472 matches
-
în mare măsură despre aceleași subiecte majore ca și Ceaușescu, atribuindu-le însă un sens non-leninist. Fapt care l-a îngrijorat profund pe secretarul general al PCR: Gorbaciov se înțelegea cu lumea capitalistă în proprii ei termeni, renunțând definitiv la militantismul revoluționar socialist și asedierea prin orice mijloace și sub orice forma a realității "burgheze". Comunismul internațional era deci în pericol odată cu "îmburghezirea" centrului moscovit și, oricât de disidentă ar fi fiost RSR în raport cu propria tabără, nu se concepea pe sine
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ideologică demersului propus. Apoi, pe de altă parte, de-a lungul celei mai mari părți a conducerii dejiste, leninismul post-revoluționar sovietic a fost adoptat fără rezerve de către noua elită politică, deja familiarizată cu noțiunile sale principale (intransigență, conspirativitate, spirit "partinic", militantism, pragmatism, cinism) încă din timpul petrecut în perioada interbelică în închisorile "burghezo-moșierești". În acei ani, "lumina venea de la răsărit", pentru a îl parafraza pe Mihail Sadoveanu, nu numai ideologic, ci în aceeași măsură, poate chiar mai mare, politic și economic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sa, de dezvoltarea inevitabilă a forțelor istorice. Să nu uităm că internaționalismul este "proletar": deschiderea se face către nuclee ideologice de aceeași factură și are ca scop transformarea progresivă a lumii burgheze prin convingere și înregimentare, nu prin renunțarea la militantism și, în cele din urmă, "îmburghezire". Am văzut că, pe măsură ce marea majoritate a celorlalte regimuri leniniste își pierdeau flerul revoluționar, autodistrugându-se deci din punct de vedere ideologic, leninismul romantic devenea tot mai intransigent față de provocările ideologice "burgheze", cunoscând o evoluție
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninismului romantic. Împreună, ele acționează în vederea articulării unei inginerii sociale prin intermediul căreia populația să devină parte activă a idealului revoluționar: acceptarea resemnată a principiilor romantic leniniste nu este suficientă. Imperativul îl constituie asimilarea lor afectivă și popularizarea lor efectivă prin militantism și "spirit combativ". Politicul nu numai că intervine în câmpul social și economic, ci îl structurează în conformitate cu principiile ideologice care îl animă. Un astfel de proces este inconceptibil în gândirea politică liberală, unde rolul statului este limitat în principal la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nivelul centrului. Leninismul, în schimb, nu se putea naște decât în cadrul semiperiferiei. Motivele sunt clare: în statele dezvoltate, proletariatul avea un nivel de viață mai ridicat și opțiuni diverse și atractive pentru petrecerea timpului liber, fapt care influența negativ dezvoltarea militantismului și a conștiinței de clasă; apoi, cu excepția Germaniei și a Italiei, care vor fi de altfel și primele state fasciste, naționalismul, un factor care a contribuit, deși parțial și camuflat sub forma "antiimperialismului" la succesul leninismului în Rusia, purtând, împreună cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
renunțând la ambiția revoluționară permanentă definitorie pentru leninismul "viu" și "îmburghezindu-se" până la dispariție leninismul romantic a devenit tot mai revoluționar pentru a face față fluxului ideologic burghez din anii '70 și '80. Problema a constat însă în faptul că militantismul revoluționar al leninismului romantic nu a însemnat altceva decât o exacerbare a "patriotismului revoluționar socialist", a cărui dimensiune "burgheză" a fost amplificată în disperarea de a îndoctrina o populație mai străină ca oricând de regim. Naționalismul romantic leninist a renunțat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și militară, au ieșit din prim-plan, fiind Înlocuite de amenințări În privința securității din sfera economică (presiunile globalizării economiei mondiale), societale (sărăcia și migrațiile), ecologice (Încălzirea globală, problema mai largă a poluării) sau ideologice (recrudescența fanatismului religios, În special a militantismului extremist islamic) (Buzan, 2000). Noi modalități, nu neapărat din sfera puterii militare, cât mai degrabă din sferele economice și chiar ideatice, sunt necesare pentru a face față acestor tipuri de pericole. Altfel spus, dimensiunea contemporană a securității naționale a statelor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
raportul ei față de cultura seculară. Acestui nou scenariu i-a corespuns o evoluție socială la nivelul adepților credinței creștine; după primele adeziuni în rândul păturii sociale joase, acum pătrundea în clasele cele mai înalte ale societății romane, câștigând interesul și militantismul retorilor și filozofilor. Astfel, cultura creștină s-a maturizat ajungând la un compromis doctrinar cu cunoștințele păgâne, a căror validitate științifică și utilitate didactică au fost recunoscute, fiind neutralizat, însă, tot ceea ce, în formulările lor textuale, ducea cu mintea la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
rețetele străbunicii. „Inventivitate“, acesta trebuie să fie le mot d’ordre! Poate că Păstorel Teodoreanu avea dreptate atunci când pleda pentru necesitatea unei „bucătării militante“... Cu riscul asumării unui subsens patriotard al acestei sintagme, trebuie să recunoaștem că este nevoie de „militantism“. Iată ce scria Păstorel întru lauda maestrului Cernea, deschizător de drumuri pe direcția revigorării bucătăriei românești: „Pe lângă ospătăriile cu caracter internațional, aceleași în mai toate marile orașe de pe glob, e obligator ca fiecare capitală să propuie atenției călătorilor străini și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se concretizează atât prin implicare, cât și prin distanțarea evidențiată în claritatea idealului pe care i-o opune. Ca trăsături minimale distinctive față de ironia pe care se poate baza și față de umorul din care se desprinde, satira deține elementul de militantism, combativitatea expresă, ceea ce presupune un plus al implicării în sfera socialului 4 și o poziție filosofică și etică izvorâtă din convingeri ferme și principii morale axiomatice: "satiricii judecă și condamnă având siguranța caracterului absolut al adevărurilor așa cum nu procedează nici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ideologice etc. Reprezintă un moment de maximă ideologizare a ideii de literatură și a tuturor conexiunilor sale. Ideologizarea secolului XX are cauze și urmări profund politice. Este un secol agitat, puternic „angajat” într-un sens sau altul. Este epoca marilor militantisme ideologice. Ele au fost totdeauna exprimate, dar niciodată cu vigoarea și intoleranța acestui secol, ceea ce are urmări grave și nefaste asupra literaturii. Impactul ideologic este evident la nivel de conținut, literatura este ideologică, prin intermediul literaturii se propagă direct sau indirect
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
poezie publicată în pagina a doua a revistei clujene face notă discordantă în lirica avântat-sărbătorească din coloanele gazetelor, prin amărăciunea nedisimulată izvorâtă din alternanța trecut viitor, și între aceste perspective, în final, un adaos neconvingător, (o poantă!) aproape ironic, despre militantismul poetului la timpul prezent: Mulți flăcăi și de la noi, în zare, Înșelați, zac pe tărâm străin Ochiul rece-al stelelor, uitare Picură puțin câte puțin. Oricum însă, am învins, băieți, Cât de greu ne-ar fi nu ne mai pasă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care figurile Turiei natale vin să îmbogățească panteonul clasic al Daciei romane sau al Transilvaniei în care poetul s-a reîmpământenit. El se rebotează orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Argeș”, „Ateneu”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra”, „Săptămâna” ș.a. În calitate de publicist și cronicar literar, Z., polemist redutabil, adeseori incomod prin subiectivitatea și retorica agresivă a intervențiilor, se va opri la ceea ce crede că ilustrează relația dintre specificul național românesc, ortodoxie și militantismul cultural, dar va semna și numeroase pagini de circumstanță, oportuniste, într-un stil grandilocvent, patetic, ca în Accente și profiluri (1983) sau în articolele din Un om pentru istorie (1985), având în centru „personalitatea unică” a lui Nicolae Ceaușescu ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
deplasase centrul de forță al mișcărilor sindicale spre uniunile din sectorul serviciilor, care se dezvoltau rapid. În Italia, pe măsură ce organizațiile industriale tradiționale, conduse de comuniști, scădeau numeric, sindicatele din Învățământ și administrația publică deveneau tot mai importante prin dimensiuni și militantism. Vechile sindicate nu arătaseră prea multă simpatie pentru șomeri: preocupate mai ales să evite concedierile (și să-și mențină propria influență), ele ezitau În fața confruntărilor deschise. Cauza celor tineri și fără loc de muncă a fost Îmbrățișată cu entuziasm de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politizarea mesajului estetic, raportul dintre normal și patologic în artă, rolul pieței în impunerea valorii estetice. Problematica socialului în artă, definitorie pentru sfera de interes a autorului, este rezolvată, în sensul ideologiei marxiste, prin afirmarea rolului primordial al „angajării” și „militantismului”. Volumul Frumosul dincolo de artă (1988) este un manual de estetică în care sunt reluate și adâncite atât noțiunile estetice clasice, cât și, îndeosebi, problema graniței dintre artă și non-artă, ca și „situațiile estetice extra-artistice” (artizanatul, vestimentația, designul). SCRIERI: Problema categoriilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
repere culturale, istorice și prin intermediul decadenței ca fenomen larg de civilizație, afectând evoluția marilor culturi europene, în particular cele de origine și tradiție latină, cum este cultura franceză. O mizanscenă flamboiant-estetică a decadenței latine, finis latinorum, se datora în parte militantismului cultural al rozacruceanului de rit estetic, Joséphin Péladan, punând în circulație tema destructurării civilizației latine pe baza coruperii catolicismului. Péladan nu este singurul care conferă o accepție latinocentristă și europeană decadenței, cu epicentrul în cultura și civilizația franceză. Și Edward
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revendicau refacerea unității politice pierdute a românimii, Aaron a inițiat primele tentative de ieșire din paradigma provincialismului regional. Eforturile sale s-au înnodat, pe de o parte, în matricea intelectuală și istoriografică a Școlii Ardelene, iar la celălalt capăt, de militantismul mesianic al romanticilor pașoptiști. Florian Aaron, în Idee repede, chiar dacă este încă înrădăcinat în paradigma Școlii Ardelene, reprezintă totuși placa turnantă înspre romantismul pașoptist. Dislocarea completă din cadrul latinist al Școlii Ardelene este opera lui Kogălniceanu, care prin Cuvânt pentru deschiderea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
după cum am arătat, în avangarda reflecției istorico-politice românești, odată cu efuziunea romantică, revendicările unității politice a tuturor românilor erau deja disponibile în repertoriul ideatic al epocii, manualele de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant în militantismul pe care îl desfășoară în Idee repede..., în Manual... se remarcă printr-o sobrietate profesorală văduvită de patosul naționalist exprimat anterior. Iar în cazul lui Albineț, cu toate că Precuvântarea pe care o atașează ca prolog la manualul său de istorie a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ci și pentru rĕsboiul istoric dintre națiunĭ și dintre rase" (Michailescu, 1888, p. 79), inculcându-i în același timp o conștiință mistică în privința destinului istoric al Germaniei și în "menirea providențială a raseĭ" (p. 80). Aceasta este formula germană a militantismului și militarismului patriotic după care trebuie modelată educația națională românească. Nu doar pedagogii români, ci întreg continentul european privea, terifiat și admirativ deopotrivă, la formidabilul succes al mecanismului de înregimentare a educației în slujba statului pus în mișcare de germani
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche (historia militans) și facțiunea istoriei critice, neangajată politic, reprezentată de școala nouă (historia cogitans)20. Între "militantism și veracitate", astfel poate fi descrisă zbaterea de aripi a istoriografiei interbelice românești (clio inter arma) (Zub, 1989, pp. 256, 83). Plasăm în sarcina capitolului următor rolul de a arăta modul în care memoria națională românească se configurează pe coordonatele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Prin urmare, nu se poate vorbi despre o a treia componentă etnică și lingvistică în etnogeneza românească" (pp. 10-11). Fără să fie atât de categorică, direcția reflexivă acceptă paradigma sintezei daco-romane la care adaugă și absorbția influenței slave. Însă, spre deosebire de militantismul vechii gărzi, noile discursuri dez-accentuează importanța simbolică a problemei etnogenezei, invitând mai degrabă la reflecții critice asupra modului în această chestiune a fost un rezervor identitar pentru conștiința de sine a românilor. Direcția postmodernă, exprimată prin manualul coordonat de S.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]