7,435 matches
-
Eliade în numele unor reevaluări s-au numit istoricii Constantin și Dinu Giurescu, denumite: Eliade despre geniul latin postmoderniști. Țintele de atac ale „au conservat de-a lungul a două și Cine îl contestă pe Eliade? acestora sunt: „tradițiile, istoria și milenii elemente etnice ale dacilor și Profesorul George Apostoiu, cu culturile naționale. Peste tot el romanilor „sub raportul rasei, al limbii, alura unei retorici studiate, coboară [postmodernismul] poartă cu mult al organizării de stat, al civilizației și al de la tribună, în
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Timp din cei mai mari eminescologi (de nu Prof. Ion Murgeanu, București de un veac și mai bine, Eminescu chiar cel mai mare) G. Călinescu, în a sa (scriitor): funcț ionase perfect ca instituție monumentală “Istorie a literaturii «EMINESCU ÎN MILENIUL TREI națională, cu toate laboratoarele de românești de la origini până în prezent” Peste vârfuri. Hermeneutica limbă, istorie, filosofie, poetă, folclor, (1941). Deranja patriotismul fierbinte și singularității ș ă țî ă sociologie, ba chiar i economie politic , peren al exponen ialului nostru
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
sună. sau o rugăciune budistă... ”De ce taci Nimic mai fals. Eminescu emoționează când fermecată / Inima-mi spre tine mereu și profund, pe deplin, chiar în Mai departe, mai departe, ntorn?”, ca imediat răspunsul să vină bătaia armelor noului veac și mileniu, Mai încet, tot mai încet, dintr-o altă dimensiune, abia sugerată, chiar la răscruce de vremi și contraziceri Sufletu-mi nemângâiet dureros resimțit, căci dubitativ: “Mai religioase și mai puțin (din păcate) și Îndulcind cu dor de moarte. suna-vei
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
ar spune moarte.” ori va fi religioasă ori nu va mai fi deloc: filosoful C. Noica, am învățat în Un nou Eminescu vom avea în noul “dulcele corn” sunând a iubire și moarte, filosoficescul basm, atât de poetic și, cu mileniu. Dintr-o hermeneutică a căci nostalgia paradisului pierdut e pe exactitate teutonă, prelucrat, în detalii singularității absolute.»aproape; aparenta detașare de imposibile, inclusiv retorica memorării probleme, de “marile probleme” ale kilometrice, în mediile vecine cu Nota bene/IMlumii și vieții
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
Barbu Cioculescu Privit pe fereastră, anul cel nou, cel mai înghesuit din viața contemporanilor, căci stă pe muchia mileniului, pare destul de asemănător cu cel care tocmai a trecut - cel puțin așa cum se anunță. De la geam, vezi un ins căzut pe gheață, cum se readuna cu dificultate, pe când la televizor, unde au revenit cuvenitele programe, un tip neconvențional înjunghie, cu
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
din răsputeri să ne convingă partida "multiculturalistă". Nimeni nu neagă faptul că în anii ^30 o parte din intelectualitatea europeană a folosit experiență transcendentei ca armă împotriva unui parlamentarism fosilizat. Dar problematică anilor ^30 nu mai e valabilă la sfîrșitul mileniului. Cu totul altfel se pune astăzi problemă relației dintre democrație și metafizica, în condițiile prăbușirii marilor sisteme ideologice totalitare și a succesului formidabil înregistrat de globalizarea economiei de piață. Havel nu are deci nici o reticența să afirme că fundamentul democrației
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
Marea Egee, Cozma decretează azi grevă generală în Valea Jiului. Acest titlu ar putea concura cu succes pentru cea mai scurtă povestire a anului, în linia Caracterelor lui La Bruyere. v Pentru COTIDIANUL, 1999 este ultimul an al acestui secol și al mileniului. Teribilă zicere ar putea fi și adevărată dacă vom sări direct în 2001, spre liniștea computerelor, care vor avea ceva probleme cu numărătoarea la sfîrșitul anului 2000, spre deosebire de Cotidianul, care le are de pe acum. v Mai toate cotidianele comentează un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18203_a_19528]
-
oprește, azi, domnilor ziariști, să nu fiți la fel de bătăioși și să treceți cu vederea, într-un mod absolut strigător la cer, nu numai neajunsurile crase, ci, în primul rând, modul iresponsabil în care sunt tratați în Europa, la început de mileniul III, niște cetățeni europeni, căci, spre deosebire de perioada când eu eram terorizat de pseudo justițiarii continentului pe această temă, țiganii erau doar cetățeni români, nu și cetățeni europeni cu drept de liberă deplasare, neîngrădită de nimeni și de nimic, în orice
Problema țigănească, motiv de reactivare a unor politici fasciste. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_449]
-
și de rău. Timpul a trecut și a adus cu el disperarea, dezamăgirea, compromisurile, dezorientarea. Cei ce mai cred în arta adevărată și în mesajul ei sunt considerați naivi sau fraieri. Aceasta ar fi utopia la sfârșitul secolului și al mileniului? Mulți dintre noi asistă neputincioși la degradarea uneori morală, alteori fizică pur și simplu, a celor care fac artă. Traiul la limită cu sărăcia îi determină pe mulți artiști să se vândă, într-un fel sau altul. Unii sunt păguboși
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
aplicate. Evenimentele istoriei se întîlnesc în serii relativ omogene. Tinerii cerchiști de ieri erau precursorii esteticii, după cum conștiințele critice actuale ce se ridică împotriva concepțiilor postideologice sînt urmașii lor, pe aceeași linie maiorescian-lovinesciană ce-și probează, iată, la sfîrșit de mileniu, perenitatea. I. Negoițescu, Despre E. Lovinescu, ediție îngrijită și note de Dan Damaschin, Ed. Paralela 45, Cluj, 1999, 128 pag., prețul 28.000 lei.
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
îmi îngădui să spun că nu a strălucit: poezie bună s-a scris dintotdeauna în România (firește, pe lângă tonele de maculatură care au sporit și ele din 1989 încoace), așa încât deceniul care este pe cale să se încheie (cu secol și mileniu cu tot) nu a fost neapărat revelatoriu. Proză bună s-a scris, în cei zece ani care au trecut, mai puțină decât poezie; la fel, eseu, critică și istorie literară. Teatrul, parcă, a fost ceva mai viu, dar aceasta și
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
Despre aceste școli s-a scris o întreagă literatură, mai ales la date aniversare, în care predominant este tonul poetic de odă și recunoștință, exprimat de lungul șir de dascăli și școlari într-o existență de aproape un pătrar de mileniu. Istoria școlilor blăjene este urmărită cronologic și în funcție de marile evenimente istorice (un capitol amplu este consacrat școlilor Blajului în timpul Revoluției de la 1848), dar mai ales de numele unor mari arhierei, oblăduitori ai acestor instituții. În afară de episcopul Petru Pavel Aron, un
Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16699_a_18024]
-
în condiții tehnice remarcabile" și Biblia între 1450-1455... Merită să insistăm asupra acestui nume de bază în istoria culturii universale. Fiindcă, fără el, nici nu ar fi fost cu putință apariția relativ recentă a INTERNETULUI, ca altă GALAXIE a următorului mileniu în care ne pregătim să intrăm. Amploarea și viteza transmiterii pe orice distanțe a noului mijloc de comunicare a schimbat de pe acum și va schimba profund fața literaturii globale, modul de a fi scris - termen impropriu - și de a fi
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
a redacta un articol comandat de celebra revistă "Rolling Stone", care însă nu-i cunoaște vîrsta. Maturizat on road, eroul e martor inocent în culisele defel idilice ale lumii spectacolului din anii '70. Culisele uzinei de vise la sfîrșit de mileniu sînt descrise într-o lumină caustică în ivansxtc. (To Live and Die in Hollywood) al britanicului Bernard Rose. Un veritabil recviem în acordurile preludiului la "Tristan și Isolda", inspirat de nuvela lui Tolstoi "Moartea lui Ivan Ilici" transpusă în parametrii
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
rău pe cât ar putea fi de bun, este el, atunci, atât de ușor coruptibil? În placiditatea noastră nativă să ne fie necesare asemenea băi de sânge în efigie? Ne-o pretinde acel mic nod din creier, moștenit prin mii de milenii, de la reptile? Oare, de când lumea, indicele de violență socială rămâne stabil? Sau vălurește el ciclic, după petele solare? Cutremurându-ne de groaza unei orori, devenim mai sensibili? Una din amintirile neșterse ale anilor mei de formație a fost secvența dintr-
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
cu dalta în marmura ilustră, rămân acolo pe veci. Să nu se prescrie nimic, nici măcar în raport cu eternitatea... Citesc și recitesc, încremenit, ce s-a scris și se tot scrie pe Arcul, de altfel modest, zgârcit, al lui Titus... Nici două milenii și ceva, câte trecură de atunci, nu potolesc ura... * * Sept. 1976, Barcelona. Ajung la orele nouă seara într-un oraș imens, luminat ca ziua. Ies imediat, după miezul nopții, pe bulevardele largi, exotice, îmbătătoare, pline de fructe, de păsări exotice
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
vor înscrie în zona excepțiilor și nu vor avea forța de a da direcția unui fenomen. Mi-aș dori ca la anul pe timpul acesta să recunosc că m-am înșelat, că teatrul, măcar el, a pășit altfel într-un nou mileniu. Deocamdată însă, cele câteva premiere în care teatrele bucureștene au deschis stagiunea, nu fac eforturi să mă contrazică. De exemplu, spectacolul Cu capu' de nicovală, o adaptare după Fierarii dramaturgului sârb Milos Nicolic (o traducere de Veronica Lăzăreanu), spectacol în
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
cît și al celei din Basarabia, a unei integrări europene și chiar universale. E o viziune istorică, vizînd "o confrerie transnațională a intelectualilor, care recuperează ceva din spiritul universalist al Evului Mediu, prin fundarea unei noi identități umane în pragul mileniului trei". Aparent anticolectivistă, o atare "confrerie" ar reprezenta o soluție favorabilă întregii noastre obști. Oricît de greu le-ar veni unora a se despărți de "mistica rădăcinilor", de "tribulațiile unui anume loc", considerate exclusivist și exploatate retoric, se cuvine a
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
cel mai bun scenariu original), cu Julia Roberts pe post de vedetă de cinema și Hugh Grant în rolul omului obișnuit de care vedeta se îndrăgostește, Notting Hill este un fel de "Cenușăreasă" în decor londonez și adaptată sfîrșitului de mileniu. Prințul devine Prințesa pe de-a-ntregul (anunțînd oare o nouă epocă a matriarhatului?), fata sărmană se transformă și ea într-un băiat frumos, cu ochi albaștri, patron de librărie cu profitul pe minus și astfel povestea-i gata. Se văd
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
Novicele, Călăuza, Discipolul, Magul, Bătrînul etc. Prins în acest delir taxinomic, Dan Mănucă amestecă un determinism biografic facil cu planul literaturii (model impus de Nicolae Iorga și G. Călinescu), eroare pe care nu o mai credeam posibilă la sfîrșit de mileniu. După ce inventează acest restrîns vocabular critic, Dan Mănucă trece la interpretare. Din păcate, aceste cuvinte cu încărcătură poetică și filosofică nu au adus nimic nou în planul analizei. Spre exemplu, persistă ierarhizarea genurilor literare: "Pînă la monologul grav, din Odă
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
sine nu constituie ea însăși o idee reducționistă, menită a zăgăzui, printr-o exagerare artificială, spiritul uman deschis prin chiar natura sa către nemărginire? Firește, scrisul e un instrument al spiritualității. Dar unul de dată relativ recentă, de vreo șase milenii, ceea ce ne duce gîndul la un progres tehnic, ergo circumscris materialității. Or, progresul tehnic naște frecvent adversități. Socrate, Buddha, Isus n-au lăsat nici un text. De unde strădania, întrucîtva explicabilă, a asceților de-a reduce scrisul la o funcție mai simplă
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
a lăsat înduplecată pentru a se restitui literaturii și culturii române un fond documentar de o valoare efectiv inestimabilă. Ediția d-nei Christina Zarifopol e un dar nu de preț, ci aproape de neprețuit, făcîndu-ne un serviciu imens. Probabil că veacul și mileniul nu-și puteau lua rămas bun de la noi pînă a nu se fi restituit fragmentele (masive) din romanul de dragoste Eminescu-Veronica Micle. Mărturisesc că împărtășeam și eu opinia - bine stratificată și transmisă prin biografia eminesciană datorată lui Călinescu (1932) - că
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
incursiune în istoria - antagonică, dar și interferentă - a primelor două concepte din titlu, urmărind, la capătul ei, să marcheze însemnătatea pe care literatura (îndeosebi cea comparată) și-o menține în modelarea conștiinței și comportamentului oamenilor de la răscrucea de secole și milenii la care ne aflăm. " Ceea ce este caracteristic literaturii, scrie Nemoianu, în opoziție cu tradițiile discursului religios sau socio-politic, precum și cu ale celui științific, este faptul că o parte a identității constitutive și definitorii a tradiției literare este interacțiunea multiplicităților". Cu
Rolul literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16941_a_18266]
-
organizat unul din colocviile despre ospitalitate. Domnia sa a avut amabilitatea să ofere cititorilor români acest eseu - din care publicăm mari fragmente - despre ambivalența și ambiguitatea pragului, temă atît de tulburătoare în anul 2000 care marchează prag de secol și de mileniu. Ospitalitatea poate fi privită ca structură a dorinței: dorință de a primi și dorință de a fi primit. Prin aceasta ea atinge dorințele ascunse ale ființei umane ale cărei structuri profunde sînt exprimate de poveste în felul ei. Ospitalitatea se
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
catalogând actuala aventură în căutarea paradisului pierdut drept o tentativă hazardată de gonflare în superproducție a unei secvențe antologice: plonjarea în closet! Comparabil cu godardianul Cu sufletul la gură, Trainspotting - capodopera șocantă din ultimul deceniu al sfârșitului de secol și mileniu - fascinanta tocmai prin ritmul alternativ al unghiurilor în care operatorul Brian Tufano redă culmile și abisurile, frenezia și apatia, exaltarea și disperarea personajelor vizate de această explorare a universului drogomanilor. Sub incidența privirii operatorului Darius Khondji (și el cu o
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]