826 matches
-
în această atracție către lumea bâlciului a naratorului-personaj o ,,nostalgie a autenticității". Abordând transdisciplinar textul lui Blecher observăm că toate aceste locuri reprezintă căi prin care naratorul-personaj poate transgresa limita și trece ,,dincolo". Paradoxal, observarea în detaliu a acestor lumi mimetice îi permite personajului accesul la adevărata autenticitate. Viziunile, halucinațiile și scenariile onirice care se nasc în urma contemplării acestei lumi sunt ,,niveluri ale realității" în care personajul blecherian trăiește autentic, ghidat de propriile sale percepții. Într-un dialog interior ce, cred
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din care a fost alungat. El nu idealizează și nu divinizează numai animalul, ci se identifică cu animalul divinizat, îl mimează, crezînd că va dobîndi, că va recupera prin simpatie magică forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia mimetică precede magia imploratoare. Dar pe lîngă liniștirea și încurajarea de ordin sugestiv pe care le conține deja forma aceasta a celei mai primitive magii, ea rămîne practic inoperantă. Animalul, deși divinizat imaginativ, se dovedește adesea a fi în realitate extrem de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vai, toată această suită ilustrată de stiluri, abordări, atitudini existențiale și imaginare reprezintă deja un repertoriu clasat, adică un impas pentru posteritatea narațiunii. Calvino, focalizând acele texte, începe romane pe care are puterea să le întrerupă ca pe niște soluții mimetice, pe cât de ispititoare, pe atât de bătătorite. În căutarea romanului adevărat, parcurgem alături de Calvino etape intermediare, o seamă de "începuturi" ale căror titluri însumate dau începutul romanului râvnit dar niciodată scris: Dacă într-o noapte de iarnă un călător în afara
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
puterea de alternativă la cultul festivist al eroilor atât de drag propagandei fasciste. Oricum marcat, Yambo își redescoperă feluritele și posibilele măști induse copilului de școală și educația publică, totul pe fundalul unei Italii schizofrenice, macabră și frivolă, megalomană și mimetică, duplicitară și frustrată. Evenimentul prin care lungul sejur al eroului nostru în podul de la Solara capătă un sens nu întârzie să se producă: descoperirea revistei full color, intitulate " Misterioasa flacără a reginei Loana", nu alta decât cea care-l fermecase
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și criteriul de utilitate alegorică plus vanitate, tapiseriile urmând să reprezinte scenic cele cinci simțuri, fără a uita de blazonul casei Le Viste. Claude nu are nici cea mai mică stimă pentru aparențele rangului social, cu ipocrizia și hieratismul lor mimetic, fiind de partea vieții și a sentimentelor adevărate; doar așa ne explicăm scena cu adevărat scandaloasă, chiar și pentru veacul al XXI-lea, la care se vor deda Claude și Nicolas sub enorma masă din Grande Salle. Toate comandamentele epocii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
slăvi de unele ziare portugheze, dar și străine. Așadar, roman de dragoste, dar și roman politic, pe care comunistul Saramago ("comunismul pentru mine e de natură hormonală") nu-l putea rata. Expediindu-și personajul în stradă, într-o istorie megalomană, mimetică prin veleitățile ei imperiale, molipsită de ideologia fascistă și nazistă tip Hitler, Mussolini, Franco, Saramago face din Ricardo Reis purtătorul de cuvânt al diatribei sale antifasciste și antidictatoriale, al satirei antisalazariste. Ricardo Reis sfârșește prin a-și recunoaște înstrăinarea de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o sintagmă sonoră poeziei lui Valentin Talpalaru, aș opta pentru "singurătatea alergătorului de cursă lungă". Discret și cumpătat inclusiv în frecvența aparițiilor editoriale, indiferent la toate módele poetice mai mult sau mai puțin perisabile la care majoritatea versificatorilor aderă, desigur mimetic și neconvingător, Valentin Talpalaru își poartă, fără a sângera vizibil, "orgolioasele mele tristeți" (între care, probabil, și cea determinată de tratamentul injust al criticilor moldavi de prim rang, în ale căror grații cu siguranță nu se află), refuzând totuși constant
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
delimitarea nivelurilor sale estetice, textuale și actanțiale. Relaționarea, în demersul investigației la nivel de text, a diferitelor dimensionări ale reprezentării femeii pariziene că: reprezentare socială (în Codul civil), reprezentare mentală (colectivă în formă de mit, simbol), reprezentare romanesca (de tip mimetic în român și nuvelă) și reprezentare dramatică (felul teatral de a fi și de a se manifestă al Parizienei prin scenarii proprii, joc de roluri, scene). Reprezentarea socială contextualizează istoric, temporal și spațial profilul personajului. Reprezentarea romanesca a personajului este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, referință și referentul absolut al timpului. Este vorba despre trecerea de la o perioadă stabilă, a valorii, la o perioadă de "trecere" cu "valoare de expoziție", în reprezentare permanentă în toate sensurile (teatral, mimetic, politic). Metaforă "expunerii" permite scoaterea în evidență a unor anumite scheme textuale: texte-expuneri, topoï, descrieri-cataloage și personaje semnificative expuse/expunându-se/afișându-se/pozând (hoinar, comis-voiajor, călător, parvenit, trecătoare, actrița și alte personaje-tip din secolul al XIX-lea). Orașul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se înscrie în problematică reprezentării. Că demers euristic, lucrarea propune o analiză a reprezentării personajului parizienei că dimensionare complexă: reprezentare socială (în Codul civil), reprezentare mentală (reprezentarea colectivă în formă de mit al singularității feminine), reprezentare romanesca (reprezentare de tip mimetic în român și nuvelă) și reprezentare dramatică (felul teatral de a fi și de a se manifestă al Parizienei prin scenarii proprii, joc de roluri, scene). Din perspectiva socio-culturală, Pariziana este identificată că palimpsest, suprapunere și convergență a mai multor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
work is an ample analysis of the representation of the Parisian woman personage aș a complex dimension: social representation (în the civil Code), mental representation (collective representation în the form of myth of the feminine singularity), novelistic representation (representation of mimetic type în the novel and short story) and the dramatic representation (the theatrical way of being and acting of the Parisian woman by means of scenarios, role plays, scenes). From the social and cultural perspective, the Parisian woman is identified
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care agenții anticipează evoluția ratelor de schimb. Este suficient ca agenții să se aștepte la o depreciere a unei monede pentru ca vînzările lor masive din această monedă să provoace deprecierea. Aceste fenomene de anticipări autorealizatoare se văd amplificate prin comportamentele mimetice ce caracterizează o piață, unde fiecare intervenient știe, în fiecare moment, consultînd ecranele, în ce direcție își orientează ceilalți agenți operațiunile. Deci ratele de schimb pot varia diferit și mult mai puternic decît ar fi justificat de evoluția factorilor fundamentali
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ilustru înaintaș, a lăsat tipare recognoscibile și în larghețea piețelor ieșene populate cu palate occidentalizante de la sfârșitul sec. al XIX-lea, și în senzația de déja-vu din zona Arcului de Triumf de pe Dâmbovița. "Le Petit Paris" rămâne însă o formă mimetică, pe când eseurile Simonei Modreanu creează o altă dimen siune francofonă, ad usum delphini și pentru adulmecătorii de esen țe fine. Regăsești în paginile de față ceva din subțirimea de spirit cordială a lui Paul Zarifopol, chit că, măcar în parte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tragi-comic în care, culme a cinismului imbecil, i se reproșează tocmai faptul că nu se mai limitează, ca înainte, "la contemplarea neutră și senină a unui declin"! Această vînătoare de vrăjitoare, purtată de un consens mediatic, această denunțare virtuoasă și mimetică promovată de elitele suspicioase, proaspăt convertite la "europenism" și la radioasa mondializare liberală, pe lîngă procesul intentat în justiție de asociația "L'Espace du possible", un camping alternativ aprig ironizat de Houellebecq în romanul său, au făcut deliciul revistelor literare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
polul opus acestor câteva caracteristici pozitive ale actului de a periodiza se găsesc și câteva pericole, dintre care M. Călinescu alege două ca fiind reprezentative și pentru problemele mai generale cu care se confruntă conștiința noastră istorică, și anume "eroarea mimetică" sau "eroarea jocului de puzzle" (după formula lui Michael Oakeshott) și "eroarea teatrală" (pornind de la valoroasele sugestii ale lui Francis Bacon atunci când discuta despre idola theatri). "Eroarea mimetică" conduce în mod fals interpretul la a căuta corespondențe între etichetele, denumirile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai generale cu care se confruntă conștiința noastră istorică, și anume "eroarea mimetică" sau "eroarea jocului de puzzle" (după formula lui Michael Oakeshott) și "eroarea teatrală" (pornind de la valoroasele sugestii ale lui Francis Bacon atunci când discuta despre idola theatri). "Eroarea mimetică" conduce în mod fals interpretul la a căuta corespondențe între etichetele, denumirile și diagnozele istoricului și evenimentele sau faptele din realitate, ignorând că de cele mai multe ori există diferențe sensibile între prezentarea de manual a trecutului și trecutul în sine. Acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sunt încă posibile. De asemenea, preluând recomandarea metodologică a lui Matei Călinescu 22, în calitate de termen periodizant, postmodernismul poate fi cercetat cu mai multe rezultate atât timp cât prevalează dimensiunile strategică, euristică, interogativă în scopul unei comprehensiuni focalizate. În strânsă legătură cu eroarea mimetică, "eroarea teatrală" constă în eliminarea etapelor critice și în rapida dogmatizare a unei idei sau teorii (exemplul oferit de Călinescu în legătură cu postmodernismul este tratarea din perspectivă (neo)marxistă a acestuia), conducând la un scenariu reductiv, care îngustează posibilitățile argumentative și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cred că ea dispune de suficiente argumente ce se regăsesc în chiar scrierile filosofului francez, pentru ca această "împărțire" să fie una cât mai aproape de "realitatea" textuală și nu doar o convenție a anumitor critici. Bineînțeles, trebuie evitate înscrierea în cadrul erorii mimetice de care vorbeam la începutul lucrării și introducerea în mod forțat a scrierilor și conceptelor baudrillardiene în categorii predeterminate de cercetare. Dimpotrivă, îmi asum varietatea concepțiilor lui Baudrillard, precum și dificila lor interpretare în anumite grile, însă consider, în același timp
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
46). 17 A se vedea, în special, "Postmodernismul și câteva paradoxuri ale periodizării", în trad. rom. Cinci fețe ale modernității sau în Douwe Fokkema și Hans Bertens (ed.), Approaching Postmodernism, John Benjamins, Amsterdam/Philadelphia, 1986 și "Conceptul de postmodernism: erorile "mimetice" și "teatrale"", în Cinci fețe ale modernității sau în M. Călinescu și Douwe Fokkema (ed.), Exploring Postmodernism, John Benjamins, Amsterdam/Philadelphia, 1987. 18 Matei Călinescu, "Postmodernismul și câteva paradoxuri ale periodizării", în Cinci fețe ale modernității, p. 315. 19 În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bune prețuri de cumpărare și vânzare disponibile, permite negocierea și încheierea de tranzacții cu valori mobilizare în condiții de totală transparență, creând, totodată, posibilitatea supravegherii de către un colectiv specializat a tuturor activităților derulate de către intermediarii participanți. RASDAQ este rezultatul implementării "mimetice" a sistemului NASDAQ din SUA (inclusiv la nivelul numelui: Romanian Association of Securities Dealers Automated Quatation, în traducere Sistemul Automat de Cotare al ANSVM). În România, ambele piețe de valori mobiliare, Bursa de Valori București și RASDAQ, funcționează în baza
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
van Gorp, 2008: 251). Altfel spus, realismul sentimental al lui Richardson nu mai era suficient: trebuia să apară un suflu nou. Opera lui Walpole, imperfectă și chiar tezistă pe alocuri, cum ni se înfățișează astăzi, a provocat un adevărat orgasm mimetic în epocă, deschizând perspective nebănuite în practica suspansului. Dacă, la vremea respectivă, un coif gigantic prăvălit din cer care strivește un băiat sau o statuie cu nasul plin de sânge erau detalii terifiante, două secole și jumătate mai târziu, asemenea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
instituții internaționale. Habermas a reluat în anul 1968 critica obiectivismului cunoașterii prin "teoria pură" făcută de Max Horheimer în anul 1937, imputându-i lui Husserl că "lasă intactă relația afirmată de Platon dintre teoria pură și practica vieții... (ca) acord mimetic al sufletului la proporțiile universului" (5, p. 121, p. 124). El susținea că teoria interacționează cu "interesul", adică cu viața adevărată, dar nu în sens psihanalitic de impuls refulat. Așa s-ar ajunge în mod neplăcut să se justifice tot
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
flaneurul, este, în același timp, detectiv, anticar și mistic. Capitolul al patrulea descrie universul magic al Berlinului începutului de secol XX, așa cum se constituie el prin amintirile copilăriei autorului. Flaneurul, copilul, anticarul sunt, în această lume, sacerdoți ai unei funcții mimetice prin care ia naștere suprafața corporală a orașului-text. Capitolul 1 CUNOAȘTERE ȘI EXPERIENȚĂ 1.1. Surse ale conceptului de „experiență“ Trei texte pot fi invocate pentru a schița pentru început spațiul de joc al conceptului de „experiență“, altfel spus pentru
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ale unei lumi de basm, încărcată de semnificații și înconjurată de un orizont larg de posibilități. A vorbi despre lumea copilăriei înseamnă a vorbi despre regimul paradiziac al lucrurilor pe care memoria are sarcina infinită de a-l regăsi. Funcția mimetică, magică a cunoașterii, regăsită la flaneur sub chipul colportajului reprezentărilor, joacă în lumea copilăriei un rol fundamental. Lucrurile întrețin între ele raporturi magice bazate pe similarități și gesturi alegorice complexe. Descrierea jocului de-a v ați ascunselea din Einbahnstrasse este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de secol nu este pentru Benjamin un ideal, un oraș alternativ în raport cu cel al realității sumbre din anii ’30, ci același oraș, „venit în fire“, privit dincolo de reprezentările sale dominante, ocupat de spirite și marcat de răscrucile posibilităților sale. Caracterul mimetic bazat pe recunoașterea și colportajul similitudinilor, deconstrucția reprezentărilor reificatoare și, deopotrivă, rolul recuperator al memoriei fac din jocul copilului o modalitate privilegiată a experienței urbane. Ea poate fi regăsită mai târziu, în cazul flaneurului, al peticarului (Lumpensammler ul) sau al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]