504 matches
-
ceas de temut, fii cu mine, Doamne, și dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de greșelile mele cele ascunse și de toată nedreptatea tăinuită întru mine, și dăruieștemi răspuns bun înaintea înfricoșatei Tale judecăți. Da, Doamne, în marea Ta milostivire și în nemărginita Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plîns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele! Cu patimile Tale vindecă patimile mele! Cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mine, și dăruieștemi răspuns bun înaintea înfricoșatei Tale judecăți. Da, Doamne, în marea Ta milostivire și în nemărginita Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plîns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele! Cu patimile Tale vindecă patimile mele! Cu rănile Tale tămăduiește rănile mele! Cu sângele Tău curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de-viață- făcător! Fierea cu care vrăjmașii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
erotizat. Dorind să impresioneze, să-și afle loc în inima celei crude, aflat în lungă priveghere își afirmă jalea și dorul, dar și căiala, mustrarea și dojana însumate, ultimele de natură morală. Mereu în suferință, se dă jertfăi, rob, sperînd milostivire. Resemnîndu-se, iubirea răscumpără totul; ca-n Scrisoare către Zulnia, poem considerat de Eugen Simion complex și profund și pe care-l rezumă drept istoria unei pasiuni scrise de un Tristan care-a pierdut pe Isolda lui. Pentru Marele Logofăt iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
zis ca să nu să mai atingă de lucrurile vărumeu, și el să laudă cu răzmerița, pentru că el este Învățat și noi nu mai putem de răul lui a ne face cătuși de puțină agoniseală, și pentru aceia fierbinte mă rog milostivirii Dum ( nea ) v ( oastră ), ca să vă milostiviți ca să mi se facă o cinstită poruncă Dum(neavoastră) sau către dum ( nea ) lor boieri zapcii plăși ( i ) , să ne cercetează sau să-mi slobozească acele acareturi. Și cum va fi mila Dum
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
întâmplat în cazul Sf. Paul, și persoanele consacrate din zilele noastre - mai mult decât oricând - trebuie să se debaraseze de propriul mod de a renunța astfel încât să fie capabile să accepte adevărul despre sine și să fie însuflețite de o milostivire nebolnăvicioasă față de ceilalți. Paul vorbește în mod pozitiv despre sine: «circumcis în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin; evreu dintre evrei; după Lege, fariseu; după zel, prigonitor al Bisericii, iar în ce privește justificarea care vine din Lege
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
că Logos-ul s-a întrupat nu pentru a fonda Biserica, ci pentru a fi sacrament de mântuire pentru omenire. Iată de ce Biserica, fondată pe apostoli, pare să se fi zămislit în inima lui Cristos sub forma unei intuiții de «milostivire». Nu este o întâmplare că această intuiție apare în inima Domnului Cristos în momentul în care își dă seama în ce situație se află mulțimile: «i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a fi modele de viață impecabilă, neprihănită, ci, așa cum ne amintește deseori papa Francisc, de a fi și de a deveni din ce în ce mai mult «păcătoși iertați», capabili să revitalizăm speranța tuturora, de a putea experimenta în propria viață același har al milostivirii care aduce pace, dinamizează generozitatea și pune pe picioare speranța. Motivul pentru care intrăm în mănăstire sau, ca să fim mai generici, în viața consacrată, nu este acela de a ne simți persoane «speciale» sau «mai bune», ci pentru că dorim să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a amintit cu simplitate: «Un consacrat care se recunoaște slab și păcătos nu contrazice propria mărturie». În special, dacă procedează așa, nu se retrage într-o lume proprie, ci își exercită din plin datoria de discipol, dând mărturie despre împărtășirea milostivirii; în viziunea poetică a lui Leopardi, această virtute este un «lanț social» ce contribuie la îndulcirea unei vieți trudnice. Leopardi ne indică drept exemplu de conduită tocmai umila ginestră, capabilă să accepte cu demnitate propria fragilitate. Adevărata problemă nu este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care i-au arătat-o înțelepții și stăpânii, în acest chip sclipește ceva din umilința lui Dumnezeu. Cât despre noi, nu suntem cei mai în măsură să judecăm slăbiciunile și infidelitățile Bisericii: noi iubim chipul său sărman pentru că Dumnezeu, în milostivirea și gingășia sa, îl iubește, așa după cum îl iubește și pe al nostru. Și suntem conștienți că tocmai acolo „slava sa coboară ca să umple mâinile noastre goale” ( D. Hameline). Biserica, doar atunci când se consideră o servă săracă, când își dorește
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fratelui Charles, au experimentat și continuă să experimenteze, reprezintă doar o mică expresie și o minimă moștenire a ceea ce experiența părintelui de Foucauld reprezintă pentru calea Bisericii zilelor noastre pentru ca să fie tot mai fidelă inspirației ei fundamentale: Biserica este invenția milostivirii lui Cristos față de umanitate, iar consacrații sunt datori să fie profeți ai veșnicei revoluții pe care compasiunea o poate genera în inima umanității. Fratele Charles a intuit treptat acest adevăr, fundamental pentru o viață cu adevărat de discipol, și a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
este în așa măsură inserat în autosuficiența sa, căci are bani, bogății, case, lux, putere de șantaj, etc., că în cele din urmă nici nu-și dă seama de „starea sa de corupție”. Coruptul se fixează pe lucruri, nu înțelege milostivirea și pietatea; nu se deschide mântuirii pline de iubire a lui Dumnezeu, dimpotrivă caută să-i păcălească pe Dumnezeu și pe alții. Și iată aici celălalt motiv pentru care cel corupt nu poate fi iertat: încă o dată pentru că este în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Iacob din Vitry redacta mai multe exemplare ale aceleiași scrisori și le expedia la diferite persoane, schimbând doar numele destinatarului. Preasfântului părinte și domn Honoriu [III], suveran pontif prin harul lui Dumnezeu, Iacob, slujitor umil al bisericii din Accum, prin milostivirea divină, aduce o necesară și profundă reverență, sărutându-i picioarele. (După ce a relatat despre cucerirea miraculoasă a cetății Damietta, care rămăsese aproape pustie în urma unei ciume foarte violente, amintind și de o incursiune precedentă a cruciaților însuflețiți doar de mândrie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lumea slabă, nu poate posti îndelung sau să vegheze sau să facă alte fapte de pocăință, să nu dispere și să nu se descurajeze, ci să-și așeze locuința în stâncă (cf. Ct 2,14) și să se odihnească în milostivirea lui Cristos, care pe cruce a făcut pocăință pentru noi și a pătimit pentru slăbiciunile noastre. Alții sunt capabili să se dedice meditației, să citească și să se roage, și cu aripile rațiunii și ale inteligenței se înalță la cele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în luna noiembrie, la Roma, s-a ținut conciliul general sub conducerea papei Inocențiu [III], un om magnific și prudent. Mărinimia și consecvența sa ieșeau în evidență înaintea tuturor. Providența divină a făcut în aceste timpuri să răsară din tezaurul milostivirii sale doi mari luminători, cel al Ordinului Predicatorilor și cel al Fraților Minori. Dumnezeu i-a așezat pe firmamentul Bisericii. Astfel, prin intermediul doctrinei lor, limpede și luminătoare, și prin splendoarea vieții lor sfinte, au luminat în mod minunat întreaga lume
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ideea că Dumnezeu, nu oamenii, «l-a sădit cu înțelepciunea Sa și l-a rânduit în lume ca exemplu». În fratele Giordano nu există nostalgii și regrete pentru trecutul eroic, a cărui caracteristică este peregrinarea și cerșitul, ci recunoștință pentru milostivirea divină ce a săvârșit această minune prin «neputința mea și a altora care, ca și mine, au fost trimiși în Germania». Fratele Giordano, în timp ce se arată fericit de realizările sale și ale însoțitorilor săi, este convins că situația actuală este
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
compune. Dacă iau în considerație umilința și nevrednicia mea și a acelora care împreună cu mine au fost trimiși în Germania, și o compar cu starea actuală de înflorire și glorie a Ordinului nostru, rămân uimit și preamăresc în inima mea milostivirea divină, simțindu-mă constrâns să înalț către voi această voce apostolică: «Prețuiți vocația voastră, fraților: nu sunt mulți cei înțelepți trupește care au dat formă Ordinului nostru cu înțelepciunea lor, nu sunt mulți cei puternici care au pretins să-l
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au fost dăruite de Domnul și ajutoare dictate de recunoștința carității, și astfel voi, pentru aceasta și pentru alte opere bune ce le veți săvârși, în urma inspirației divine, să puteți ajunge la bucuriile fericirii veșnice. Noi, într-adevăr, încredințându-ne milostivirii lui Dumnezeu cel Atotputernic și mijlocirii sfinților apostoli Petru și Paul, tuturor acelora care vor participa printr-un ajutor la această operă, acordăm cu îndurare o indulgență de patruzeci de zile din pocăința ce le-a fost impusă. Dată la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Dată la Rieti, la 29 aprilie 1228, în cel de-al doilea an al pontificatului nostru. 8. Bula «Mira circa Nos» a lui Grigore al IX-lea Grigore episcop, slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu, etc. 1. O, minunată vrednicie a divinei milostiviri față de noi și neprețuită iubire a bunăvoinței sale pentru care și-a dat fiul la moarte pentru a-l răscumpăra pe slujitor! Fără a renunța la darurile milostivirii sale și păstrând cu o permanentă grijă via plantată cu dreapta sa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
episcop, slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu, etc. 1. O, minunată vrednicie a divinei milostiviri față de noi și neprețuită iubire a bunăvoinței sale pentru care și-a dat fiul la moarte pentru a-l răscumpăra pe slujitor! Fără a renunța la darurile milostivirii sale și păstrând cu o permanentă grijă via plantată cu dreapta sa, trimite lucrători în ea chiar și în al unsprezecelea ceas, pe care o cultivă cu folos, prășind cu sapa și cu plugul - cu care Samgar a doborât șase sute
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Încetează să scrie versuri erotice nici la bătrînețe) și În intensitate: pasiunea trăiește intr-o perpetuă stare de delir. Curios, inima nu explodează niciodată. S-a obișnuit cu acest puls infernal. Menirea ei este să trăiască pe culmile durerii, așteptînd milostivirea. Anton Pann antrenează, Într-un irmos, toate părțile trupului În aventura sentimentală: ochii, limba, pieptul, buzele, mîinile, chiar și picioarele. Vine la urmă și sufletul care se predă. Părțile corpului sînt mesagerii și instrumentele posesiunii În dragoste: Pieptule ce pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un șir de suferințe, un lanț de pătimiri...” Însă, atingînd această clapă, simțim numaidecît sunetul eminescian. 10. GÎndul pătimirii În dragoste nu ocolește ideea de jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ocolește ideea de jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică plecăciune”, iasă cruda
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică plecăciune”, iasă cruda femeie rămîne de piatră. Îi oferă, atunci, moartea ca semn de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică plecăciune”, iasă cruda femeie rămîne de piatră. Îi oferă, atunci, moartea ca semn de iubire și slavă: „Primești a mea moarte?”... CÎnd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]