867 matches
-
s-o faci! spun supărată. Ne oprim la o trecere de pietoni și văd trecînd o femeie cu cel mai cool landou verde, stil era spațială, cu roți Înalte. Uau. Poate că ar trebui să ne luăm și noi așa ceva. Mijesc ochii, Încercînd să citesc numele firmei. E de necrezut. PÎnă acum, nici măcar nu observam cărucioarele. Iar acum nu mă pot abține să nu mă holbez la ele, chiar și În toiul unei certe cu soțul meu. Discuție. Nu ceartă. — Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
altă chiflă cu unt. Dar el a negat de fiecare dată cu vehemență că s-ar petrece ceva Între ei. Nici măcar n-am să mai pomenesc despre asta. Sau despre detectivul particular, adaugă Danny, strălucindu-i ochii. — În nici un caz, mijesc ochii spre el. Și să nu te prind că-i spui vreun cuvînt măcar despre asta, Danny. — Cine, eu? Niciodată! exclamă el nevinovat și mai soarbe cu nesaț din cocteilul cu șampanie. — Ce faceți, măi? Mă Întorc și-l văd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că a fost creată special pentru o vedetă de film Însărcinată, să o poarte la o premieră, Însă acest lucru nu s-a mai Întîmplat. Mor dacă n-o Încerc. — Da, o să arate spectaculos lîngă iarbă. Martha traversează holul și mijește ochii prin ușile de sticlă. Ce grădină superbă! Voi ați amenajat-o așa? — Absolut! Îi arunc o privire lui Luke. Am angajat o firmă de grădinărit, firește, spune el, Însă conceptul ne aparține În totalitate. — Exact, Încuviințez. Ideea de la care
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care ar putea... să schimbe radical lucrurile. Și te rog să Încerci să nu ai nici o prejudecată apropo de modul În care am făcut rost de aceste date... — Nu crezi c-ar trebui să i le dai lui Jess? Luke mijește ochii la plic. — Lui Jess? Îi urmăresc privirea și zăresc, pentru prima oară, cuvintele „D-rei Jesica Bertram“ scrise cu litere de tipar pe etichetă. Mă străbate un val de dezamăgire. PÎnă la urmă, nu e de la Dave Sharpness, e o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și cromatizare: „Și moartă e floarea albaștrilor «când?» / Și frunza verzurilor «poate!».” Evocând momente de intimitate, poeta nu le reconstituie, ci doar notează detalii revelatoare, integrate într-o anume atmosferă. O despărțire se produce într-o „mohorâtă dimineață” în care „mijesc luminile ca-n fum / Și parcă dincolo de drum / S-a isprăvit cu orice viață / Că nu mai poți zări, de ceață,/ O streașină, un pom, un fum.” Sub apăsarea unor stări interioare fluide, cuvintele se refuză rostirii și sunt înlocuite
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
ca să se poată dezvolta o literatură sănătoasă, căci, desigur, nici proletcultismul cu îngustimile lui și cu ideea lui fundamentală că trebuie să ia naștere o nouă cultură și nici formalismul nu mai puteau răspunde cerințelor unei epoci care încă abia mijea, din punct de vedere politic, după înlăturarea monarhiei și instaurarea regimului republican cu primele jaloane ale socialsimului". Putregaiul unei atari frazeologii apare foarte extins. Ușoarele detașări de tendenționismul comunist, al cărui principal promotor a fost poetul, au un iz comic
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
ca niște sulițe de aur, prin frunzișul crud, raze palide de soare primăvăratic; plăpând la soare iese ghiocelul cu creștetul de zahăr și lumină; balerine-s florile de vișin; Vara expresii frumoase soare dulce cu lumină și căldură spre răsărit mijește o geană de lumină trandafirie snopii aurii se leagănă în adierea lină a vântului cerul era albastru și în mijlocul lui soarele strălucea sclipind deasupra pășunii verzi mii de floricele galbene și albastre își ițeau capul printre firele de iarbă grasă
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
regretul supunerii inevitabile la „marea trecere” aduce un lirism autentic: „Cocoși răniți în aripi - anii mei/ Trec îngropând sub glezne timpul sferic/ Prin vămi unde vitraliile serii / L-acoperă-n ninsori de întuneric.// Veni-vor ciocârlii să îi dezgroape / Cu bruma toamnelor mijind sub gene,/ Dar plumbii aripilor tot mai mult/ L-or afunda-n chilii subpământene.// Hei - anii mei - sirepi cu splina arsă/ În nopțile leproaselor tranșee/ Unde e oare tava cu jeratic / Să trecem iar în chiot prin lactee” (Anii mei
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
1938, purtând subtitlul „Literatură, artă, știință”. Ultimul număr, sub forma unei broșuri, are drept unic autor pe Ion Goschin, iar subtitlul este „Cronici de artă literare și plastice”. Rubrici: „Pe marginea criticii”, „Pictori și expoziții”, „Revistele”, „Curier literar”, „Talente care mijesc”, „Varia”, „Redacționale”. La început M. are un caracter precumpănitor literar, pentru ca ulterior să câștige teren artele plastice; începând cu numărul 9/1936 se introduce rubrica „Evenimente în artele plastice”, iar cea intitulată „Pictori și expoziții” ia amploare. Se publică poeziile
MINIATURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288161_a_289490]
-
lui Petrache Lupu din Maglavit, întâmplări domestice pline de umor („cum am căzut în chimniță” - adică în pivniță - sau „cum m-am suit pe casă”). În a doua jumătate a cărții, ne spune povestea unui bulgăre de zăpadă. Când primăvara mijise chiar și în zona montană a Sâmbetei, părintele a primit din partea cabanierului un dar din dar. Niște copii aduseseră la cabană câțiva bulgări de zăpadă, dintre care unul era și pentru părintele Teofil. Cu această bucurie a reamintirii și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acel univers simbolic căruia - prin limbă, cultură sau tradiție - îi aparținem. Generozitatea comunității iudaice între secolele III-I (î.Hr.) și grija Bisericii creștine primare față de proiectul traducerii textului sacru sunt probe istorice care demonstrează suveranitatea Cuvântului lui Dumnezeu față de limbile mijite din ruinele turnului Babel. Evangheliștii nu s-au temut să traducă cuvintele lui Iisus din aramaică într-o greacă koiny lipsită de excelența literară a dialectului atic. Nu materialitatea silabelor este ceea ce dă greutate cuvintelor Domnului, ci suflarea Duhului. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Își Întinde pieptul Însetat În ploaia rece: știe că furtuna; care trece, arc de curcubeu, curând, aprinde”. MUGURUL „Abia crescut pe creangă, ești sol prospețimii care-și taie drum harnic - și te Împlinești În soarele arzând văpaie. Din tine va miji curând mlădiță tânără - și-mi pare că viața noastră, fremătând, te crește și te face floare”. Maria Banuș. - Când asasinii devin gentili. În: Scânteia, nr. 2115, 11 aug. xxx Cărți ce oglindesc o rodnică muncă. - Ibidem, nr. 2041, 18 mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
autor. Uiți uneori că citești un roman, într-atât își părăsește Colin rolul de scriitor pentru cel cu totul nepotrivit de monografist al satului (după vechi metode) (...). La sfârșitul romanului, cititorul rămâne cu convingerea că în Deltă au început să mijească zorile unei vieți noi: el n-a căpătat însă o imagine clară, unitară a oamenilor și situațiilor de acolo, ci una difuză, fragmentată. Aceasta, din vina autorului, care nu s-a călăuzit întotdeauna de concepția cea mai înaintată asupra vieții
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ea Înțepeni, inima Începu să bată nebunește, de să-i spargă pieptul. Lăsă să-i scape un strigăt scurt, de mirare. Cei douăzeci de mii de viermi de mătase ai ei, sensibili la emoțiile umane, se opriră din țesutul gogoșilor. Mijind ochii În lumina slabă, bunica mea se uită În jos și-și văzu pieptul bluzei fluturând vizibil. Și, În acea clipă, luând aminte la insurecția dinăuntrul ei, Desdemona deveni ceea ce avea să rămână tot restul vieții: o ființă bolnavă, prizonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să se așeze, Începe În schimb o lecție de istorie. Pentru ce studiem istoria? Ca să Înțelegem prezentul sau ca să-l evităm? Milton, cu tenul măsliniu făcându-i-se mai palid cu o nuanță, spuse doar: ― Uită-te. Vezi roata? Așa că mijesc ochii. Fără să-mi pese, la nouă ani, de probabilitatea de a-mi apărea labe de gâscă, privesc În zare peste centrul orașului, jos, spre străzile pe care mi le arată tatăl meu (fără să se uite totuși). Și iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toate chipurile poartă masca tinereții. Lefty avea altă problemă. Străbătu mulțimea, uitându-se după verișoara cu care crescuse, o fată cu nasul ascuțit și cu gura rânjind ca o mască de comedie. Soarele pătrundea oblic prin luminatoarele de deasupra. Își miji ochii, cercetând femeile care treceau, până când, În cele din urmă, aceasta Îl strigă: ― Aici, vere. Nu mă recunoști? Sunt aia irezistibilă. ― Lina, tu ești? ― Nu mai sunt la țară. În cei cinci ani care trecuseră de când plecase din Turcia, Sourmelina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hupp, Paige, Hudson, Krit, Saxon, Liberty, Rickenbacker și Dodge. Dar Jimmy Zizmo avea relații la Ford. ― Sunt furnizor, a spus el. ― De ce? ― De diverși carburanți. Erau din nou În Packard, vibrând pe cauciucurile subțiri. Se lăsa o ceață ușoară. Lefty miji ochii, privind prin parbrizul aburit. Încetul cu Încetul, pe măsură ce Înaintau pe Michigan Avenue, deveni conștient de monolitul care se contura la distanță, o clădire de forma unei orgi de biserică, cu tuburile ridicându-se spre cer. Mai era și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai apare un sunet: un huruit Îndepărtat. ― Ai un birou? Întreabă bunicul meu. Un depozit? ― Ăsta-i biroul meu. Zizmo Își flutură mâinile În aer. Apoi arată spre Packard. ― Și ăla mi-e depozitul. Huruitul se aude din ce În ce mai tare. Lefty mijește ochii prin ceață. ― Pe vremuri am lucrat la căile ferate. Zizmo scoate din buzunar o caisă uscată și o mănâncă. ― Departe, În vest, În Utah. După aceea m-am deșteptat. Dar huruitul aproape c-a ajuns la ei. Zizmo deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de gheață le blochează drumul și trebuie să dea cu spatele, să se Întoarcă pe unde au venit. Când la dreapta, când la stânga, când Înainte, când Înapoi, merg prin Întuneric pe gheața netedă ca marmura. Zizmo stă aplecat peste volan, mijind ochii Înspre limita la care bat farurile. Bunicul meu Își ține ușa deschisă, cu urechile ciulite la zgomotul gheții care geme... ...Dar acum, pe lângă zgomotul motorului, Începe să se mai audă un sunet. În celălalt capăt al orașului, exact În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a venit nici unul de ispravă pentru anunț. A venit lume aici, a spus că știe mătasea, dar n-au știut de nimic. Au vrut doar să se angajeze și să fie dați afară. Să ia salaru’ pe o zi. Își miji ochii. ―Tu asta pui la cale? ― Nu, eu vreau numai angajare. Fără dat afară. ― Dar ce tu ești? Greacă, turcă, ce? Desdemona ezită iar. Se gândi la copiii ei. Își imagină că se Întoarce acasă la ei fără nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu-ți iei un scaun mai bun pe care să stai? ― Nu-ți place scaunul meu? ― E tot rupt. ― Scaunul ăsta e un obiect vechi. Asta Înseamnă că așa trebuie să fie - rupt. ― Nici chiar așa de rupt. Dar Marius mijea ochii spre trotuarul opus, la Casa Zebrei. ― Hai să te-ntreb ceva, micuță Cleo. ― Ce? ― Cum se face că Întotdeauna sunt cel puțin trei polițiști grași care stau la tejghea În localul tatălui tău? ― Le dă cafea pe gratis. ― Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zebră! Le-ar pune chiar el În fața magazinului, În semn de pace. Dar acum Milton auzi ceva. Clanța de la ușă, parcă. Ascultă. În ultimele câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind ochii În Întuneric. Urechile Îi reverberau ca scoicile de mare. Auzea focuri de armă În depărtare și sirenele sunând. Auzea bâzâitul frigiderului și ticăitul ceasului. La toate acestea se adăuga năvala sângelui său, vuindu-i prin canalele din cap. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâinile În aer. Era Morrison, cel de vizavi. Milton se zgâi la Morrison. Morrison se zgâi și el. Și apoi tatăl meu spuse ce spun oamenii albi În situații de genul ăsta: ― Cu ce vă pot fi de folos? Morrison miji ochii neîncrezător. ― Ce faci aici, frate? Ești nebun? Nici un alb nu e-n siguranță aci. Se auzi o Împușcătură. Morrison se lipi de geam. ― Nimeni nu e-n siguranță. ― Trebuie să-mi apăr avutul. ― Da’ viața nu-i avutu’ tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pe cine ai la istorie? ― Pe domnișoara Schuyler. ― Domnișoara Schuyler are un vibrator În birou. ― Un ce? ― Un vibrator. L-a văzut Liz Clark. E În sertarul de jos. ― Nu pot să cred! Obiectul era șocată și amuzată. Dar apoi miji ochii, gândindu-se. Pe un ton confidențial, Întrebă: ― Totuși pentru ce sunt chestiile astea? ― Vibratoarele? ― Da. Știa că ar fi trebuit să știe. Dar avea Încredere că eu n-o să râd de ea. Iată ce fel de pact am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
examinare mai atentă, miniaturile de pe pereți și-au dezvăluit și ele subiectul. Sub corturi galbene de mătase, pe perne din lână scoțiană, moguli copulau acrobatic cu mai multe partenere, ținându-și turbanele neclintite. Tessie a roșit privindu-le; Milton a mijit ochii, iar eu m-am ascuns după păr, ca de obicei. Am Încercat să privim În altă direcție, așa că ne-am uitat la rafturile cu cărți. Dar nici aici nu eram pe teren sigur. Într-o companie mohorâtă, cu Jurnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]