480 matches
-
a avea simțul demnității și pretind a fi crezuți pe "cuvîntul lor de onoare", capătă simțul proprietății și cu el posesivul ("Ce cauți la mine în odaie?"...), disociază noțiunile și experimentează cuvintele, devin didactici, epici. Fetele, mai precoce, anticipează prin mimetism viața adultă. Olguța comandă "o cafea", are "insomnii" sau e "bine dispusă". O dată cu funcțiile sufletești se dezvoltă trupul. Copiii au poftă de mâncare, sunt lacomi și anume voluptăți tactile sunt indiciul unei cenestezii sporite. Olguța se suie pe divan și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
conduce în mod fals interpretul la a căuta corespondențe între etichetele, denumirile și diagnozele istoricului și evenimentele sau faptele din realitate, ignorând că de cele mai multe ori există diferențe sensibile între prezentarea de manual a trecutului și trecutul în sine. Acest mimetism este unul mai general, existând și o serie de metafore revelatoare în acest sens (de genul mintea ca oglindă a naturii), dar oricât de mare ar putea fi convingerea unui cercetător că vorbește despre realitate, există un număr de presupoziții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un tip de conștiință scindată, care condamnă realitatea și reclamă refugiul în imaginar. Pe de altă parte, iubirea față de Mite trebuie înțeleasă ca o formă particulară de admirație pentru "modelul german" expresie a dorinței triunghiulare, semnalând resentimentul și, subsecvent, pericolul mimetismului steril -, pe când dragostea pentru Veronica lasă impresia unui sentiment mai firesc, mărturisind o trăire oricum mai "spontană" și mai "specifică", în deplin acord cu înclinațiile "temperamentului moldovenesc". Or, personalitatea poetului oscilează mereu între impulsul afirmării nestingherite (încurajat de șturlubatica Veronică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
specifică geniului, Cioculescu sancționează "primitivitatea" lui Lovinescu, prozator "incapabil să asimileze experiența romanului clinic post-proustian". Despre aceeași "primitivitate" vorbește și Ion Biberi, care constată, mai întâi, "identificarea autorului cu Eminescu" (procedeu caracteristic întregii literaturi lovinesciene): "Bălăuca reprezintă un fel de mimetism spiritual menit să constituie proba înțelegerii vieții intime a poetului de către E. Lovinescu și totodată efortul său de a arăta sugestiv regimul cu totul particular de viață sufletească al eroului său". Până aici, nimic neobișnuit. Recenzentul reproșează însă prozatorului un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și amintiri" procedeu psihologic "mult prea simplist și ineficient". De aceea, romanul lovinescian nu reușește să reînvie "viața interioară a lui Eminescu", arătând mai degrabă "chipul în care o minte lucidă, limpede și subjugată de rigorile logicii reflectă reveria"205. "Mimetismul spiritual" va fi sancționat, într-o cronică radiofonică, și de Perpessicius 206, care acuză, de asemeni, aceeași "eroare psihologică" inadmisibilă, în opinia sa, într-un context în care romanul românesc învățase deja "lecția" monologului interior: "Eminescu a fost fără doar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ne reamintim de formidabila continuitate în timp a unor tradiții, ritualuri și simboluri, până acum în plină (post)modernitate. Spectacolul sărbătorii îl auzim la radio, îl vedem la televizor, dar de puține ori îi înțelegem tâlcul ascuns sub stratul de mimetism și trivialitate sub care defilează astăzi triumfător prin lume. Suntem, pe bună dreptate, fascinanți de fiorul sacru al colindelor (cu condiția să nu fim exasperați de ele la birou sau pe stradă). Unii mai avem (încă) privilegiul să le ascultăm
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și de sprijin și în reflexia românească anterioară, consolidate pe parcurs cu toate referințele europene esențiale. Oricât de savante și poliglote. Dar efectiv asimilate și integrate unei scheme de gândire proprii. Epigonismul nu poate duce, în orice domeniu, decât la mimetism mecanic și mediocritate. O notă specifică oricărei culturi minore. În cazul Europei, se amintește, în primul rând, prea puțin de faptul că acest concept are tradiția sa efectivă, bine consolidată, în cultura română, de aproximativ trei secole. Ideea europeană nu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
poporului nostru și formele de organizare instituțională de model occidental "importate" în societatea românească 12 de generația pașoptistă 13. La fel ca pentru Maiorescu, pentru el sfârșitul secolului al XIX-lea este o perioadă de marasm, a zeflemelii 14, a mimetismului 15, a bolii sociale: " O boală socială are o evoluțiune identică cu aceea pe care o are o boală organică. Ea trece printr-o perioadă de infiltrare, în care corpul social se dispune a o primi; prin o perioadă de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
complicate, jucîndu-se. Pur și simplu jucîndu-se. Așezați ca-n jocurile lor fascinante, pe jos, în clase fără bănci, întreținîndu-se copilărește, Și asimilînd totodată. Cu oarecare întîrziere se va ajunge și la noi, sîntem siguri, la imaginea aflată deocamdată pe ecran. Mimetismul la români. Aud compatrioți care, în cel mai neaoș naționalism ceaușist, spurcă Occidentul. Capitalist. Deci nemilos, decăzut (tot decade de pe timpul Marii Revoluții din Octombrie... sau Noiembrie, dar nu vrea să și putrezească, așa cum era prevăzut). Îl spurcă, dar... dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
răspândirea lăcașurilor de cult au constituit tot atâtea probleme pentru puterea religioasă; ele încep să se rezolve, în mare măsură, abia odată cu domnia lui Ștefan cel Mare în Moldova și a Basarabilor în Muntenia, așadar la câtva timp după "descălecate". Mimetismul religios a ajutat semnificativ, prin ortodoxia angajată în slujba cauzelor creștine ale imperiului, în asimilarea modelului bizantin, mai întâi la nivelul instituțiilor statelor românești, apoi și în consolidarea imaginarului colectiv. Fenomenul prozelitismului a susținut domnia, prin argumentele spirituale pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu puteau să nu se facă simțite În țara noastră. Cu certitudine Însă, putem afirma că nu există epigoni ai vreunor Întemeietori de școli sociologice occidentale printre sociologii români. Nici alți reprezentanți ai științelor sociale nu au căzut pradă tentației mimetismului modelelor străine, nici măcar În momentele În care acestea erau În vogă În țări influente și cu mare potențial economic. Bovarismul epistemic nu a caracterizat niciodată biografia practicii sociologice românești; această conduită este valoarea de patrimoniu pe care comunitatea noastră profesională
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spectacolul acesta atât de puțin sobru al urmașului dedulcit la efectele școlii bizantine”). Se detașează, în sensul gustului conservator al criticului, șarja lansată în direcția experimentală a noului psihologism din anii ’60-’70, căruia nu îi lipseau, e drept, rigiditățile, mimetismele și naivitățile începutului: „Plictisiți de a fi purtat pe umeri atâta vreme un cap normal, unii dintre eroii acestor prozatori prizează bizareria experimentală, cherhanalele pescărești se umplu de cazuri psihiatrice, traume pitorești în cadru dunărean; Bucureștiul însuși devine sediul unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
autonome care cuprind întreg teritoriul spaniol. Această generalizare răspunde promisiunii de liniștire a situației, întru-cît permite plasarea, în mod formal, pe același plan, a generalității catalane, cu "comunitatea autonomă a Madridului", de exemplu, formată în 1983 printr-un soi de mimetism devenit obligatoriu. Pe deasupra, aproape toate aceste comunități arborează denumiri a căror estetică maiestoasă și perimată mate-rilealizează susceptibilitatea patrioților spanioli.405 În fapt însă, această estetică maschează o extremă densitate de formule poli-tice reale, de la cele mai radicale la cele dictate
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pentru scrisul aflat în proximitatea tensională a nuanței, ca spirit interior și ca atitudine publică. M. se situează fericit, alături de Antoaneta Ralian, Mircea Ivănescu, Irina Bădescu ș.a., în rândul celor pentru care actul traducerii înseamnă o pendulare echilibrată între un mimetism superior și o capacitate creatoare, inovatoare, presupunând empatie necesară interpretării. Claritatea, limpezimea, rafinamentul prind contur în realizări textuale ce captează atenția lectorului. Lipsite de stridențe, de echivalări care ar măcina și litera și spiritul cărților se dovedesc mai cu seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
cere una compensatorie, care, la rândul ei, declanșează alte crime, totul Într-un lanț care poate duce la extincția colectivității. Această pierdere a diferențelor și a limitelor este numită de Girard „criza sacrificială”. Sacrificiul este sistemul care oprește, prin reorientare, mimetismul violenței originare. El face acest lucru izolând În interiorul comunității o victimă predilectă, care preia asupra ei păcatul violenței și care, reprezentând crima finală, Închide lanțul violenței: În felul acesta, la baza sistemului sacrificial stă principiul „țapului ispășitor”. Deoarece acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu vremea nefavorabilă, fie cu obstacolele naturale (garduri, ziduri, copaci), fie cu ceilalți fani. Tensiunea inerentă acestor confruntări se dezamorsa de Îndată ce obiectul cultului Își făcea apariția; energiile acumulate se descătușează acum În forme paroxistice. ș...ț Identificarea se realizează prin mimetismul exterior (magie prin analogie) și prin atingerea sau dobândirea de obiecte-fetiș (magie prin contact). Obstacolele fizice sau umane sunt considerate ca atacabile, deoarece idolul nu apare În ipostaze transfigurate, nu oficiază, ci Împarte același mod de a fi ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și durere de Teodor Mazilu, parodierea prea stridentă a stilului de viață high-life, pretinsă reminiscență de moravuri burgheze, se transformă în subteranul replicilor într-o "înghimpare" a fățărniciei și a snobismului celor care-și trădează nostalgia vremurilor trecute chiar prin mimetismul reiterării obiceiurilor mondene: acumulări de Luchieni, fixarea unei zile de primire, afișarea unui comportament libertin în cuplu, achiziționarea cățeilor de buzunar, căutarea stării de spleen etc. În același mod se poate constata reconversia satirică a formulei "absurdului" presupuse de parabola
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spleen etc. În același mod se poate constata reconversia satirică a formulei "absurdului" presupuse de parabola utopiei din piesa Paradisul de Horia Lovinescu. Cu excepția acestora însă, chiar dacă reprezentările literare ale modului satiric sunt numeroase mai cu seamă în anii postbelici, mimetismul la limita epigonismului în cazul unora sau conținutul ideologic în cazul celor mai multe, le compromite valoarea estetică, așa cum nu s-a întâmplat cu scrierile lui Caragiale ale cărei "împunsături" satirice nu pot estompa meritele autentice, neconjuncturale ale comicului său. Pentru majoritatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deodată devenit solemn): Dragul meu... Vezi... Viața... Înțelegi... Ștefan (îl priveste atent, căutând să descifreze încurcătura lui): Nu înțeleg. Bogoiu: Nici eu.223 În piesa următoare, mercantilismul și cameleonismul șefului de gară, fixismul și intransigența absurdă a personajului-orologiu Domnișoara Cucu, mimetismul și insensibilitatea mascate în eleganță și aroganță, evidente la Grig, capriciile și plictiseala Monei trimit tot la ipostaze caracteriale creionate în Momentele și în comediile lui Caragiale. De fapt, în ambele piese, scene cu iz caragialesc alternează cu scene umoristice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altuia, precum Safta și jurnalistul Cătunaru, vor deveni aliații lui Pamfil în opera de ecarisaj moral pe care va reuși s-o desăvârșească. Față de lumea caragialiană, omogenizată, în ciuda opoziției dintre clase sociale și politice, prin aceași lipsă de scrupule și mimetism ridicol, în piesa lui George Mihail Zamfirescu se decantează valori autentice și compensatoare. Integritatea și spiritul justițiar al lui Pamfil, generozitatea și puritatea Saftei, spiritul civic și combatant, incoruptibilitatea și omenia ziaristului Cătunaru, echilibrează ipocrizia, paiațeria, voracitatea și egoimul lumii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aspect care leagă proza și dramaturgia lui Teodor Mazilu deopotrivă de viziunea lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu asupra absurdului, ține de fantoșizarea și de grotescul personajelor. La cei trei autori dezumanizarea este ilustrată prin artificialitatea gesturilor, stereotipia limbajului, mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii. Deosebirile sunt, totuși, semnificative. Dacă la Caragiale și la Eugen Ionescu limbajul și situațiile revelau găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb, amoralitatea, mania
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
socială. Se consideră că aceste două direcții, dreptul la locuință și diversitatea socială, sunt complementare. Statul înțelege să ajute persoanele sărace să-și găsească o locuință, le ghidează să trăiască în proximitatea unor familii scutite de dificultăți, sperând ca prin mimetism acestea să asimileze progresiv normele reușitei sociale. Există trei legi care stau la baza "dreptului la locuință" obiectiv devenit constituțional prin decizia Consiliului Constituțional din 19 ianuarie 1995: legea din 8 iulie 1989 cu privire la raporturile locative; legea din 31 mai
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pieselor - prin sistemul interminabil de referate și rețete de îndreptare - îndreptarea însăși a referințelor spre cunoașterea mai profundă a vieții, a practicii construcției socialismului, a problemelor specifice genului dramatic. Un rol deosebit de important revine Consiliului artistic al Comitetului pentru Artă”. Mimetismul, conflictul-clișeu, deznodământul neveridic proliferează mai ales în piesele într-un act: „Una din sarcinile însemnate ale revistei Cultura poporului este publicarea de piese scurte, destinate echipelor artistice de amatori (...). Este cât se poate de binevenită inițiativa revistei Cultura poporului de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Cine ești? De unde vii ? Încotro mergi?, evident apelând la un răspuns interior. 50 la sută din comunicare aparține limbajului non-verbal. Michelangelo, Moise Gesturile sfinte se deosebesc de gesturile: de joc prin comunicare estetică indirectă (dansul folcloric) și directă (baletul), prin mimetism (asemănare) și joc (ritm, dans cu temă). Gesturile cu mâinile ale ființelor pot fi: a) gesturile cu mâinile embleme - (gestul OK) sunt elemente nonverbale, al căror înțeles este cunoscut de majoritatea membrilor grupului social și sunt folosite intenționat pentru a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
c. Consider un merit general al lucrării, tipul de analiză propus de dl. Ghercă: unul analitic, din care lipsesc entuziasmele gratuite, ipotezele și concluziile pripite. Apelul la teorie, din perspectivă metodologică, nu este în cazul lucrării domnului Ghercă un simplu mimetism; restituirea presei catolice din România primei jumătăți a secolului XX utilizează schema lui Jerzy Topolski, amendabilă, dar utilă, cu explicația descriptivă a publicațiilor catolice, explicația genetică (atunci când se referă la instituirea presei catolice în Europa și în România), cea structurală
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]