1,372 matches
-
durabilă a stării de dispoziție psihică sau a tonusului psihic. În cadrul sindromului depresiv se notează existența a două componente clinice: una de natură fizico-somatică și alta de natură psiho-afectivă. Componenta fizico-somatică se caracterizează prin activitate redusă, gesturi limitate și puține, mimică precară cu aspect trist, bolnavul se mișcă încet, puțin sau preferă să stea în pat, inert, cu privirea în gol, inexpresiv. Este acuzată o stare de oboseală generală neexplicabilă, insomnii. Se notează prezența unor tulburări de ordin neurovegetativ cum ar
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
opoziție negativistă”. Pot însă exista și situații în care este posibilă mobilizarea pasivă a unor segmente corporale care, datorită hipotoniei musculare de data aceasta, dau impresia unei „flexibilități ceroase”. Se mai notează în cadrul simptomatologiei acestui sindrom, stereotipii de atitudine, gestică, mimică și limbaj, grimase, manierisme etc. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul catatonic, are două forme clinice de manifestare: stupoarea catatonică și agitația catatonică. Le vom prezenta în continuare. a) Stupoarea catatonică se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deteriorare evidentă în capacitatea de a-și face prieteni pentru egalii săi. 2) Deteriorare calitativă în comunicarea verbală și non-verbală și în activitatea imaginativă, manifestată prin următoarele: a) nici un mod de comunicare cum ar fi murmuratul comunicativ, expresia facială, gestica, mimica sau limbajul vorbit, b) comunicare non-verbală anormal de marcată, cu utilizarea privirii drept în ochi, a expresiei facile, a posturii capului, sau a gesturilor de a iniția sau modula interacțiunea socială, c) absența activității imaginative, cum ar fi interpretarea rolurilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încă tablouri clinico-psihiatrice propriu-zise. Dintre cele de mai sus, K. Schneider reține ca fiind mai frecvente și mai importante, tristețea, frica, mânia și angoasa. Ele se însoțesc de manifestări psihopatologice sau de asocierea lor la unele manifestări somato-vegetative, de expresie mimică sau corporală. Vom analiza în continuare aspectele principale ale psihopatologiei vieții afective și anume: stările anxioase, stările depresive, PMD, suicidul. O problemă importantă pe care trebuie s-o menționăm este legată de dublul aspect al vieții afective, ea situându-se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specifice, și anume: a) Simptomele psihopatologice reprezentate prin următoarele: - stare de neliniște și tensiune internă, - circumscrierea sentimentului vital la impresia de tortură, chin, suferință, - sentimentul vital de depresie și suferință. b) Simptomele psihomotorii care constau din următoarele: - fenomene de expresie mimică specifice, - agitație psihomotorie putând merge până la raptus, - inhibiție psihomotorie putând ajunge până la stupoare. c) Simptomele neurovegetative sunt exprimate prin următoarele tipuri de manifestări: - midriază, - paloarea feței, - transpirație bruscă, - tahicardie, - tahipnee, - uscarea mucoasei bucale, - diaree, - inapetența, - insomii, - reducerea libidoului și a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manifestare violentă și dezordonată, cu o evoluție ciclică de natură endogenă. Din punct de vedere psihopatologic, stările maniacele sunt caracterizate prin următoarele tipuri de tulburări: I) Tulburări psihice caracterizate printr-o exaltare generală interesând următoarele sectoare ale vieții psihice: a) mimică mobilă, privire strălucitoare, expresie jovială și euforică, atitudine amicală, familiară; b) comportamentul se caracterizează printr-o mare labilitate psiho-motorie, polipragmazie dezordonată, putând atinge formele agitației psiho-motorii cu manifestări coleroase, violente, antisociale; c) limbajul se caracterizează prin logoree, strigăte, vociferări, calambururi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
forma clinică a PMD și de tipul de evoluție al acestor forme clinice, crizele maniacale și crizele depresiv-melancoliforme își conservă caracteristicile psihopatologice proprii. Crizele maniacale se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele tipuri de tulburări psihice: - dispoziție euforică, mimică mobilă, - logoree, limbaj în versuri sau moriatic, - polipragmazie, - agitație psiho-motorie, - fugă de idei, asociații ideative prin asonanță, - hipersexualitate, agresivitate. Crizele depresiv-melancoliforme se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele aspecte: - dispoziție tristă, - izolare și închidere în sine, - plâns, - inactivitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte: - dispoziție tristă, - izolare și închidere în sine, - plâns, - inactivitate, mișcări reduse, - monoideism trist, - dezvoltarea unui delir melancolic de culpabilitate sau cu teme ipohondriace, - anestezie morală dureroasă, - idei sau tentative de suicid datorită autoagresivității, - bradipsihie, bradikinezie, - voce șoptită, limbaj sărac, mimică tristă. Tulburările afective „în plus”, de factură maniacală -, sau „în minus” - de factură depresiv-melancoliformă, constituie trăsăturile psihopatologice cele mai semnificative și importante ale psihozei maniaco-depresive. Sindromul maniacal sau depresiv poate fi întâlnit și în cadrul altor tulburări psihice, stări toxice, sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fenomenele de automatism mintal sau „sindromul Kandinski-Clérambault” reunind tulburări de gândire și de limbaj interior, halucinații auditive și automatisme motorii și senzitive. La acestea se mai adaugă tulburările de limbaj (schizofazia și glosolalia), precum și alte tulburări de expresie (scris, desen, mimică etc.). 2) Tulburările de percepție sunt constante și ele constau în halucinații auditive sau cenestezice penibile, amenințătoare, cu caracter ostil și injurios la adresa bolnavului. 3) Tulburările afective sunt frecvente și specifice în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Ele constau în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conforme cu starea de afect; - tulburări perceptive fizice cu coloratură afectivă; - idei de auto-sacrificiu pus în serviciul altora; - fluctuații rapide între anxietate și euforie. - dispoziție extatică cu idei misionare și mesianice; - iluzii și halucinații cu conținut conform cu dispoziția afectivă; - expresie mimică euforică, gesturi și mișcări patetice. 2) Psihozele confuzive excitant-inhibante Ca și în cazul formelor precedente și acest grup de psihoze cu evoluție ciclică prezintă manifestări dublu polarizate, fie către polul excitabil, fie către polul inhibat, așa cum se poate vedea în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o nouă imagine corespunzătoare noului său statut și rol autoatribuite, cerând sau chiar impunând și celorlalte persoane să-l recunoască ca atare. De aici și conflictul care va duce la „ruptura” dintre paranoic și lume. Felul de a se înfățișa, mimica, privirea, felul de a vorbi, de a se mișca, de a gesticula, conținutul vorbirii, vestimentația și accesoriile acesteia, mersul, felul de a se adresa celorlalți toate acestea vor fi expresia noului personaj pe care bolnavul îl reprezintă și cu care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi evaluat prin probe psihometrice, bilanțul somatic va fi evidențiat și completat prin investigarea tulburărilor neurologice, utilizarea probelor paraclinice de precizare a existenței unui proces organic lezional cerebral. Concluziile investigațiilor vor pune în evidență următoarele aspecte: tulburări de comportament: ținută, mimică, relații interpersonale, dispoziție emoțională, tulburarea fondului mintal și al capacităților operaționale reprezentat prin: tulburări de atenție, de memorie, dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj, tulburări de judecată privind, în primul rând, activitatea sintetică globală, achiziția de cunoștințe noi, raționamentul logic, tulburări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
viață normală și să nu mai poată participa la viața socială și profesională. Ambivalență: coexistența simultană a unor emoții, atitudini, idei, dorințe, cu caracter contradictoriu față de un obiect, o persoană sau o situație. Amimie: tulburare de expresie constând în imobilitatea mimicii. Amnezie: tulburare caracterizată prin incapacitatea evocării mnezice a unor evenimente anterioare, recente sau îndepărtate, din viața bolnavului. Amuzie: tulburare a ritmului muzical, înțelegerea și reproducerea acestuia, care apare în cadrul afaziei. Andropauză: oprirea funcției sexuale la bărbat. Corespunde menopauzei la femeie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a călători, de a se deplasa dintr-un loc în altul datorită unei instabilități constituționale de factură morbidă. Ecolalie: repetarea de către bolnav a cuvintelor și frazelor pronunțate de o altă persoană. Ecomimie: imitarea repetitivă de către un bolnav a expresiei mimice a interlocutorului său. Ecopraxie: imitarea de către bolnav a gesturilor unei persoane. Encoprezis: pierderea involuntară și inconștientă a materiilor fecale datorită unei reacții emoționale, în cursul somnului sau în stările de deteriorare psihică gravă (demențe, idioție etc.). Endogenie: concepție etiologică conform
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specific excitației maniacale. Manie: tulburare psihică autonomă caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică (mimică, limbaj, ținută, comportament, gesturi) cu caracter afectat, lipsită de simplitate și naturalețe. Masochism: perversiune sexuală cu caracter pasiv care asociază plăcerea erotică cu durerea fizică. Este opusul sadismului. Mânie: stare de afect de scurtă durată și de mare intensitate, caracterizată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
odată cu dispariția factorilor etiologici care le-au produs și întreținut. Psihoză: boală psihică gravă care alterează sistemul personalității, conduita și relațiile bolnavului, acesta neavând conștiința bolii sale. Puerilism mintal: stare de regresiune patologică la stadiul copilăriei, caracterizată prin atitudini, expresie mimică, limbaj, preocupări, regresiune emoțională, a gusturilor și tendințelor bolnavului. Raptus: tulburare paroxistică cu caracter de descărcare explozivă, bruscă, adesea cu consecințe periculoase, antisociale (suicid, homicid). Reacție: răspunsul emoțional-afectiv la evenimentele vieții trăite de individ. Refugiu: atitudine de „refuz mascat” prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
efect morbigenetic asupra individului sau al grupului social, responsabil de apariția tulburărilor psihice. Status: existența unei stări anormale sau patologice specifice, care întrunește condițiile unei dezvoltări morbide specifice. Stereotipii: repetarea invariabilă, cu caracter patologic, a unor gesturi sau acte, expresii mimice sau verbale, iraționale ale bolnavilor psihici. Stigmate: semne unice sau asociate, cu caracter obiectiv, desemnând o stare morbidă, particulară. Exemplu: „stigmate de degenerescență”, „malformații”, „atavisme” etc. Stupoare: suspendarea oricărei activități fizice și psihice, activitate intelectuală și afectivă, imobilitate cu negativism
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apărute în contexte autentice, inclusiv portofoliile, proiectele, compunerile și orice alte performanțe! c) Folosește evaluarea informală în clasă și în celelalte medii de învățare! Evaluarea informală se referă, înainte de toate, la observațiile directe ale profesorului, prin contactul vizual, limbajul corpului, mimică și performanțele în muncă. Aceste observații pot completa evaluările formale, ca bază pentru reglarea instruirii. Deși într-o oarecare măsură burlescă, „echilibristica” lui Brent G. Wilson dovedește că posibilitatea sintezei dintre unidimensionalitatea curriculară modernă și multidimensionalitatea pedagogică postmodernă nu este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o consideră a sa, mai ales în limbajul actorului social, în cuvintele și expresiile pe care le folosește. Vorbirea este dependentă de contextul social, fie el implicit (social-istoric, situațional), fie explicit, încurajând anumite expresii, sintagme, cuvinte, corelate cu gesturi și mimici adecvate, impunând un anumit stil de comunicare. Tatiana Slama-Cazacu (2000) invoca „forța”, „puterea” limbajului derivând dintr-o ideologie dominantă care-și propune să schimbe sau să instituie în numele unei autorități. Contextul social, prin autoritatea sa, prin „prestigiul” unor persoane îl
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și „prelucrată”, un gigantic experiment social pe cobai. Erau testate astfel potențialul de nemulțumire, impactul posturilor de radio occidentale, reactivitatea la bancuri și critici ale regimului. Îi recunoșteam, îmi făcusem de mult un obicei secret din a le urmări fizionomiile, mimica, atitudinea insinuantă, arogantă, superioară, de inși obișnuiți să nu fie contraziși, le „citeam” semnalele, strategia - rândurile de aici sunt și rodul observațiilor empirice ale puberului și adolescentului de atunci. Erau pentru mine Pericolul de care trebuia să te ferești și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
patronilor care înființează unități protejate sau locuri de muncă protejate; d) accesibilități: - adaptarea clădirilor civile și spațiului urban aferent, inclusiv în mediul rural (școli, primării, magazine, biserici, instituții comunitare etc.), la nevoile persoanelor cu dizabilități; - accesibilizarea telefoanelor publice; - recunoașterea limbajului mimico‑gestual; - organizarea și semnalizarea spațiilor de parcare; - achiziționarea mijloacelor de transport public, accesibile pentru toți; - montarea sistemelor de semnalizare sonoră și vizuală pentru persoanele cu dizabilități. În concluzie, în orice societate bazată pe valori democratice autentice, instituțiile guvernamentale centrale și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a circumvoluțiunilor), o nevoie acută de comunicare în plan afectiv a copilului pentru a se simți apărat, ocrotit și iubit. În această perioadă, relația adultului cu copilul are la bază o dispoziție afectivă pozitivă, manifestată prin zâmbet, gesturi jucăușe, expresii mimice și expresii verbale („vorbe de alint”) care exprimă dragoste, apropiere, bucurie, dăruire totală în apărarea și îngrijirea copilului. Important este faptul că, atât în timpul sarcinii, cât și după naștere, copilul nu este imun și nici indiferent la agresiunile verbale sau
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în ultimul rând, pentru evoluția copilului comunicarea constituie unul dintre aspectele fundamentale ale adaptării și dezvoltării. Comunicarea nu se reduce numai la realizarea ei prin vorbire (limbaj oral), în această etapă având o mare importanță și reacțiile nonverbale în care mimica, gestica, postura și paralimbajul sunt deosebit de active. De exemplu, la 3‑4 săptămâni se manifestă zâmbetul ca expresie a comunicării nonverbale ce are loc prin așa‑numitul „contact vizual” cu cei din jur. La două luni intervin momente în care
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
numitul „contact vizual” cu cei din jur. La două luni intervin momente în care copilul își întrerupe suptul pentru a zâmbi ca răspuns la discursul afectiv al mamei. Ulterior, pe la 4‑5 luni, copilul înțelege unele aspecte ale comunicării după mimica și gestica adultului. Cu timpul, comunicarea nonverbală se subordonează comunicării verbale; gânguritul constituie forma incipientă a vorbirii care cuprinde mai întâi vocale neclare, apoi acestea devin clare (a, e, i, o, u). După 4 luni se produc articulări de vocale
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
adesea îndepărtată de realitatea înconjurătoare. La deficienții de auz, atunci când demutizarea are loc la vârste mici, însușirea comunicării verbale asigură un traseu și un ritm obișnuit de dezvoltare a gândirii; dacă procesul demutizării întârzie, comunicarea se reduce frecvent la limbajul mimico‑gestual, lipsit de bogăție semantică, de operativitatea și suplețea limbajului verbal, iar conținutul gândirii nu se poate desprinde de concretul nemijlocit, operațiile superioare fiind efectuate cu dificultate și la un nivel de complexitate mai redus. În cazul celorlalte categorii de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]