejurimi atâta lapte de măgăriță că se îmbăia cu el. În toate poienile avea stupi sistematici, și-n fundul pădurii, cu mirozna vegetației luxuriante de junglă, buduroaie cu roiuri sălbatece ca pe vremea poveștilor. Din toate, miere, acritură, lapte și carne dulce de pește, ca și din vinul de coacăz negru pe care-l pritocea în butoiașe de dud îngropate-n pământ, ocrotit sub umbră de stejar, de curgea ca un foc întunecat în sânge, limpezind mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dedică o poezie? Cred că nimeni. Eu, cel puțin, nu. De unde venea femeia aceasta? De ce avea sentimentul că o cunoaște de foarte mult timp? Nu găsea un răspuns care să-l dumirească. Și totuși ea era acolo, în lumina de miere a acelei zile de toamnă. Ea și El. Și două gutui galbene, venite de undeva, din iernile când, copil fiind, nu credea în Moș Crăciun... FLASH 20 (Galbenă gutuie, dulce...) - III - De ce ai vrea tu să fii cu mine? Ești
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Electra veni, din vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui nostru Carele ești în ceruri, Bălcescu. (La moartea lui Paul Popescu) Abundă referințele livrești, poetul mărtu-risindu-și astfel afinitățile: Amețit sufletul de atâta slavă Să se legene ca rimbaldesca navă. (Protocol) Ca Prince Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui nostru Carele ești în ceruri, Bălcescu. (La moartea lui Paul Popescu) Abundă referințele livrești, poetul mărtu-risindu-și astfel afinitățile: Amețit sufletul de atâta slavă Să se legene ca rimbaldesca navă. (Protocol) Ca Prince Henry am stat (Duo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai latră, cocoșii nu mai cheamă diminețile. Noaptea nu mai ți-e teamă că vin din cimitire fetele tinere și alte stafii în chip de mire. Clopotele în biserică bat mai rar, bătrânul nu mai are putere; așteaptă ziua de miere și colacii și răchia tare și vinul; dintre toți a rămas vecinul. S-a deșirat ochiul satului spre soare și spre lună, nimeni nu mai citește în stele, în apa dusă de paus pentru cei plecați prea de vreme. Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori peste sâni și gură. S-a răsfrânt crinul la picior și mirosul mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fi, dacă va fi sănătos, dar n-a primit răspuns. Vom trăi și vom vedea. Trebuie să avem răbdare, cum ne spune părintele Cleopa. Ca în majoritatea cazurilor, sunt la Frasin, într-o cameră mare și goală, cu parchetul ca mierea. Într-un colț al camerei, pe o suprafață destul de mare, un morman de fecale, iar bunica intră pe ușă cu încă o căldare plină s-o arunce pe deasupra. Eu, într-o cămașă de noapte largă umplută și ea cu aceeași
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
subiectivă, acordată la propria ei trăire: astfel, lupta unui țânțar cu o viespe capătă proporții cosmice, primul devine o „minunată gazelă cambrată“, în vreme ce viespea se convertește într-un „tigru furios“. De asemenea, stafidele din nord au „gust de vin și miere“, sunt „fecioare caste, cu părul bălai, soprane“, bananele devin livide de teama devorării, iar leul ce împodobește somiera urmărește adormit dansul haotic al muștelor din odaie. Pentru Katherine Mansfield, autoare de jurnal, dar și de proză scurtă, această viziune augmentativă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul, cu biscuiți muiați în lapte. Iar îi dai ciocolată? zâmbi ea, mângâind creștetul copilului. — Are și puțină scorțișoară. Un vârf de lingură de miere și trei boabe de piper. A, și un praf de vanilie. — Măi să fie..., făcu Dominique amuzată, aranjând lin gurile mari, de lemn, în paharul smălțuit din capătul mesei lor. Alioșa plescăi pofticios și aprobator, încurajând mâna lui Ivan, echipată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu-i. La început cu duioșie. Era cald în bucătărie. Dușu meaua
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
amestecă anghinarea cu accentul napoletan și aricii de mare cu lavanda din Provence, târ guindu-se pentru un buchet de violete pentru Dominique, cântărind din ochi șofranul indian, aruncând ocheade curioase spre o exo tică măsuță cu chihlimbar, întrebând cât costă mierea, gustând puțin Camembert adus de la Lyon și puțin iaurt grecesc în care ghicește imediat o origine, de fapt, belgiană... Alexandre se bucură de fiecare nouă priveliște, în cărcată de ciorovăieli și târguieli cinstite, de zgomotul bine-cu noscut al cântarului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
albastră, oare? să fi fost albastră? nu, nu, era albă! albă era, da!), ei doi, într-un nesfârșit câmp de lavandă, tineri, atât de tineri și iar gustul de dovleac, de tartine simple, cu unt, de ouă prea fierte și miere chihlimbarie, și de ghimbir, alt ghimbir, din alt an și vin adus de la Bordeaux cu François, băcanul, și iar ei doi în câmpul violet, buza ei de sus, podeaua proaspăt spălată a cantinei și primele silabe ale copilului, împleticite ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Poppins, care stătea în palma lui Sfântul Petru, destul de incomod, deoarece alături, în brazdele palmei, se odihnea și cheia de la lacătul aprozarului de la colțul străzii Peneș Curcanu. Mary Poppins zâmbea belicos, nu se știe de ce, oferindu-mi lapte cald cu miere dintr-o cupă albă în formă de pantof cu toc cui, pantof care mă privea și el cu niște ochi întunecați și promițători care mie îmi aminteau de găurile de cașcaval în care îmi vâram fără drept de apel degetele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întotdeauna iubirea dă naștere la iubire; ceea ce-i însă sigur e că ura naște mai mereu ură. În plasa păcatelor te prinzi lesne, dar scapi foarte anevoie; nici nu se știe dacă mai există scăpare. Limba Română („fagurele” nostru de „miere”...) carte de învățătură, purure povață pentru a reuși în viață! Cartea frumoasă, cartea adevărată, cartea curată este pentru cititor împotriva multor rătăciri, de mare ajutor. Călătorind la pas prin lumea largă vei trăi nu puține clipe de fericire ca-ntr
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
că au „inimă de câine”. Despre câini ființe delicate, credincioase, sincere, curate la suflet... nu se poate spune că ar avea „inimă de om”! Judecați și singuri, de ce!... Un „tiran” din născare, la începuturile „carierei” sale e numai lapte și miere, asta până când își vede realizate „visurile” sale de mărire! După asta nu va ezita să recupereze toate „investițiile”, nepreavând cine știe ce multe „lucruri sfinte”!. Când cauți un prieten, privește-te mai întâi bine pe tine însuți! Cel care a petrecut un
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pământeni, ce-ar fi ca în tot ce faceți să prețuiți mai mult APA noastră cea de toate veacurile?! Fericiți fiind, toată lumea e a noastră. La supărare ni se îneacă toate corăbiile... Până-n prag de căsătorie și-n luna de miere dragoste și poezie; cu timpul, după ce apar ăia mici - griji și astenie... Ne asemănăm după vorbe (nu întotdeauna!) dar ne deosebim după fapte (întotdeauna!) Mâța blândă zgârie rău. Omul blând zgârie bine!... Mâța rea este mai bună decât omul rău
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
al aspiră? iei umane c?tre lumea cunoa?terii: „Aceast? Înv???tur? este atat de Înalt? Încât nu ne face s? ne par? r?u dup? acea sclipire de albine de aur, sau dup? acele mâini albastre Întinse s? culeag? miere din fagurii cerului, la care poetul a renun?at. Fragmentul liric a fost Înlocuit cu un cântec unitar, modulat dup? tonurile acum Înalte, acum umile ale contempl?rii cosmice ?i ale regretului alegoric ". (Roșa Del Conte) Cu aceea?i senin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
răspunderea. E mult mai greu. MINISTRUL: Ai dreptate. Fă-mi cafeaua. Să fie dulce. JENl: Imposibil. Ați spus să fie fără zahăr. MINISTRUL: Și ce? Fă-o dulce fără zahăr. Nu văd nici o contradicție. JENI: Vreți s-o fac cu miere? MlNISTRUL: Da. Cu miere. Cu multă miere. Și fără cofeină. JENI: Atunci de ce dracu' îi mai spuneți cafea? MINISTRUL: Ca să mă regenereze. Cafeaua regenerează. N-ai văzut reclama: o gură și ești ca nou. Ești altul. Hai, du-te, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
greu. MINISTRUL: Ai dreptate. Fă-mi cafeaua. Să fie dulce. JENl: Imposibil. Ați spus să fie fără zahăr. MINISTRUL: Și ce? Fă-o dulce fără zahăr. Nu văd nici o contradicție. JENI: Vreți s-o fac cu miere? MlNISTRUL: Da. Cu miere. Cu multă miere. Și fără cofeină. JENI: Atunci de ce dracu' îi mai spuneți cafea? MINISTRUL: Ca să mă regenereze. Cafeaua regenerează. N-ai văzut reclama: o gură și ești ca nou. Ești altul. Hai, du-te, du-te. JENI: Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]