820 matches
-
tip de lirism obiectivat se verifică și la Adrian Maniu, la V. Voiculescu ce excelează în conceptualizarea emoțiilor, la Radu Gyr, la Aron Cotruș (cu lirismul său oracular). Nu este de neglijat nici faptul că "Gândirea" a stimulat poezia minoră, mimetică, ilustrativă, tip Sandu Tudor cu celebrul său "Acatist", Vasile Ciocâlteu, D. Ciurezu etc. Există și teme, ca de pildă moartea și erosul, eretice față de doctrina gândiristă inventariate de autor în textele unor Ștefan Baciu, Olga Caba, Gherghinescu Vania, Minulescu (în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
puțin. Toate acestea nu din cauza necunoașterii limbii române, ci dintr-un impuls sau complex de fidelitate filologică, semantică sau gramaticală, în detrimentul concentrării metaforice, al echivalării tropilor și mai ales al ritmului. A ignora, uneori cu premeditare, ritmul poemelor în favoarea reproducerii mimetice a conținutului, înseamnă a părăsi chiar conceptul de poezie care, în cazul poetului nostru, se prevalează și de magia liniei melodice, consfințită de mult în sufletul colectiv al românilor. Tentativa de a instaura rima în italiană îl induce pe traducător
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o savantă intuiție psihologică, exact ceea ce acesta, la un prim nivel, poate accepta fără protest și poate înțelege fără efort. El își amăgește interlocutorul că arta este tocmai ceea ce acesta bănuia demult, adică o copie limpede a realității, un act mimetic desăvîrșit, o dublare a naturii printr-o imagine de o fidelitate care, la un moment dat, poate genera confuzii. Tocmai acest mecanism al imitației și această consecință ultimă care este confuzia sînt, la urma urmelor, factorii psihologici pe care se
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
desăvîrșire toate reperele. El separă natura neutră, anonimă și indiferentă în sine, care secole de-a rîndul a fost sursă directă pentru contemplația și pentru acțiunea artistică, de formele artificiale, de produsele culturii și ale civilizației. Și în loc ca actul mimetic, după cum ar fi fost de așteptat, să se exercite în relație cu natura, cu lumea așa-zis obiectivă, el se manifestă exclusiv, profund și iremediabil față de formele constituite ale culturii. Din act de fidelitate, de supunere și de celebrare, imitația
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
un alt sistem de codificații. Fila de manuscris, pagina de incunabul, insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de budoar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
se împotmoli în digresiuni și factologie. Un punct forte îl constituie dosarele de critică și istoria receptării, deopotrivă spectaculoase, cuprinzătoare și relevante. Spirit „clasic”, spuneam, criticul orădean e un stabilizator, deschis la provocările actualității, dar fără să i se plieze mimetic. Să mă ierte colegii mei postmoderni, dar Simuț are perfectă dreptate să vadă în interbelicii C. Fântâneru și H. Bonciu niște „marginali interesanți”, dar minori, departe de statutul canonic pe care se grăbesc să li-l revendice unii entuziaști optzeciști
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
Mihai Zamfir Pentru literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Macedonski reprezintă o apariție miraculoasă. Mai întîi biografic: după ce în prima jumătate a scris versuri nesemnificative, mimetice și egolatre, a trăit o revelație de aparențe inexplicabile în jurul anului 1890; de acum încolo, din poet mediocru devine poet remarcabil, uneori extraordinar. La poeții autentici, asemenea descoperire tardivă a propriei esențe se întîmplă rar - și ea nu se întîmplase
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
începuturilor, Eminescu introducea la noi nu doar o fertilă influență germană, ci și inaugura o mișcare regresivă, de întoarcere la runele culturii europene; abandonînd Viena și plecînd spre Italia, Macedonski trecea de partea neo-latinismului, a inspirației sudice. Slujind o poezie mimetică și superficială, el apela instinctiv la literatura franceză și la cea italiană. Socotind că de prea multă vreme poezia română trăise într-o astfel de atmosferă, Eminescu propunea acestei poezii o filozofie abisală inedită. Faimoasa epigramă anti-eminesciană din 1883, care
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
stagiul parizian din 1884-1885, ca și frecventele sejururi pariziene ulterioare, l-au pus în legătură cu tendințele literaturii fin-de sičcle; pentru Macedonski, faptul va marca marea revelație intelectuală a vieții sale, deoarece el s-a transformat în poet adevărat și din impuls mimetic extern: observînd ce fel de poezie se scria în Europa vremii sale și constatînd că putea scrie și el la fel, Macedonski a prins aripi. Căzut în dizgrație publică după epigrama din 1883, sărac și izolat, noua sa situație l-
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
înăuntrul aceleiași făpturi). Despre moscoviți ni se precizează de la început că nu sunt locuitori, ci cetățeni. Romanul debutează de altfel cu discuția literar-religioasă dintre doi ,buni cetățeni sovietici": Mișa Berlioz și Ivan Bezdomnîi. Dacă Berlioz este un ateu convins (adaptat mimetic după regimul pe care îl slujește) și un nomenclaturist, Bezdomnîi nu este pervertit întru totul în comunism, ci doar dezorientat și imatur, scriind un poem antireligios despre Iisus, dar în care îl înfățișează pe Iisus ca și cum acesta ar fi existat
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
insolitului. Viziunea arhitectonică a autorului, sfidătoare a monotoniei, a structurilor clasice, nemișcate este oglindită în planul urbanistic al lui Nic Benga, personajul din Structuri cinetice. Originalitatea demersului scriitoricesc este sugerată în mod exemplar în povestirea metatextuală Figurine de ceară. Disponibilitatea mimetică a mediului, automodelatoare și disponibilitatea ludică a creatorului fac abstracție de etapele intermediare, oferind tabloul unei lumi fără evoluție, o simulare a vieții. Tema creației care dislocă lumea creatorului este reluată în Semnul licornului. Conștientizarea stării de umanoid sau a
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
de ani și care a reprezentat apogeul unui gen artistic care a intrat apoi într-o degradare implacabilă. Unicitatea tragediei atice vine din aceea că, încheindu-se brusc, a lăsat în urmă inerția creativă a epigonilor prinși într-un tipar mimetic. În schimb, Seneca, Racine, Shakespeare, Ibsen sau Strindberg, creatori cărora nimeni nu le contestă valoarea, au fost orice altceva în lumea teatrului, dar nu autori tragici. Lor le putem spune pe bună dreptate dramaturgi, creatori de teatru, scriitori excelenți și
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
o misterioasă, frumoasă prostituată de lux, cu suflet de aur. Moartea (sinuciderea acesteia), după o perioadă de coabitare cu eroul nostru, este enigma povestirii, de fapt a unei vieți secerate. Recuperate post-mortem de narator, dintr-o pioasă datorie morală. Tandru-ironic, mimetic, parodic-simulant, analitic cât trebuie, epic cât cuprinde, Constantin Arcu, încă pândit de tentația anecdoticului, a senzaționalului din mass-media sau a facilelor reglări de conturi pe plan local, își confirmă vocația de prozator mai ales atunci când se implică în existențe aparent
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
înfipte mucuri de țigară, o coloană de cărămidă și două recipiente de toaletă (WC-uri) unite între ele printr-o rețea de sîrmă, încărcată și ea cu material ceramic. Așadar, ca tipologie convențională, sculptorul propune imagini realizate într-o perspectivă mimetică, de aluzie zoomorfă, (cîinele), repere deja consacrate formal, însă produse nemijlocit de către autor (tocătoarele) și obiecte gata făcute, recuperate din serii industriale (WC-urile și mucurile de țigară). La primul nivel, cel formal, acest inventar de obiecte, prin însăși natura
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
Și astfel ajungem la cea de-a treia trăsătură: Coșeriu nu e colportor inert al ideilor altora, ci gînditor cu preferințe proprii. De fapt, în peisajul filologiei germane, Eugeniu Coșeriu s-a ivit ca o reacție de frondă față de valul mimetic al filozofiei analitice, acea patologie speculativă potrivit căreia o limbă are sens numai dacă e redusă la un set de formalizări seci. Potrivit acestei optici, limba oamenilor trebuie epurată de orice tentă literară, adică de orice imprecizie semantică. A te
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
nivelul formei, fie înscenînd legături sau determinisme logice între lumea amorfă și gestul simbolic. Pe o scîndură perforată accidental din pricina unui dop cu secțiunea triunghiulară, Săvescu pictează, de pildă, forma senzuală, în pastă, a unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv, dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
termeni protocolari, alteori șarjat și incendiar, cu istoria artei românești, în general, și cu cei patru mari artiști, în particular, pe care Săvescu îi cunoaște, s-ar putea spune, consubstanțial. Acest joc și această conversație nu sînt, însă, doar modalități mimetice de ,,reactualizare", de reanimare veselă cu complicitatea privitorului, ci adevărate reconstrucții expresive în spațiul unei angajări polemice pline de admirație și, cîteodată, chiar de fermitate. Lui Aman, de pildă, care este invocat în mai multe registre, Săvescu îi sancționează încrederea
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
lui, contează aici în primul rînd, ci identificarea în absolut a imaginii cu modelul său. Chipul lui Iisus, așa cum s-a imprimat el pe lințoliu și, mai devreme, pe Drumul Crucii, pe năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
nu va fi într-adevăr destul, dar destul pentru toată lumea, nu vom avea nici opoziție, nici dreapta, așa cum astăzi nu avem nici putere și nici stânga autentică. Cum oare este posibil sa contrapui o dreaptă adunată și autentică unei puteri mimetice de stânga a cărei principala preocupare este spolierea celor care muncesc și etalarea unor gesturi stângace în fața unui auditoriu pentru care încă nu este destul?". Sfatul lui Diaconescu pentru a vedea cum va fi 2014 Cristian Diaconescu consideră că este
Diaconescu, atac la politicieni: 2013 a fost anul lui “nu-i destul” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33328_a_34653]
-
marginalizării, al renunțării la o faimă mai mică sau mai mare, ca urmare a restrîngerii numărului respectiv de cititori. Căci, să nu ne înșelăm, mai peste tot, publicul cititor, vreau să spun șuvoiul său principal - the mainstream - este conservator și mimetic, se situează pe poziții în general conformiste și tradiționale, este, poate, amator de exotism și literatură optimistă, dar nu de idei și imagini care le răstoarnă pe ale sale proprii, adînc înrădăcinate. Ori, după cum afirma între mulți alții, scriitorul triestin
Despre autori si cititori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10150_a_11475]
-
bucureștene, a Corului academic al instituției, a unui impresionant grup de soliști, concertul maestrului a adus - cum se spune - „în direct” revelația unui talent autentic în domeniul muzicii de estradă, revelația unui inspirat melodist, a unui orchestrator imaginativ. Un talent mimetic manifest în genuri dintre cele mai diferite, de la estradă la jazz, la ecouri ale muzicii kletzmer și de aici, mai departe, la muzica de film a anilor anii ’60 - ’70, muzică marcată de un inconfundabil parfum de epocă. Ne-au
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori alta. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiacă a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplară, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor agricole pe frontul
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
deși e și mai greu de găsit, nu doar azi, o opinie critică gata să înscrie romanul lui Camil într-o tradiție orală sau în paradigma pașoptistă... Alteori, confuziile terminologice sunt și mai grave: pentru Ioan Fărmuș, literatura de tip mimetic e totuna cu literatura mimetică, literatura artificială e același lucru cu literatura care mizează pe artificiu, livrescul pașoptiștilor se confundă cu un presupus „textualism” al lor ș.a.m.d. Păcat că astfel de confuzii, deopotrivă de construcție și de expresie
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
de găsit, nu doar azi, o opinie critică gata să înscrie romanul lui Camil într-o tradiție orală sau în paradigma pașoptistă... Alteori, confuziile terminologice sunt și mai grave: pentru Ioan Fărmuș, literatura de tip mimetic e totuna cu literatura mimetică, literatura artificială e același lucru cu literatura care mizează pe artificiu, livrescul pașoptiștilor se confundă cu un presupus „textualism” al lor ș.a.m.d. Păcat că astfel de confuzii, deopotrivă de construcție și de expresie, aruncă în derizoriu o temă
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
un schelet ambulant în căutarea sceptică a propriului conținut. Omul lui Paul Neagu era plin de sertare și de rotițe, omul lui Doru Covrig era o arhitectură modulată mecanic, omul lui Tiron era și el o construcție vidă, însingurată și mimetică, în timp ce omul optzeciștilor fie interferează cu zoologicul (Darie Dup), fie se resoarbe în propria sa substanță (Mircea Roman), fie participă la marele cortegiu funerar al propriei condiții (Aurel Vlad). în această descendență, celebră din punctul de vedere al performanței artistice
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]