1,127 matches
-
rata prezentul. Și astfel, Ulise funcționează ca un model. Din ce motive? Nu se știe. Poate pentru că Platon face din el un contramodel, o persoană menită doar să pună în valoare o alta, prezentând-l în Hippias ca pe un mincinos: oare din cauza miturilor și a poveștilor homerice? Dar mai ales pentru că eroul Odiseei este preocupat de prezent, trăiește clipa, și o face de la o zi la alta fără să-și piardă din vedere obiectivul: întoarcerea în Itaca. De asemenea, pentru că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cum se cuvine? În vreme ce striga, meșterul i-a pus în mână altă piatră. Fără să-și dea seama, tânărul a prins piatra în pumn și a spus deodată: Piatra asta nu e jad! („Piatra din mână” în J.C.Carriere. Cercul mincinoșilor. București: Editura Humanitas. 1999) 6. 1. „Organizația care învață” și învățarea organizațională Învățarea permanentă și continuă s-a impus ca o necesitate și ca o soluție la schimbările ce au loc în diverse domenii ale vieții individului și ale societății
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Omenia omenie cere, și cinstea - cinste”.) „Făgăduiala” trebuie să fie și În raport cu tine Însuți: „A fi Îndrăzneț când ai un trecut pe care Îl poți compromite este cel mai mare semn de forță.” (A. Delacroix) Cu propria gură se dă mincinosul de gol. Pentru că, vrând cu tot dinadinsul să ascundă o minciună dovedită cu o altă minciună, arătându-și inconsecvența față de sine Însuși, Își trădează caracterul, se autodemască, precum cucul care „Își cântă numele”.) „Dacă te prefaci uneori că nu știi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu poate să-l suporte când se discută pe față despre el.) Dacă minți, să minți În așa fel Încât să crezi și tu că minciuna ta e adevărată. (Se cere un pic de demnitate chiar și În minciună.) „Pedeapsa mincinosului constă nu În faptul că nu este crezut, ci În faptul că el nu poate crede pe nimeni.” (G.B. Shaw) Unii oameni sunt ca acele orologii care arată o oră și sună alta. (Ipocriții una spun și alta gândesc; la
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care arată o oră și sună alta. (Ipocriții una spun și alta gândesc; la fel și inconsecvenții, care-și schimbă ideile sau sentimentele cu repeziciunea cu care alții Își schimbă hainele: „O minciună spusă cere alte șapte, ca să fie acoperită”; „Mincinosul se Îmbolnăvește dacă nu spune minciuni”.) „Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit și de șiret, oricât vei ști să ticluiești și să sulemenești minciuna - ea rămâne tot minciună. Vei Înșela pe un om, o generație, două
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
generație, două - dar timpul... pe el nu-l vei Înșela.” (Al. Vlahuță) Cine se laudă că nu e mincinos trebuie crezut numai pe jumătate. Cine e sincer nu simte nevoia să spună lucrul acesta.) „Minciuna este grosolănia oamenilor prefăcuți.” (Vauvenargues) Mincinosul bănuiește pe toată lumea. (Aceasta este una dintre pedepsele lui.) „Mincinosul nu câștigă alt lucru decât acela de a nu fi crezut când spune adevărul.” (Esop) Când clopotul cel mare se trage, celelalte nu se mai aud. (Când, În sfârșit, adevărul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Al. Vlahuță) Cine se laudă că nu e mincinos trebuie crezut numai pe jumătate. Cine e sincer nu simte nevoia să spună lucrul acesta.) „Minciuna este grosolănia oamenilor prefăcuți.” (Vauvenargues) Mincinosul bănuiește pe toată lumea. (Aceasta este una dintre pedepsele lui.) „Mincinosul nu câștigă alt lucru decât acela de a nu fi crezut când spune adevărul.” (Esop) Când clopotul cel mare se trage, celelalte nu se mai aud. (Când, În sfârșit, adevărul Începe să grăiască, toate aluziile, denigrările sau minciunile spuse până
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
răspuns: «La cei stricați, pentru că mi-au arătat ce trebuie să ocolesc».” (Saadi) Nu e după cum vrea omul, ci după cum poate. (Când dorința nu se bazează pe putința de a o realiza, rămâne doar o iluzie.) Excepția confirmă regula. (Un mincinos notoriu, de exemplu, care Încearcă la un moment dat să pozeze În om cinstit nu reușește altceva decât să atragă și mai mult atenția asupra caracterului său.) „Nu a trăi e de mare preț, ci a trăi cinstit.” (Socrate) „Există
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
italiană contemporană, pref. trad., București, 1938; Critica italiană de la Vico la Croce, București, 1941; Massimo Bontempelli, De-a noastră, București, 1942; Vittorio Alfieri, Mirra, București, 1943; Gabriele D’Annunzio, Fata lui Jorio, București, 1943, Cetatea moartă, București, f.a.; Carlo Goldoni, Mincinosul, București, 1943; Emilio de Marchi, Romanul unui om necăjit (Demetrio Pianelli), Craiova, 1943; Niccolò Machiavelli, Mătrăguna, București, 1943; Philippe Bouhler, Napoleon. Zbuciumul neînțeles al unui geniu, Craiova, 1943. Repere bibliografice: Al. A. Philippide, V. Alecsandri - Călătorii și misiuni diplomatice, ALA
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
propunerea ta nu reprezintă o altă propunere nominalistă, ci depășește acest moment. Corin Braga: Impresia mea este că anarhetipul creează un cerc vicios, nu În sens peiorativ, ci În sensul unei perplexități constructive. Este Într-un fel celebrul paradox al mincinosului: nu poți să definești În termeni tari, explicativi, un concept care proclamă că nu există termeni tari, explicativi. E o situație din care eu nu am găsit ieșire. Caut, chiar vă rog să căutăm Împreună... Mircea Muthu: Paradoxul este că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aceștia. Interacțiunea lor devine sursă informațională pentru ansamblul mentalului lor. - Analizarea rolurilor. Indivizii Își asumă În grup roluri formale (sau atribuite: sex, poziție socială, vârstă etc.), roluri informale (sau ocupaționale: șmecherul de cartier, vampa etc.), tipuri sociale (băiatul de treabă, mincinosul etc.), tipuri sociopsihologice (definite prin interacțiune: activ/pasiv × pozitiv/negativ), rolurile articulate (așa cum transpar ele din manifestările și discursurile actanților). Este necesară și analizarea tacticilor atribuirii/asumării de roluri. - Analiza relațiilor. Aceasta presupune interpretarea modului de interacțiune În interiorul grupurilor: prietenie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Îi producea, de decenii, exasperare. Totodată, un efect - poate scontat - al aceluiași gest era acela de a anihila caracterul coroziv al vechii identități (de mămăligari) a românilor, tocmai pentru că, acum, ea era actualizată tocmai de un român. Ca În paradoxul mincinosului, câtă valoare putea fi atribuită acestui verdict, câtă vreme Îl pronunța un ins care cădea, și el, sub incidența lui? Răspunsul Îi revine fiecăruia dintre noi sau poate Istoriei. Aceste exemplificări au rostul de a anecdotiza puțin discuția noastră și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de ani, București, 1974; Evul Mediu întâmplător, îngr. Voica Foișoreanu-Guga, București, 1984; Poezii, îngr. Romulus Vulpescu, introd. Ștefan Aug. Doinaș, Cluj-Napoca, 1986. Traduceri: Sütő András, Un leagăn pe cer. Pagini de jurnal, pref. Titus Popovici, București, 1972; Jurek Becker, Iacob mincinosul, Cluj-Napoca, 1974 (în colaborare cu Iva Paraschiv); Willi Meinck, Uluitoarele aventuri ale lui Marco Polo, I-II, Cluj-Napoca, 1986 (în colaborare cu Ileana Foișoreanu). Repere bibliografice: Constantin, Despre poeți, 211-213; Ciobanu, Panoramic, 203-205; Felea, Secțiuni, 208-210, 376-381; Iorgulescu, Rondul, 143-147
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
mai bine recurgându-se la circularitatea cauzală: cogniție - afectivitate - comportament, în particular dintre stereotip (cogniție), prejudecată (planul afectiv-evaluativ) și discriminare (comportament). Aceasta întrucât credința că indivizii out-group-ului au ca sursă o reprezentare negativă (un stereotip) - de exemplu, sunt leneși și mincinoși -, de unde subaprecierea lor (prejudecata), ceea ce conduce la comportamentul de evitare (discriminare) și, prin urmare, la pierderea ocaziei de a vedea cum sunt ei realmente și ce deosebiri subzistă între ei. S-a dovedit, în acest sens, că, atunci când există o
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
19Dintre noi au ieșit, dar nu erau de‑ai noștri; căci de‑ar fi fost de‑ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toți de‑ai noștri, de aceea au ieșit. [...] 22Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduiește că Isus este Cristosul? Acesta este anticristul, cel care tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul. Acest fragment este important din mai multe motive. Anticristul se află deja (<¬<) în lume, subzistând în forma numeroșilor anticriști. Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
denumirea „Anticrist”. Folosit la singular, termenul desemnează un personaj metafizic și eshatologic deopotrivă, similar celui din scrierile pauline. La plural, el desemnează schismaticii care se situează în opoziție dogmatică cu membrii „dreptcredincioși” ai comunității. Așadar, „Anticristul” apare cu aceste însușiri: mincinos, fals profet, amăgitor. Spre deosebire de textele mesianice analizate până aici, epistolele ioanice nu sunt caracterizate de o atmosferă de angoasă eshatologică, ci vădesc o vie preocupare de ordin dogmatic. Autorul admite că proliferarea anticriștilor constituie un semn neîndoielnic al „ceasului de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întors inima sa de la Dumnezeu, slujind lui Beliar.” (2, 4) În timpul domniei sale, „s‑au înmulțit magia, vrăjitoriile, prezicerile, ghicitul, desfrânarea, adulterul, prigoana celor drepți” (2, 5). Politica regelui este susținută la curte de o întreagă ceată de profeți lingușitori și mincinoși. Nemaiputând îndura o atare situație, Isaia părăsește Ierusalimul, retrăgându‑se mai întâi în Betleem, iar apoi „în munți” (2, 9) împreună cu o comunitate restrânsă de profeți prieteni. Ei vor rămâne aici timp de doi ani, până ce vor fi descoperiți și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se și lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte”. Iată descrierea lui Hipolit: „Cine va fi, așadar, cel care‑l împiedică până acum, dacă nu cea de‑a patra fiară, după care va veni Mincinosul, când ea va fi răsturnată și dată la o parte?” (IV, 21, 4). Existența Imperiului Roman dobândește astfel o semnificație adânc teologică. Ea este cea care „condiționează” în planul istoriei venirea Anticristului, care, la rândul său, determină parusia lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
desfrânata Babilon va fi scânteie și cenușă. Apoi, peste Ierusalim va păși învingătorul latin. Zicând deci: „Eu sunt Cristos, cel căruia neîncetat vă rugați”. Și, de bună seamă, întâii născuți îl vor copleși de laude, înșelați, Din pricină că profetul său cel mincinos va face nenumărate minuni. Și mai ales, pentru ca ei să creadă în el, chipul său va grăi. Cel Atotputernic îi va îngădui să ucidă sfinții. Atunci, citind Scripturile cu de‑amănuntul, iudeii Vor striga într‑un glas către Cel Preaînalt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Siria”. Personajul este identificat cu Anticristul numai spre sfârșit (cap. 19), pe tot parcursul scrierii fiind vorba doar de un rege de o extraordinară răutate, malo spiritu genitus, euersor ac perditor generis humani, ajutat de un mendaciorum propheta („profet al mincinoșilor”). El se va pretinde „adevăratul fiu al lui Dumnezeu”, cerând și o cinstire pe măsură și „va cuteza să distrugă templul Domnului” (7, 17). Cei care nu se vor lăsa înșelați, acei sectatores ueritatis („discipoli ai adevărului”), segregabunt se a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tatăl, unii s‑au ridicat să spună: „Eu sunt Cristos!”, asemenea lui Simon Magul și altora ale căror nume nu mai este nevoie să fie spuse aici. Într‑adevăr, în ziua cea din urmă trebuie să se ridice noi cristoși mincinoși zicând: „Eu sunt Cristos” (Mt. 24,24). Ei vor înșela pe mulți și mulți vor alerga de la Răsărit la Apus și din Nord la mare zicând: „Iată, aici este Cristos! Sau: Iată, acolo” (Mc. 13, 21). Dar cei mândri și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scoate mari strigăte de durere; își vor lovi fața și își vor smulge perii capului; își vor sfâșia obrajii cu unghiile și vor spune: „Ce nenorocire și ce tristețe! Ce legământ mincinos am făcut? Ce dezamăgire uriașă! Cum a reușit mincinosul să ne amăgească? Cum de l‑am urmat noi? Cum ne‑am lăsat prinși în plasa lui? Cum de am căzut în mreaja lui cea murdară? Cum oare nu am înțeles Scripturile, deși le‑am auzit?”. Într‑adevăr, cei lipiți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale soluții. Si ergo ex nobis exierunt, antichristi sunt; si antichristi sunt, mendaces sunt; si mendaces sunt, negant Jesum esse Christum. Iterum redimus ad difficultatem quaestionis („Dacă deci ei au ieșit din mijlocul nostru, sunt anticriști; dacă sunt anticriști, sunt mincinoși; dacă sunt mincinoși, tăgăduiesc că Isus este Cristos. Iată‑ne din nou în punctul critic al problemei”) (3, 8). Până aici oratorul nu a făcut decât să creeze suspans. Brusc însă el exclamă, ușor teatral: Quiescat paululum lingua, uitam interroga
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ergo ex nobis exierunt, antichristi sunt; si antichristi sunt, mendaces sunt; si mendaces sunt, negant Jesum esse Christum. Iterum redimus ad difficultatem quaestionis („Dacă deci ei au ieșit din mijlocul nostru, sunt anticriști; dacă sunt anticriști, sunt mincinoși; dacă sunt mincinoși, tăgăduiesc că Isus este Cristos. Iată‑ne din nou în punctul critic al problemei”) (3, 8). Până aici oratorul nu a făcut decât să creeze suspans. Brusc însă el exclamă, ușor teatral: Quiescat paululum lingua, uitam interroga („Să tacă limba
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pozitivă ori negativă, izbucniri violent-sarcastice conturează la un loc imaginea unui scriitor de temperament israelian în veșmântul cuvântului românesc. SCRIERI: Pe o planetă comică, Tel Aviv, 1976; O viață automată, Tel Aviv, 1978; Ironia soartei, Tel Aviv, 1980; Memoriile unui mincinos, Tel Aviv, 1982; Denunțuri, Tel Aviv, 1983; Știri eterne, Tel Aviv, 1992; Istoria lumii de la sfârșit și până la început, Tel Aviv, 1993; Culmea ironiei, Tel Aviv, 1994; Bilete în Zidul Plângerii, Tel Aviv, 1995; Manuscrisele animate de la Marea Moartă, pref.
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]