3,813 matches
-
a interpretat gestul lui ca pe o încuviințare. Are momente când tușește, grohăie, râgâie, câteodată se bășește, el știe dacă intenționat sau nu, deși, după părerea mea, bășina trebuie interpretată drept o reacție de transfer negativ din partea lui. — Păsuleț, ești minunat! „Păsuleț“, când e pisicuța și mâța mea blândă la așternut - iar când se luptă pe viață și pe moarte: — ’Re-ai al dracu’ de jidan împuțit! Vreau să mă mărit, să fiu om! Eu urma să fiu, vasăzică, pasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ani și să-i dai papucii iubitei - să simți primul fior al unui gest sadic îndreptat împotriva unei femei! Și să visezi femeile care vor veni la rând. În iunie m-am întors în New Jersey, încrezător în „tăria“ mea, minunându-mă cum de am putut să mă las captivat, fie și numai pentru o clipă, de o făptură atât de banală și grasă. O altă inimă creștină pe care am zdrobit-o a fost aceea a Pelerinului, Sarah Abbott Maulsby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
frumoasă. Cred că nu-s nici deșteaptă. Aici se opri, sperând să fie contrazisă. „Ești minunată, strălucitoare, spirituală“ - cuvinte incredibile care ar fi eliberat-o de orice nevoie de a-l răsplăti sau de a-i refuza cadourile. A fi minunată sau spirituală erau lucruri mai de preț decât oricare din cele pe care i le oferea el, pentru că dacă o fată e iubită, chiar și femeile bătrâne, cu experiența lor, ar trebui să-i recunoască dreptul de a primi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a văzut luând poșeta. Nu există nimic care să facă legătura Între mine și apartamentul lui Kolber. Ar fi trebuit, poate, să arunc undeva revolverul? se Întrebă el, apoi tot el se liniști: Ar fi putut duce la mine. Te minunezi ce rezultate se pot obține astăzi după o zgârietură pe țeavă. Crima era din ce În ce mai nesigură an după an. Auzise zvonuri despre o nouă tehnică amprentală, o modalitate prin care Îți puteau detecta desenul papilar chiar dacă mâna fusese Înmănușată. Dar Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clare fusese cea care Îl trezise. Cel cu vioara Îl Înjură la rândul lui și continuă să cânte, mai mulți oameni Începură să vocifereze concomitent și cineva râse. — Ești dezamăgit? Întrebă ea. Am fost chiar atât de nepricepută? — Ai fost minunată, spuse el. Dar n-am știut. De ce ai fost de acord? Ea spuse, cu un ton tot atât de fin ca al viorii: — O fată trebuie să treacă și prin asta la un moment dat. El Îi atinse iarăși fața. — Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
foarte calmă. Nu are rost să-mi ies din pepeni, spuse ea. Oricum, ei nu pot să Înțeleagă. Prietenul meu va Începe să mă caute curând. — Asta așa e, spuse el cu ușurare, apoi ezită o clipă. Probabil că te minunezi de ce nu-mi cer scuze pentru acest... disconfort. Vezi, În ceea ce mă privește, există o problemă mai importantă decât orice disconfort. Nu cred c-ai Înțelege. — Sigur că nu, spuse ea, gândindu-se cu umor amar la noaptea care trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aștepta zece minute Înainte de a-l Întreba pe unul dintre bărbații din stație dacă nu m-a văzut cumva. În douăsprezece minute mă va găsi. Inima Îi sări din piept când o cheie se Întoarse În broască și ea se minună de repeziciunea cu care o depistase, dar cel care intră nu era Myatt, ci un ofițer blond și aferat. Acesta lătră un ordin peste umăr și doi soldați intrară după el și se opriră cu spatele la ușă. — Dar despre ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era recunoscător furtunii care urla și se strecura În rafale Între el și cei doi soldați. Unde stătea el nu bătea vântul, pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era trimis În vârtejuri pe după colțuri, În direcția opusă. Se minună el Însuși de propria-i insistență de-a mai rămâne În gara goală și periculoasă. Își spuse că nu-i era dator fetei cu nimic și știa că ea ar fi de acord cu el. „Suntem chit“, ar spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rusesc din Pera și vă Întoarceți pentru cină, vă recomand un spectacol pentru seara asta. Iar acum, dacă doriți, vă comand un taxi pentru după-amiază de la o firmă de Încredere. Amândouă deschiseră gura În același timp și spuseră: — Ar fi minunat, domnule Kalebgian. Și, În timp ce el suna la garajul vărului lui de-al treilea de la Pera, ele trecură În cealaltă parte a holului, spre anostul stand cu dulciuri, și se Întrebară dacă să-i cumpere cumva o cutie cu dulciuri. Hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pudrându-și brațele. — Ai Într-adevăr intenția să cinezi cu Savory? Întrebă Myatt. — Ei bine, așa am promis, spuse Janet. — Am fi putut cina Împreună la Pera Palace și apoi să mergem de-acolo la Petits Champs. — Ar fi fost minunat, nu-i așa? spuse Janet Pardoe. Începu să-și aranjeze sprîncenele c-o periuță. — Cine-i acolo? Myatt arătă cu degetul la o fotografie mare, Într-o ramă pliantă, Înfățișând fața pătrățoasă a unei femei. Părul Îi era ridicat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
afla de o săptămână În luna ei de miere de după divorț și mi-a povestit totul Într-un minut. Totuși, asta nu Înseamnă că știu, de fapt, ceva despre ea. —Ziua În care s-a pronunțat divorțul meu a fost minunată, de fapt, spuse Lauren de sub pălăria de soare neagră, cu boruri mari, pe care o scosese din sacul ei de canafas, marca Hermès. Îți place pălăria? Yves Saint Laurent i-a dat-o mamei mele În 1972. Este superbă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Lauren, declară Milton, plin de dramatism. —Păi, prima dată am văzut-o pe Lauren În Careyes, am spus, simțind ceva În aer. De-abia dacă o cunosc. —Știu. Lauren mi-a povestit totul despre tine. Zice că ai o influență minunată asupra ei, spuse Marci, oarecum În silă. Brusc, Marci păru nervoasă. Se uită prin Încăpere, trăgând neîndemânatic de fustă. —Sunt atât de lipsită de originalitate, nu-i așa? Tot ce puteam să fiu era Bridget Jones 2, pentru că sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Împotriva căruia ai luptat multă vreme este, de fapt, cea mai bună idee pe care ai avut-o vreodată. Milton mă sedusese În răstimp de câteva minute, folosind În principal următoarele argumente: convingându-mă de faptul că ar fi fost minunat ca, la Întoarcerea de la Paris, Hunter să găsească finisate ca lumea măcar trei Încăperi - bucătăria, dormitorul principal și salonul - și atrăgându-mi atenția că În mai puțin de o lună, de una singură, nu aș putea obține acest rezultat. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Baby Buggy sunt, În anumite cercuri, cele mai exclusiviste evenimente de caritate pentru bebeluși din oraș, frecventate de mămici milionare și de discipolii lor. Mesia lor este Jessica Seinfeld, președintele baby buggy, mamă a doi copii, soția lui Jerry. Mă minunam cum de are ea timp să poarte de fiecare dată când iese În oraș o altă rochie creată de Narciso Rodriguez, să organizeze prânzuri Baby Buggy, să facă sex și să meargă să i se facă manichiura... —Cincizeci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
toate Îi păreau la fel. Hunter avea dreptate, n-aveam decât să am Încredere În el. Poate că ar fi trebuit să accept frumoasa propunere făcută de soțul meu și să nu mă mai agit atâta pentru nimicuri. Parisul era minunat iarna pentru turiști. —Iubitule, mi-ar plăcea la nebunie să merg la Paris, am spus În cele din urmă. Chiar aș fi putut să și lucrez la un proiect cât eram acolo, căci aveam nevoie de niște magazine În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe Hunter, cu bagajele noastre deja puse la locul lor. Hunter pleca la Frankfurt, apoi În Danemarca și, de acolo, la New York. Eu plecam la Moscova de pe un alt aeroport decât el și apoi mă Întorceam la New York. Săptămâna noastră minunată la Paris se Încheiase, dar nu mă simțeam tristă, chiar dacă nu aveam să-l văd pe Hunter timp de două săptămâni. De fapt, mă simțeam refăcută. Căsnicia era un paradis. Când m-am dus să verific dacă bagajele fiecăruia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de soți. Împopoțonate cu perle și cu blănuri, păreau totuși cu mult Întrecute de rusoaice la capitolul găteli. Valerie și grupul ei s-au așezat la o masă chiar lângă a noastră. —Nu-i așa că Îmbrăcămintea lui Ralph Lauren e minunată de purtat În zăpadă? Întrebă retoric Marj. Îmi place mai mult să o port la Aspen, obiectă Valerie. De ce nu suntem noi la Aspen? —Mie Îmi place la nebunie aici. Unde altundeva mai poți purta fără teamă nurca albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eu. Se Întoarce Hunter acasă diseară. De-abia aștept să-l văd. Eram atât de Încântată de bijuterie, că nu am rezistat să nu-i povestesc lui Lauren despre ea. — Știi, aseară am găsit În computerul lui Hunter schița asta minunată de la S.J. Phillips cu un pandantiv cu ametist și cu un S din diamante În jurul lui. Este nemaipomenit de frumos. Nu că e drăguț din partea lui Hunter? Urmă o pauză lungă. Lauren păru să mediteze cu tristețe, apoi spuse: Draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai nasol Crăciun din viața mea. Mie, pe de altă parte, Crăciunul mi se părea de basm. Nu Întotdeauna fusese așa. Pe vremea când eram celibatară, Crăciunul devenise de la an la an tot mai Întunecat, dar acum, această perioadă era minunată. Anul ăsta, blocarea traficului din oraș din cauza aprinderii beculețelor pomului de Crăciun din Rockefeller Center mi s-a părut Încântătoare, nesfârșitele cântecele cu „jingle-bell-jingle-bell-jingle-bell-PUBLIC ȚINTĂ“ din reclamele TV m-au umplut de atmosfera sărbătorilor, iar perspectiva de a putea urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu mai era deloc ea Însăși. Eu, una, cred că s-ar mărita cu el, zău. Dacă nu ar fi logodit. M-am dat un pic Înapoi și am privit la pomul de Crăciun, Întrebând: Nu că arată drăguț? — Este minunat, iubito. Parcă țin minte că spuneai că Lauren nu vrea să se mai mărite niciodată. Tipul ăsta, știu și eu, e altfel. Dar Îți spun eu, că dacă el ar fi fost pe spate după ea și ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
centrală și apoi am mers acasă și ne-am petrecut cea mai mare parte a după-amiezii relaxându-ne În bazinul cu apă fierbinte de pe terasa cabanei. Îți mulțumesc pentru petrecere, Sylvie, spuse Hunter În timp ce stăteam În spuma aburindă. A fost minunată și atât de diferită de New York. —Și mie mi-a plăcut, am răspuns, Înconjurându-mi brațele pline de picături de apă În jurul lui și sărutându-l. Totul era atât de sexy și de romantic aici... Ești cel mai grozav soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întors și m-am privit În oglinda din spatele meu. Ametistul atârna exact unde trebuia, exact sub clavicula mea. Reflecta lumina și scânteia Într-un mod foarte atrăgător. Ar fi fost minunat de purtat la balul lui Alixe Carter. —Hunter, este minunat, dar... —...grrrrrr! toarse Eartha Kitt, Începându-și recitalul. Hunter se ridică brusc și veni să se așeze pe banchetă lângă mine. Își puse un braț În jurul meu și mă sărută afectuos. Chiar nu era momentul să-l acuz de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
statornic, ambiție impusă, de-a miza, știind că jocul e pe cîștigate. A coborît la stația din fața fabricii: o femeie cunoscută pe vremea studenției, eterna parteneră a studenților, ei bucuroși că nu-i costă, ea fericită că umblă cu studenți -, minunată pentru potolirea foamei de amor. O proastă care n-o mai slăbea din hi-hi-hi! și ho-ho-ho! cînd i se făcea curte, jenîndu-se foarte la vorbele frumoase, trimiterile la mitologie ori la literatură, dar care devenea gravă și aproba cu bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu o admiram; trebuie să recunoaștem că, din punctul de vedere al formelor, arată superb. Dar clatină el din cap nimeni nu se îndrăgostește de o simplă figură geometrică, te rog să mă crezi! Ce frumos știu să mint!" se minunează el în timp ce ia mîna fetei s-o sărute, înțelegînd din privirea ei că vorbele acestea i-au adus un petic mare de senin în suflet. Oare... devine Doina neliniștită, reținînd mîna lui Mihai oare mama nu poate să aibă... suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ridică de pe sîn pe piept și lunecă pe gît pînă la ureche, s-o poată acoperi cu buzele, șoptindu-și cuvintele, avînd grijă s-o atingă ușor cu vîrful limbii: Astăzi, Dumnezeu nu te aude; doar te privește și se minunează ce creație măreață a făcut. Mie-mi șoptește acum că am fost nedrept; prea m-am ocupat doar de unul spune Mihai și-și coboară gura pe celălalt sîn, învăluindu-l în sărut. Femeia are totuși o reacție, brațele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]